Religia (biserica) este un mijloc de comunicare între individ și Univers (Mântuitorul nostru). Aceasta comunicare se poate efectua numai prin noi însăşi, în condiţiile unui ritual sau în linişte, când ne putem concentra pentru a spune o rugăciune alcătuită de către cineva, care a putut exprima un gând care coincide cu o dorinţa. Rugăciunea nu se spune că pe o poezie frumoasă, ea se spune gândindu-te la ceea ce spui, la gândurile bune.
Ritualul rugăciunii este diferit în funcţie de religia practicată. Musulmanii se roagă în genunchi cu capul aplecat la pămant, concentrându-se la maximum. În timpul rugăciunilor ei nu se gândesc la nimic altceva, rugându-se foarte intens. Ortodocşii în timpul rugăciunilor stau mai mult în picioare şi în genunchi. Catolicii stau în biserică pe scaune, fiind acompaniaţi de orgă creându-se astfel o atmosferă mai solemnă.
Atunci când te rogi de multe ori apar minuni, dispar unele afecţiuni complicate ale corpului uman etc. Toate aceste fenomene par a fi neexplicabile pentru om. Dar, se pare că în timpul rugăciunii mai este ceva care nu se poate descrie. În biserică de multe ori se vorbeşte tare şi pe alte teme, ceea ce sustrage atenţia slujitorilor Domnului precum şi altor credincioşi.
Numărul celor care cred în Dumnezeu este mai redus la ortodocşi. Cred că mai puţin de 3% din populaţie crede cu adevărat în Dumnezeu şi execută cu sfinţenie propovăduirile ortodoxismului. Dar, din alt punct de vedere la ortodocşi există mult mai multe mânăstiri, unde călugarii se roagă zi şi noapte pentru tot neamul lor.
Eu am avut ocazia că împreună cu copiii şi nepoţii mei să asist o zi şi o noapte împreună cu 9 maici la un schit în munţii Carpati. M-am convins că aceşti oameni sunt dedicaţi trup şi suflet slujirii lui Dumnezeu. Ei explică toate fenomenele din jurul lor în vrerea lui Dumnezeu. Una din măicuţe încă foarte tânăra, de vreo 25 de ani bolnavă de un reumatism schilozant, explică că boala ei este o încercare a lui Dumnezeu pentru a o testa cât de conştientă este ea în credinţa. Astfel poate îndura chinurile afecţiunii cu credinţă absolută că această afecţiune va dispărea din mila Celui de sus.
Eu nu credeam că la un schit de câteva măicuţe există o disciplina de fier în executarea slujbelor, care au loc ziua şi noaptea, când somnul este cel mai dulce. Probabil că există oameni care se nasc numai pentru a se ruga, chiar şi în locul mulţimii, care îşi aduce aminte de slujbe numai la Crăciun şi Paşte.
Conform unor date statistice în Moldova este cea mai mare densitate de mânăstiri de pe glob şi cu cel mai mare număr de călugări, adevăraţi slujitori ai lui Dumnezeu, de aceea cred că poporul român va fi răsplătit după merite, deoarece putem obţine binele numai în măsura în care noi înşine am făcut bine, putem fi iertaţi în măsura în care noi înşine putem ierta pe semenii noştrii.
Eu continui să cred că darul pe care mi la dat Dumnezeu, de a avea succese în cercetarea ştiinţifică se datorează străbunilor mei care au slujit bisericii, în comuna Moara de Piatră, judeţul Bălţi, străbunul meu Ilie contribuind la construcţia bisericii. Pentru aceasta, el a fost pe jos de la Bălţi până la Kiev pentru a obţine dreptul de construcţie a bisericii, şi pe drum atât la dus cât şi la intoarcere a strâns bani de la populaţie pentru construcţie. Se spune că pe drum mânca pâine şi bea apa, dar nu cheltuia din banii destinaţi construcţiei bisericii. Acesta a fost un mare curaj de a îndeplini o misiune pentru a deschide încă o portiţă spre cer, spre Dumnezeu. Această poveste se povesteşte din multele generaţii ale familiei Ciuhrii, şi eu mă mândresc cu faptele cinstite şi devotate ale străbunilor mei.
Rugăciunile cele mai efective sunt cele făcute în biserică, care este construită după o anumită arhitectură, în forma de arcă de o anumită mărime, cu o cupolă îndreptată spre Univers, pentru a face să se auda undeva departe rugăciunile din biserică.
Sfânta Cruce este forma ce îndeplineşte rolul de ordonare a energiilor pentru protecţia celui ce foloseşte acest semn, simbol al suferinţei şi al sacrificiului, simbolul încrederii, simbol al eliberării spirituale, al mântuirii. Crucea este simbolul ce uneşte sentimentele omului (relaţiile între oameni) cu Universul spiritual. Acest semn este utilizat mai ales de creştini, care se utilizează la apariţia emoţiilor şi a gândurilor rele. După ce se foloseşte simbolul crucii sufletul omului se linişteste ca şi cum ar fi scăpat de un rău care-l păştea.
Toate aceste fenomene încă nu sunt percepute da raţiunea umană, dar rugăciunea este un ritual firesc care ne învaţă numai de bine, ne învaţă cum să ne comportăm pentru a menţine o ordine în societate, fiindcă nici o constituţie a unui stat nu a formulat atât de bine legile de comportare a indivizilor în societate.
În Biblie şi în Evanghelie legile creştine sunt descrise clar şi cu exemple concrete din comportamentul unor sfinţi care s-au sacrificat pentru o continuitatea. În momentul de faţă modul de manifestare a fiecărui individ pe Terra trebuie să respecte anumite legi, deoarece schimbarea comportamentului poate duce la provocarea catastrofelor grave şi chiar la distrugerea planetei. Exemple concrete pot servi evenimentele de la Cernobâl sau cele de la New York, din 11 septembrie 2002.
Odata cu clonarea umană ne putem da seama că s-a ajuns prea departe şi că fiinţa umană trebuie lasată aşa cum a fost creeată la început, deoarece orice schimbare a genomului uman poate duce la apariţia unor mutaţii care pot scăpa de sub controlul cercetătorilor ştiinţifici, şi atunci cu siguranţă, cea mai mare catastrofă va apărea: distrugerea omului. Acest fenomen este mai periculos decât un război. Prin acest fenomen, omul se va autodistruge.
Toate aceste informatii, pe care le-am descris pana aici sunt pentru cititorii care cunosc structura corpului fiintei umane.
La inceput, in termeni stiintificieste expusa constructia sistemelor corpului uman. Acesti termeni permit ca orice pacient sa comunice cu medicul, sa poata explica mai clar ceea ce se intampla cu el. Apoi, sunt prezentate fenomene care exista, dar nu pot fi explicate de catre om.
