Minimum sau optimum?

0
cum sa ne hranim

Spre deosebire de glucide şi lipide (grăsimi), proteinele contin azot. De aceea, cantitatea principală de azot din hrană revine proteinelor. După scindarea proteinelor în organism, azotul pe care-l contin se elimină mai ales prin urină sub formă de uree şi alte substante. Astfel, metabolismul azotului in organism, caracterizează intr-un anumit grad şi metabolismul proteinelor.

Dacă prin alimentatie, în organismul omului pătrunde o cantitate suficientă de proteine, el se găseşte într-o stare de echilibru azotat. Aceasta înseamnă că cantitatea de azot ingerată cu hrana corespunde cantitătii de azot eliminată prin urină și fecale.

In cazul unui aport insuficient de proteine prin hrană, echilibrul azotat este deranjat: cantitatea de azot, in gerată cu mîncarea, se dovedeşte mică, iar cantitatea eliminată prin urină, mare. De unde provine în aceste cazuri surplusul de azot din urină? Organismul işi procură proteinele care-i lipsesc din el însuşi. La început, el consumă rezerva redusă de proteine din ficat, dar această rezervă este suficienta abia pentru 2-3 zile, iar ulterior, organismul începe să utilzeze proteinele din muşchi şi alte organe. Masa totală a muşchilor se poate micsora in caz de flămanzire de în două ori si chiar mai mult.

Unii oameni de ştiintă din străinătate au studiat echilibrul azotat la oameni care au primit cantităti relativ reduse de proteine prin alimentatie. In experientele lor, echilibrul azotat s-a mentinut chiar la adultii care au primit pe zi doar 45 g proteine. Pe această bază, ei au început să pledeze pentru o normă zilnică de proteine foarte scăzută: 45-50 g.

Această concluzie a căutat să jus- tifice insuficienta de proteine din alimentatia muncitorilor, care se observă şi în prezent într-o serie de tări, mai ales din Africa, Asia de sud si sud-est, America Latină.

Savantii sovietici au criticat normele excesiv de mici de proteine în alimentatie. Ei au demonstrat că cercetările pe care se bazează aceste norme nu sant valabile din punct de vedere ştiințific: în primul rand, aceste cercetări au fost de durată foarte scurtă; în al doilea rand, oamenii erau extrem de epuizati după asemenea experiente; in al treilea rand, nu s-a luat în considerare faptul că organismul omului se poate adapta la un aport scăzut de proteine numai un timp relativ scurt.

In domeniul alimentatiei, ştiinta sovietică ocupă în această privintă o pozitie justa. Cercetările savantilor acelor norme care se dovedesc cele mai favorabile pentru sănătate.
Aceste norme nu sant identice pentru reprezentantii diverselor profesiuni.

La adulți, necesitatea in proteine oscilează în functie de caracterul muncii, între 109 şi 163 g pe zi. La copiii pană la 11 ani, norma zilnică de proteine oscilează în functie de varstă Între 25 și 78 g, iar la adolescenți (11-18 ani), norma zilnică oscilează intre 98 şi 119 g.

Proteinele joacă un rol foarte mare în alimentatie, dar pentru ca ele să fie cat mai bine utilizate în organism şi pentru ca organismul să primească tot ceea ce îi este necesar, în compozitia hranei trebuie să intre în cantităti determinate şi alte substante nutritive.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here