Moduri de folosire plante medicinale

PARTEA GENERALĂ

Despre culegerea, păstrarea și prepararea corectă a plantelor medicinale.

CULEGEREA

Premisa culegerii este cunoașterea plantelor medicinale. Daca ea este îndeplinită atunci se pune problema culegerii plantelor la timpul potrivit, la locul potrivit și in modul potrivit.

Cele mai bune efecte lecuitoare au, conform experienței, ierburile proaspăt culese, ele sunt neapărat necesare pentru o reușită în cazurile de îmbolnăviri grave.

Ierburile proaspete vi le puteți culege singuri, începând cu primăvara timpurie, uneori deja înainte de sfârșitul lui februarie, până prin noiembrie Unele pot fi găsite chiar în timpul iernii sub pătura de zăpadă, dacă li s-a reținut locul (de exemplu: rostopasca).

Pentru iarnă se face o provizie nu excesiv de mare de ierburi. In acest scop, trebuie să le culegem in perioada conținutului cel mai mare de substanțe active.

  • La FLORI aceasta este la începutul perioadei de înflorire.
  • La FRUNZE înainte și după perioada de înflorire.
  • RĂDĂCINILE sunt scoase din pământ la începutul primăverii sau toamna.
  • FRUCTELE se culeg în perioada coacerii.

A se respecta următoarele indicați: Să nu se adune decât plante sănătoase, curate, fără insecte. Să se culeagă plantele în zilele însorite, în stare uscată, atunci când roua s-a dus.

Nu sunt locuri bune de cules următoarele: câmpurile îngrășate chimic, câmpiile și malurile de ape murdare, infestate, terasamentele de cale ferată și locurile apropiate de străzi cu circulație intensă, de autostrăzi și instalații industriale.

Cruță natura! (Nu rupe plantele cu rădăcină cu tot, nu face pagube!) Unele specii – monumente ale naturii – sunt ocrotite de lege. Există destule plante medicinale cu același efect care nu se află sub ocrotire legală (de exemplu: urechea-ursului – ciuboțica-cucului).

A nu se strivi florile și frunzele în timpul culesului și a nu se utiliza pungi și sacoșe de plastic pentru adunat Plantele încep să transpire și se înnegresc mai târziu, în timpul uscatului.

USCAREA

Plantele nu se spală înainte de a fi puse la uscat, dar se taie mărunt. Ceea ce s-a cules se așază afânat pe bucăți de cârpă sau de hârtie netipărita și se usucă la umbră sau în încăperi aerisite, călduroase (poduri) cât se poate de repede. Pentru rădăcini, scoarțe sau porțiuni foarte zemoase ale plantelor este adesea indicată o uscare cu căldură artificiala. Temperatura nu are voie să depășească 35 grade. Rădăcinile care sunt spălate temeinic, vâscul și pufulița ar fi bine să fie tăiate înainte de uscare.

Numai plantele foarte bine uscate pot fi păstrate pentru iarna. Cele mai indicate in acest scop sunt borcanele sau cutiile de carton ce pot fi închise. A se evita recipientele din plastic și cutiile de tablă. Plantele ar trebui ferite de lumina (a se folosi borcane colorate, cele verzi sunt cele mai bune).

Aprovizionați-vă doar pentru o singură iarnă. Plantele își pierd cu timpul forța tămăduitoare. Fiecare an ne binecuvântează cu o noua generație de plante.

Moduri de preparare

PREPARAREA CEAIULUI

Opărire sau infuzie: Se taie plantele proaspete și se pun într-un vas de sticlă sau alt recipient nemetalic, Se fierbe apa, se trage de pe foc și se toarnă peste plantele pregătite. Plantele proaspete nu se lasă să stea în vas – pentru ca ceaiul să „tragă”- decât foarte scurt timp (ajunge 1/2 minut)! Ceaiul trebuie să fie foarte deschis la culoare: galben deschis sau verde deschis. Plantele uscate se lasă să stea ceva mai mult timp (repaos: 1-2 minute). Un ceai astfel preparat este mult mai sănătos și mai plăcut ochilor.

Rădăcinile se introduc în cantitatea de apă rece indicată, se pun să dea câteva clocote și se lasă să stea 3 minute.

Rația de ceai pentru o zi se introduce într-un termos și se bea din când în când câte 1 înghițitură pe parcursul întregii zile, corespunzător indicației. În general se pune 1 linguriță (cu vârf) de plante la 1/4 litru de apă (=1 ceașcă), altfel conform indicației de la fiecare plantă în parte.

Extract rece: Unele plante medicinale (de exemplu cașul-popii, vâscul sau obligeana) n-au vole să fie opărite, întrucât și-ar pierde forța curativă prin acțiunea căldurii. Un ceai din aceste plante se obține prin extract rece (numit și macerat). Cantitatea indicată la fiecare plantă în parte se lasă în apă rece la macerat 8-12 ore (in general peste noapte), apoi maceratul se încălzește doar ușor (până la temperatura bună de băut), iar rația pentru o zi se păstrează într-un termos care a fost clătit in prealabil cu apă fierbinte. Amestecul de extract rece cu infuzie este considerat cel mai bun mod de utilizare a plantelor medicinale: Plantele se lasă peste noapte la rece, in jumătate din cantitatea de apă indicată, iar dimineața se strecoară. Plantele rămase se opăresc acum cu cealaltă jumătate a cantității de apă (fierbinte) și se strecoară din nou. Se amestecă extractul rece (maceratul) și infuzia. Prin această preparare a ceaiului se obțin substanțele active care sunt solubile fie numai în apa rece, fie numai în cea fierbinte.

TINCTURA (ESENȚA)

Tincturile sunt tot extracte obținute de data aceasta din rachiu de secară sau de fructe de 38-40%. O sticlă sau alt recipient ce poate fi astupat se umple cu respectivele plante până la gât, fără a se îndesa, iar deasupra se toarnă rachiu de fructe sau de secara. Sticla este lăsată să stea, bine închisă, la loc călduros (cca. 20 grade) 14 zile sau chiar mai mult, timp în care se agită des, apoi se strecoară, iar ceea ce rămâne se stoarce bine. Uz intern: amestecate cu ceai, tincturile se iau sub forma de picături; uz extern: frecții sau comprese.

SUCUL PROASPAT

Sucurile proaspete de plante se iau sub formă de picături sau se folosesc pentru tamponarea zonelor bolnave de pe corp. Se obțin cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic care mărunțește plantele, presându-le în același timp. Sucurile ar trebui făcute proaspăt în fiecare zi. Totuși, introduse în sticluțe și bine astupate, pot ține câteva luni dacă sunt păstrate la frigider.

TERCIUL DE PLANTE

Tulpinile și frunzele se zdrobesc pe un fund de lemn cu ajutorul unui sucitor de tăiței până se formează un terci. Acesta se întinde pe o pânză care se aplică pe porțiunea bolnavă, se leagă cu o bucată de cârpă și se menține cald. Această compresă cu terci se poate păstra și peste noapte.

COMPRESELE CU ABURI DIN PLANTE

Se fierbe apă într-o oală, se atârnă deasupra o sită in care se introduc plante proaspete sau uscate și se acoperă. După câtva timp se iau plantele calde, muiate, se pun într-o pânză cu țesătura rară și se aplică pe locul suferind. Totul este acoperit apoi cu un postav de lână și legat strâns cu mai multe cârpe. N-are voie să apară nici un fel de senzație de rece. Foarte eficiente sunt compresele cu aburi de coada-calului. Compresele cu aburi sunt lăsate să-și facă efectul timp de 2 ore sau chiar peste noapte.

PREPARAREA ALIFIILOR ŞI A ULEIURILOR

Se mărunțesc de 2 ori câte 2 mâini pline de plante. Se încing 500 grame de untură de porc, ca și cum s-ar pune șnițele la prăjit. Plantele se amestecă în această grăsime fierbinte, se lasă să sfârâie scurt în tigaie, se amestecă în continuare, se trage tigaia de pe foc, se acoperă și se lasă la rece peste noapte. A doua zi se încălzește totul ușor, se filtrează printr-o bucată de tifon, iar crema astfel obținută se introduce cât este caldă în borcanele pregătite dinainte.

Prepararea uleiurilor are loc astfel: Florile sau plantele se bagă fără a se îndesa într-o sticlă până la gât și se toarnă deasupra ulei de măsline presate la rece, în așa fel încât uleiul să acopere plantele cu un strat gros de 2 degete. Se lasă 14 zile la soare sau în apropierea mașinii de gătit.

BĂILE DE PLANTE

Baie completă: Plantele respective sunt puse peste noapte la macerat în apă rece. Pentru 1 baie este nevoie de 1 găleată (6-8 litri) plină cu plante proaspete sau de 200 grame de plante uscate. A doua zi, cantitatea respectivă este încălzită, iar extractul este turnat în apa de baie. Durata băii – 20 minute. Inima trebuie să stea în afara apei. Să nu vă ștergeți după baie, ci să vă băgați în pat în halat sau prosop de baie ca să transpirați timp de 1 oră.

Baie de șezut: Pentru 1 baie de șezut se iau numai 1/2 găleată de plante proaspete sau aproximativ 100 grame de plante uscate și se procedează ca la baia completă. Apa trebuie să ajungă până deasupra rinichilor. Trebuie respectate indicațiile de la fiecare plantă în parte.

Apa reîncălzită a băii complete sau a celei de șezut poate fi folosită încă de 2 ori.

COMPRESELE CU IERBURI SUEDEZE

(COMPRESELE CU BITTER SUEDEZ)

In funcție de dimensiunea locului suferind, se ia o bucată mai mare sau mai mică de vată sau celofibră, se umezește cu bitter suedez și se aplică pe porțiune care a fost unsă înainte în mod obligatoriu cu untură de porc sau pomadă de filimică, pentru ca alcoolul să nu tragă grăsimea din piele. Se poate pune deasupra o bucată ceva mai mare de plastic, pentru a menaja lenjeria, iar abia apoi se leagă o cârpă caldă, eventual o fașă. Compresa este lăsată să acționeze 2-4 ore în funcție de boală sau de modul în care este suportată. Dacă pacientul suportă, compresa poate fi ținută chiar întreaga noapte. După îndepărtarea ei, pielea se pudrează. Dacă apar totuși iritări ale pielii la persoanele mai sensibile, atunci compresele trebuie folosite timp mai scurt sau scoase din când în când. Persoanele alergice nu trebuie să utilizeze plasticul, ci vor lega direct cârpele peste bucata de vată sau celofibră. Să nu se uite în nici un caz ungerea pielii cu grăsime înainte de aplicarea compresei. Dacă apar mâncărimi, ungeți locul cu pomadă de filimică.

Cu aceste comprese nu este obligatoriu să stați la pat; dacă sunt bine fixate, se poate ședea sau chiar umbla cu ele prin casă.

Foto: Freepik

-Anunț-

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here