Micul bitter suedez

• 10 grame de aloe*
• 5 grame de smirnă
• 0,2 grame de șofran
• 10 grame de foi de sena (siminichie)
• 10 grame de camfor**
• 10 grame de rădăcină de revent (rabarbăr)
• 10 grame de rădăcină de curcumă (șofran-de-India)
• 10 grame de mană
• 10 grame de Theriak venezian
• 5 grame de rădăcină de lemnul-Domnului
• 10 grame de rădăcină de anghelică

*In loc de aloe se pot folosi și rădăcină de gențiană sau praf de pelin

**Este voie să se folosească doar camforul natural

lerburile suedeze se pun la macerat în 1 1/2 litru de rachiu de secară sau de rachiu bun de fructe de 38-40%, într-o sticlă de 2 litri cu gâtul larg și se lasă să stea 14 zile în soare sau în apropierea mașinii de gătit. Se agită zilnic, de asemenea înainte de filtrarea într-o sticlă mică sau înainte de întrebuințare. Cealaltă cantitate poate rămâne timp nelimitat peste plante. Se toarnă lichidul în sticle mici care se astupă bine și se păstrează la rece. Astfel se poate păstra acest elixir mulți ani. Cu cât stă mai mult, cu atât este mai eficace.

Rețeta a fost găsită după moartea renumitului medic suedez, rectorul Facultății de medicină, dr. Samst, printre scrisorile sale. Dr. Samst a murit într-un accident de călărie la vârsta de 104 ani. Părinții și bunicii lui atinseseră și ei o vârstă venerabilă.

Sună aproape ca o poveste și totuși s-a întâmplat întocmai: Pe când eram femeie tânără, am ajuns foarte grav bolnavă în apropiere de Lembach. Fiind izgonită din patrie, m-am îmbolnăvit într-un lagăr bavarez de tifos abdominal, o intoxicație cu carne, la care s-au adăugat un icter și o ocluzie intestinală. Am zăcut peste o jumătate de an în spital. Când soțul meu ne-a adus pe mine, pe copilul nostru și pe mamele noastre în Austria, de-abia mă țineam pe picioare. Noaptea începeau dureri care parcă îmi străpungeau organismul cu o sabie. În acele momente, nu puteam să stau nici pe scaun, nici întinsă, nici în picioare, nici să merg; concomitent se declanșau vărsături și diaree. Eram o adunătură neajutorată de oase. Medicul a recunoscut aici dureri ulterioare tifosului, care de multe ori se continuă încă ani de zile. Într-o bună zi, o femeie străină mi-a adus o sticluță cu un lichid maro închis, cu miros puternic. Aflase de boala mea și voia să mă ajute. Mi-a spus că aceste ierburi suedeze o salvaseră și pe ea de la o boală grea. A adus și copia unui „Manuscris vechi” în care se explica în 46 de puncte cum vindecă aceste picături orice boală. Rețeta provenea din moștenirea unui renumit medic suedez. După cum scrie acolo, toți membrii familiei sale au atins o verstă neobișnuit de înaintată. Bitterul suedez vindecă, conform punctului 43, și „buboaiele și pustulele de ciumă, chiar dacă s-ar afla deja în gât”. Mai întâi am băgat picăturile în dulăpiorul de medicamente. Pur și simplu nu mi-a venit a crede că aceste picături modeste mi-ar putea reda sănătatea, atunci când însuși doctorul nu-mi mai putea aduce nici un ajutor. Dar curând am aflat că nu era nici pe departe așa. Tocmai ședeam lingă un coș cu pere răscoapte cărora trebuia urgent să i se găsească întrebuințare, când am fost cuprinsă de o nouă criză. Cum fusesem asigurată că picăturile puteau fi folosite nu numai intern, ci și extern ca niște comprese, n-am stat pe gânduri și mi-am pus o bucată de vată umezită cu picături – peste care am aplicat un săculeț de nailon – sub formă de compresă pe burtă, am tras deasupra portjartierul ciorapului și m-am apucat iar de treabă. Peste corpul meu s-a revărsat o senzație caldă, plăcută și deodată am avut impresia că cineva ar trage din trupul meu cu o singură mișcare de mâna tot ce era bolnav. Vă asigur că am scăpat cu această compresă unică, pe care am purtat-o toată ziua sub portjartierul ciorapului meu, de toate durerile și indispozițiile ultimelor luni. Boala a zburat, ca suflată de vânt, și niciodată n-a mai survenit o nouă criză.

Când fiul nostru avea 6 ani a fost atacat de un câine lup și mușcat îngrozitor de obraz, Niște cicatrice roșu-închis i-au apărut mai târziu pe față de la nas în jos înspre gură. În „Manuscrisul vechi” se poate citi la punctul 33 că picăturile îndepărtează toate cicatricele, chiar dacă sunt vechi, semnele rănilor și tăieturile, dacă acestea sunt umezite cu ele până la de 40 de ori. Prin urmare, am umezit zilnic cicatricele fiului nostru, seara înainte de culcare. Foarte curând au dispărut fără urmă, chiar și cele care ajungeau până adânc în nas.

Având această experiență, am sosit în anul 1953 la Grieskirchen. Făcînd o vizită într-o gospodărie țărănească, am întâlnit țăranca tânără, mamă a doi copii mici, la muls în grajdul de vaci. „Dacă mă pui la perete, mă las pe loc împușcată de tine”, mi-a spus în loc de salut. Avea de săptămâni întregi dureri de cap insuportabile și, cum medicului îi era teamă de o tumoare la cap, trebuia să plece la Linz să facă raze Röntgen, L-am trimis chiar în aceeași seară pe fiul meu la ea cu o sticluță de bitter suedez, ca să fie măcar noaptea eliberată de durerile de cap cu ajutorul compresei cu picături. Cât de surprinsă am fost când m-am trezit la ora șapte dimineața cu soțul ei la ușă. „Ce i-ai trimis neveste-mi? După ce și-a pus vata umedă a scăpat în două minute de durerile cumplite de cap. Dimineața s-au scurs apoi prin nas în gât două dopuri maro-roșcate, groase cât degetul mic.” Era o sinuzită frontală neglijată care a fost înlăturată printr-o singură compresă. Această țărancă se încrede și astăzi orbește în bitterul suedez. A putut s-o scape cu ani în urmă și pe fetița ei de o pneumonie foarte urâtă cu ajutorul compreselor respective și are grijă să nu rămână niciodată fără acest leac în casă.

O femeie a suferit mai multe luni în șir de o sinuzită frontală purulentă dureroasă. Respiratul prin nas era imposibil. În paralel avea dureri de cap insuportabile. Antibioticele puternice și razele n-au ajutat-o. Și-a aplicat atunci peste noapte comprese cu bitter suedez pe frunte, ochi și nas. A simțit o ușurare încă de la prima utilizare. După 3comprese puse în nopțile următoare, căile respiratorii i s-au destupat, iar prin nas s-au scurs dopuri mari cu puroi.

Cunoșteam din vedere o femeie tânără care după nașterea celui de-al șaselea copil părea a fi umbra celei de altădată. Am abordat-o și astfel am aflat că momentan nu mai putea să mănânce nimic. A fost nevoită să-și dea copiii cuiva în îngrijire. Am sfătuit-o să încerce cu ierburile suedeze. Aproximativ trei săptămâni mai târziu am revăzut-o; era iarăși o femeie sănătoasă, proaspătă. Mi-a spus că picăturile au făcut minuni. Putea din nou să mănânce tot și-și adusese copiii iar acasă. „A fost de parcă ar fi sărit un animal din mine”, mi-a afirmat și mi-a mai povestit că mama ei era în spital din cauza unui picior umflat foarte tare și că umbla deja de mult cu baston. 75 de injecții n-au fost în stare să dea nici un rezultat. I-a trimis mamei sale manuscrisul, sfătuind-o să recurgă la bitterul suedez care și-a făcut foarte rapid efectul. Piciorul este din nou normal și bastonul a devenit de prisos.

Într-o zi am primit o scrisoare din Germania în care o cunoștință mă ruga să port sufletește de grijă nepoatei ei care era în momentul acela la cură în Gallspach. Cind tînăra a venit pentru prima dată la mine la Grieskirchen, m-am speriat foarte tare. A fost ridicată din mașină, i s-au împins sub brațe două cârje, iar corpul infirm tot a avut nevoie, în ciuda sprijinului, de peste un sfert de oră până la locuința mea aflată la etajul întâi. Articulațiile ambelor picioare erau deformate, degetele mâinilor crispate și incapabile să țină ceva. În timpul mersului picioarele erau târâte, iar partea superioară a corpului aruncată în față cu smucituri. Stăteam în ușa apartamentului cu mâinile apăsate pe inimă și nu am putut articula decât: „Cum ați ajuns dumneavoastră, femeie tânără, la o astfel de boală îngrozitoare?” „Peste noapte, după al patrulea copil” mi-a răspuns. Brusc, ca să zicem așa „peste noapte”, femeia aceasta tânără și drăguță a devenit in- firmă. A fost dusă în Germania din doctor în doctor, nimeni n-a putut s-o ajute. Venea de patru ani, periodic, de două ori pe an, la Gallspach la dr. Zeileis, care a trebuit să-i spună că putea doar să-i atenueze starea, nu s-o vindece. Halul în care arăta când a apucat ceașca de cafea cu laturile exterioare ale mâinilor ei schiloade mi-a străpuns inima. Am sfătuit-o să ia bitter suedez, care se putea procura atunci în Germania sub denumirea de „Crancampo”. Astăzi țin multe farmacii și drogherii bitterul suedez după rețeta indicată. l-am spus să se agațe de el ca de un pai. Asta a fost în februarie 1964. În luna septembrie a aceluiași an am primit un telefon din Gallspach din partea tinerei femei, rugându-mă să vin s-o iau în Grieskirchen de la autobuz. Întâi am rămas perplexă, apoi extraordinar de mirată când din autobuz a coborât o femeie tânără, râzând și numai sprijinindu-se în baston. Crisparea și schilodirea mâinilor dispăruseră, la fel și o mare parte din deformările de la picioare. Numai la piciorul stâng mai avea genunchiul și glezna umflate. Și aceste umflături s-au retras total până pe 3 august 1965, deci un an mai târziu. A venit atunci pentru ultima oară la Gallspach, fără baston și complet refăcută. La nașterea celui de-al patrulea copil, suferiseră și rinichii și ei declanșaseră peste noapte aceste deformări îngrozitoare. Pusese de 3 ori pe zi 1 lingură de bitter suedez în puțină apă călduță și îl băuse repartizat în porții, înainte și după fiecare masă, în înghițituri mici. Deși ierburile erau macerate în rachiu de secară, rinichii au suportat alcoolul.

Vreau să mai înșir și alte rezultate ale acțiunii incredibile a bitterului suedez. Am aflat de la sora mea care trăiește în Germania că o cunoștință din Leipzig și-a petrecut deja 15 ani în scaunul cu rotile. Aceasta a locuit în timpul războiului la Praga și în 1945 a fost gonită în pivnița casei – soarta a mii de germani. Acolo a trebuit să rămână săptămâni întregi fără să aibă paie sau altceva de pus sub ea. Mai târziu a ajuns cu soțul ei la Leipzig. Curând i s-au ivit niște deformări foarte grave ale articulațiilor. Până la urmă nu i-a mai rămas decât o viață dusă în scaunul rulant. Am aflat de această tragedie abia atunci când bărbatul ei a murit brusc, lăsând-o pe sărmana paralitică singură; femeia a trebuit să-și părăsească locuința și să se mute într-o altă cameră mobilată. Nu este permis să se trimită din Austria în R.D.G. plante medicinale sau alte produse asemănătoare unor medicamente. Trebuia deci să predau de fiecare dată ierburile suedeze către Leipzig dintr-o localitate bavareză de graniță, o dată la două luni. Curând am primit scrisori pline de încredere. Bolnava lua de trei ori pe zi în puțină apă câte o lingură de soluție repartizată înainte și după fiecare masă. Încet-încet, deformările au început să se retragă și încheieturile au devenit mai mobile. Ne rugam lui Dumnezeu, ea din Leipzig și eu din Grieskirchen. După trei sferturi de an schimbarea a fost de așa natură, încât cea care odinioară era imobilă, iar acum în convalescentă lentă și-a părăsit pentru prima dată locuința după 15 ani de scaun cu rotile. Se îndrepta spre bine. Putea din nou să-și spele singură geamurile și să se ocupe de alte treburi zilnice pe care până atunci i le făcuseră diverși oameni săritori. Cât de mare a fost încrederea sa în Dumnezeu în timpul bolii cumplite arată următoarea întâmplare: Un tei din fața ferestrei a devenit în timpul bolii bucuria vieții ei. Înverzirea și înflorirea pomului, îngălbenirea frunzelor și agitația veselă a păsărelelor printre ramurile golașe în vreme de iarnă i-au fost o sursă de mare bucurie. l-a mulțumit veșnic Domnului pentru această milă a SA.

Făceam odată baie în Offensee și întrebuințam o bucată de lemn lunguiață și cu canturi pentru a mă așeza pe ea la mal. Într-una din zile, această bârnă era sprijinită de un gard care împrejmuia o pășune. Lăsasem sacoșa’ de baie în imediată apropiere. Înainte de a porni spre casă, mi-am rânduit în ea, îndoită din mijloc, lucrurile de baie. Deodată parcă m-ar fi lovit trăsnetul: bârna cea grea îmi căzuse direct pe picior. M-am învinețit de la genunchi în jos și mi s-au format două umflături mari cât pumnul. Am fost cărată până la mașină și apoi până sus în cameră. Soțul meu a vrut să cheme medicul din Ebensee, eu însă l-am rugat să-mi facă o compresă cu ierburi suedeze. După aproximativ o jumătate de oră am putut coborî iarăși singură treptele până la sala de mese, iar în ziua următoare piciorul era neted ca înainte. Nu se vedea nici cea mai mică porțiune echimozată (vânătă), iar umflăturile mari cât pumnul dispăruseră și ele.

A mai avut loc un necaz cât am stat la Offensee. O fetiță de 4 anișori a fost înțepată la braț în timp ce se scălda de o specie de viespe mare, foarte veninoasă. Brațul s-a umflat, devenind diform. M-am dus să iau bitterul suedez. Înainte ca părinții și copilul să fi apucat să se îmbrace, am și venit cu compresa. In timp ce fetița mergea spre mașină, i-am pus vată umezită pe locul umflat. Când am ajuns la mașină – aproximativ trei minute de mers -, umflătura scăzuse deja. N-a mai trebuit consultat medicul.

Culegând odată zmeură, m-a înțepat la degetul mare o insectă veninoasă. Degetul s-a umflat pe loc, devenind gros cât un cârnat. Ducându-mă la cumpărături, o doamnă a remarcat îngrozită: „Mergeți imediat la spital, o astfel de înțepătură vă poate fi fatală.” Peste noapte mi-am pus o vată umezită cu bitter suedez și dimineața degetul era iarăși normal.

Am avut odată mare ghinion pe când mă aflam în spălătorie. Era pe vremea când mașina de spălat spăla fără a limpezi. Rufele destul de încâlcite între ele trebuiau scoase cu ajutorul unui băț de lemn. Felul meu este să le rezolv pe toate rapid și cu mult elan. Cleștele a alunecat și m-a pocnit cu o putere extraordinară direct în ochiul drept. Înnebunită de durere și pe jumătate orbită, am bâjbâit până la etajul întâi. Cum am pus pe ochi compresa udată cu bitter suedez, au și încetat durerile cumplite. O clipă mai târziu m-am uitat în oglindă să-mi admir isprava. Ochiul era înconjurat de vânătăi. Ținând o vată umedă pe ochi, izolată cu un săculeț de plastic și legată cu un batic împăturit, m-am dus după un sfert de oră iar în spălătorie. Câteva zile la rând mi-am pus peste noapte comprese cu bitter suedez ca să împiedic să se poată forma ceva rău în fundul ochiului.

Anual merg la cură la băile Kneipp din Mühllacken. În timpul uneia dintre șederi, sora-șefă mi-a adus o femeie, care a intrat în cameră în urma ei, cocoșată de durere. Se chinuia cu crize biliare puternice și voia să-i dau un sfat. Numeroasele medicamente administrate nu-i fuseseră de nici un ajutor și medicul i-a recomandat să se opereze neapărat. Am rugat-o să se dezbrace și i-am aplicat o compresă cu ierburi suedeze pe regiunea biliară; la astfel de comprese, pielea trebuie unsă în prealabil cu untură de porc sau cu alifie de filimică, întrucât altfel alcoolul ar usca pielea. Se pun o bucată de vată umezită și bine stoarsă pe locul dureros, una de vată uscată și una de plastic deasupra, pentru a asigura izolația termică și se leagă cu o cârpă. După scoaterea compresei, pielea trebuie pudrată, pentru a evita o înroșire sau mâncărimi! Tocmai voiam să-i trag femeii portjartierul peste compresă, când s-a îndreptat din șale, exclamând: „Mi-a trecut orice durere!” A scăpat în timpul cel mai scurt de tot răul. Mai târziu a folosit picăturile nu numai sub formă de comprese, ci și intern, și anume luând de 3 ori pe zi câte 1 linguriță în puțină apă sau puțin ceai de plante și criza nu s-a mai repetat.

Aveam de ani de zile grijă de o femeie singură. Numai că înțelegerea noastră era îngreunată de auzul ei slab. În „Manuscrisul vechi” scrie: „Ele readuc și auzul pierdut.” Deci, la cerința mea, a trebuit să-și umezească în mod sistematic urechea cu bitter suedez. Degetul arătător umezit cu picături este introdus în ureche. Nu trebuie însă nici uitat să se picure în repetate rânduri puțin ulei în ureche, pentru a evita mâncărimile. Femeia și-a umezit concomitent și porțiunile din jurul pavilionului urechii, din jurul ochilor, apoi tâmplele și fruntea. Deodată a început să audă iarăși și, în același timp, obrazul i-a întinerit, căpătând prospețime. Fiind odată trântită la coborârea dintr-un autobuz și dând cu fața de pământ, tot ierburile suedeze au fost acelea care au pus în ordine obrazul vânăt. La 1 februarie și-a aniversat a 89-a zi de naștere. Acum aude din nou și ne putem înțelege bine. De atâtea ori îmi relatează oamenii care-mi ascultă prelegerile că datorită bitterului suedez și-au putut lăsa deoparte aparatul auditiv, căci aud iarăși normal. Picăturile ajută deci în caz de auz slab și peste tot acolo unde, fie intern, fie extern, apar dureri. O irigație sangvină bună realizată datorită acestor picături înlătură foarte rapid durerile din zonele bolnave. De aceea este indicat să li se aplice epilepticilor comprese cu bitter suedez pe regiunea occipitală. Cauza crizelor de epilepsie rezidă adesea în primii ani ai vieții; poate fi vorba de o cădere în cap sau de un șoc din copilărie.

Cu ocazia unei prelegeri ținute la Gallspach a venit la mine un tânăr care suferise un accident de mașină groaznic – fractură dublă a bazei craniului. După vindecarea rănilor a început să aibă zilnic câteva crize de epilepsie. L-am sfătuit să-și pună comprese cu bitter suedez în regiunea occipitală și să bea zilnic 4 cești cu ceai de urzici în care să toarnă 2 linguri de bitter suedez. În crizele grave de epilepsie este important ca pe lingă aplicarea compreselor în regiunea occipitală să se bea și ceai de urzici.

Câteva luni mai târziu, tânărul a trecut prin fața casei mele și mi-a spus de la gardul grădinii că scăpase total de crizele de epilepsie!

Meningitele, rănile la cap prin lovire sau căzături, bâlbâiala și tulburările de vorbire se tratează cu succes prin comprese cu bitter suedez puse în regiunea occipitală. Aceste comprese se pot folosi și în inflamația bursei sinoviale. Nu este necesar să mai subliniez o dată faptul că în toate aceste boli grave trebuie consultat mai întâi medicul.

După cum reiese din scrisori, compresele cu ierburi suedeze recomandate de mine au avut o acțiune benefică asupra ochilor în caz de dezlipire de retină, sângerare a retinei și retină poroasă. Toți acești oameni se aflau în prag de orbire. Compresele se aplică zilnic timp de 1 oră pe ochii închiși. Nu trebuie neglijat însă să se pună profilactic aceste comprese și pe ochii sănătoși, mai ales pe cei suprasolicitați, în plus să se ungă pleoapele dimineața și seara cu bitter suedez, să se plimbe bitterul suedez concomitent spre coada ochilor cu arătătorul. Se poate menține astfel o vedere bună până la o vârstă înaintată.

Deoarece bitterul suedez este de un ajutor atât de extraordinar pentru sănătatea noastră, n-ar trebui să lipsească în nici o farmacie de casă. Picăturile n-ar trebui numai să fie mereu la îndemână, pregătite în sticluțe, ci să fie luate și în călătorii ca însoțitoare credincioase la drum. Uneori mâncarea din afară ne decepționează, avem nevoie de ceva pentru înviorarea stomacului și a bilei, alteori ne simțim slăbiți, istoviți și – în toate aceste situații, bitterul suedez acționează ca un adevărat elixir. Se ia o înghițitură diluată cu puțină apă, iar extern se freacă tâmplele, fruntea, porțiunile din jurul ochilor și cele din spatele urechilor și îndată se va ivi o senzație de revigorare a întregii condiții fizice.

Dacă ne trezim brusc cu un guturai cu toate efectele lui secundare neplăcute ca oboseală, lipsă de putere, senzație de presiune în regiunea frunții și a stomacului, este suficient să ținem la nas un tampon de vată umezit cu bitter suedez și să inspirăm adânc. Imediat vom simți o ușurare în zona frunții și a nasului. Dacă răceala este mai avansată și au fost deja atacate bronhiile, se inspiră picăturile cu gura deschisă. Şi în acest caz se va resimți rapid un ajutor. În timpul epidemiilor de gripă se ia zilnic 1 linguriță, uneori poate chiar 1 lingură de picături cu puțină apă călduță; astfel, devenim imuni la gripă. Oriunde apar dureri, ierburile suedeze ajută, luate intern sau folosite extern ca frecții și comprese.

Cu câțiva ani în urmă m-am trezit cu o colică renală. Am chemat medicul, dar tocmai era la consultații. In așteptarea lui, mi-am pus o compresă cu bitter suedez în zona renală și când a sosit, durerile îmi trecuseră. Eram destul de stingherită că-și pierduse timp prețios venind degeaba până la mine. Însă el a vrut numai să știe cum de-mi trecuse colica atât de repede. Când a auzit că mă ajutase compresa, mi-a spus: Excelent,, atunci n-are rost să-ți mai fac injecție!” Și el era un adept al ierburilor suedeze. Întotdeauna când mergeam la el în cabinet, îmi spunea numai atât: ,Ție nu-ți prescriu nimic, doar ai ierburile tale suedeze!” El a fost și cel care m-a ajutat să cunosc mai îndeaproape multe alte plante medicinale și însemnătatea lor.

A venit odată la mine o femeie bătrână care mergea de mulți ani în baston, Era complet strâmbă din cauza artritei și a reumatismului, nu-i mai folosea nici un medicament, era la pământ din punct de vedere nervos. A băut de 3 ori pe zi câte 1 lin-guriță de bitter suedez in ceai de urzici sau de coada-calului și după trei săptămâni am auzit că putea deja să meargă fără baston.

Este cunoscut faptul că cele mai multe recviemuri sunt în jurul zilei Intrării Maicii Domnului în biserică. O cântăreață din cor s-a rănit odată la patinaj cam în această perioadă. Fiind numai puține în cor, i resimțeam lipsa foarte tare. După biserică, am întâlnit-o în oraș. Mi-a spus că-i era imposibil să urce scara abruptă de la cor din cauza genunchiului înțepenit. Puțin mai târziu m-am dus la ea cu echipamentul meu pentru comprese. Cum era soție de medic, mi-a privit sceptic pregătirile; i s-a schimbat însă părerea câteva clipe mai târziu, când a putut să-și îndoaie genunchiul fără efort, iar a doua zi a putut urca scara abruptă de la cor tot fără efort. Lipsea însă, din păcate, o altă cântăreață care făcuse o entorsă la gleznă practicând și ea atât de sănătosul nostru sport de iarnă. Se știa deja că era internată în spital pentru tratament. Cea proaspăt însănătoșită insista s-o ajut și pe cealaltă. Am făcut-o fără tragere de inimă din cauza tratamentului ei clinic, însă în cele din urmă a contat faptul că aș fi rămas în ziua următoare probabil singură la cor. Rănita ședea întinsă pe sofa cu glezna puternic umflată. În spital fusese sfătuită doar să-și țină piciorul ridicat pe ceva. Avea dureri mari. Compresa cu bitter suedez i-a adus imediat o ușurare. A doua zi a venit la cor, deși pe străzi era un polei cumplit. Durerile dispăruseră, glezna umflată era normală și recviemul nostru salvat.

În timpul unei vizite în Mühlviertel am remarcat într-un restaurant, la masa de alături, un client care stătea chircit de durere. Mai avusese de multe ori astfel de crize, medicamentele nu-l ajutau cu nimic. Am adus picăturile mele, am turnat o lingură plină de bitter în puțină apă călduță și i le-am oferit. In timp ce golea paharul, i s-a colorat fața și abia a putut să înțeleagă cum de i-au încetat durerile pe loc. O jumătate de an mai târziu, m-am reîntors în această zonă. Incidentul îmi ieșise din minte, când am fost abordată de un domn care mi-a mulțumit plin de exuberanță. Era vizibil întinerit cu niște ani buni. Își preparase ierburile suedeze și le luase. Toate supărările provocate de pancreas și de gastrita acută îi trecuseră. Întrucât aceste picături vindecă pancreasul, ele sunt recomandate și diabeticilor. Semnele din naștere, alunițele, negii, petele, chiar și hemangioamele și seboreea dispar dacă sunt umezite cu aceste picături, la fel se întâmplă și cu bătăturile și hemoroizii. Bitterul suedez înlătură vâjiitul și țiuitul în urechi, prin introducerea unui mic tampon de vată umezit în urechi. Bitterul suedez întărește memoria, dacă se umezește de mai multe ori cu el vertebra cervicală, curăță sângele și stimulează circulația sângelui, înlătură colicile și digestia proastă, durerile de cap, toate afecțiunile gastrice și biliare, hepatice și renale (chiar dacă ar fi interdicție de alcool). In tromboze și flebite se unge locul cu alifie de filimică într-un strat gros cât muchia cuțitului și se pun comprese cu bitter suedez deasupra. După vindecare se fac băi de picioare cu urzici pentru o bună irigare sangvină. Picăturile înlătură lenevia intestinală, amețelile, ba chiar paraliziile. Aduc un ajutor prețios în toate bolile; chiar și în bolile de cancer. In caz de crize acute de durere, se ia 1 lingură cu picături în puțină apă sau infuzie de plante. Dacă se ia de 3 ori pe zi, dimineața, la prânz și seara, câte 1 linguriță în ceva apă sau ceai de plante, se păstrează sănătatea și forța creatoare până la vârsta cea mai înaintată. Întrucât aceste picături se folosesc, fără excepție, în toate bolile, se poate vorbi aici despre o menținere a sănătății omenești la modul general. Ele trezesc și ridică puterile de viață de care avem o nevoie atât de stringentă în epoca actuală. Păstrați-vă cu ajutorul acestui elixir minunat sănătatea, puterea de muncă și bucuria față de munca dumneavoastră profesională, față de familia dumneavoastră și față de semenii dumneavoastră!

În timpul unei vizite la o gospodărie țărănească am aflat că fiul în vârstă de 12 ani al proprietarului se află înaintea unei operații la ureche. În spatele timpanului se formase în urma unei inflamații un focar de puroi. Eu eram împotriva unei operații, pentru că în alte cazuri asemănătoare s-a întâmplat ca bolnavul să-și piardă auzul. La îndrumarea mea, s-au îmbibat tampoane mici de vată în bitter suedez și i s-au pus băiatului în ureche. A ieșit în acest fel zilnic atât de mult puroi din ureche, încât curând durerile au pierit și operația n-a mai fost necesară.

Într-o boală incurabilă de cancer intestinal – era vorba de o tânără mamă a cinci copii și medicul nu-i mai dădea decât câteva zile – am recomandat comprese în zona bolnavă, în asociație însă cu rădăcini de obligeană care se lasă peste noapte la macerat (1 linguriță rasă de rădăcini de obligeană la 1 ceașcă de apă înghițitură înainte și după fiecare masă) și cu ceai depurativ de filimici, coada-șoricelului și urzici amestecate în părți egale, din care se beau încetul cu încetul minimum 2 litri repartizați pe parcursul zilei. Astăzi femeia se simte deja atât de bine, încât se poate conta pe o însănătoșire completă.

O femeie din Heilbronn/R.F.G. relatează: „Nepotul meu de 41 de ani mi-a scris cu aproximativ zece luni în urmă din Sacramento/California că are zilnic hemoragii intestinale puternice și diagnosticul medical este, fără nici o ezitare, cancer intestinal. Se impunea deci o cale de scăpare laterală. I-am trimis imediat broșura dumneavoastră <Farmacia Domnului>>, ca și bitter suedez, rădăcini de obligeană și alte plante medicinale cum ar fi filimica, coada-șoricelului și urzica. A urmat indicațiile din broșura dumneavoastră. După un an, nepotul meu a fost iarăși apt de muncă la întreaga sa capacitate. Hemoragiile intestinale puternice au încetat în a patra zi după ce a început să ia plantele enumerate. Au încetat treptat și oboseala și scăderea în greutate.”

În cazul unui bărbat de 52 de ani tratat de astm cardiac de zece ani – care trebuia să înghită zilnic câte opt pastile, care nu mai putea dormi de ani întregi decât șezând și care-și arunca la fiecare pas brațele în sus pentru a lua aer, horcăind însă în același timp de ți se rupea inima – am fost de părere că insuficiența respiratorie nu-i provine de la inimă, ci de la ficat. l-am pus omului pe regiunea ficatului o compresă cu ierburi suedeze. Intern, a trebuit să ia începând de-atunci diminețile și serile câte 1 ceașcă cu ceai de pedicuță cu 1 linguriță de bitter suedez pusă înăuntru. Cât de corectă a fost – se ia câte 1 întins. Greaua insuficiență respiratorie nu-l mai lăsa de ani în șir să facă nici măcar un pas în fața ușii casei. Bitterul suedez și pedicuța au realizat o ameliorare atât de rapidă a stării sale, încât trei zile mai târziu a putut să umble de două ori pe zi în jurul grădinii casei sale. Acum se îndreaptă încet spre vindecare.

O rană care nu voia să se închidă după operație s-a închis peste noapte când pacientul a luat o înghițitură zdravănă din sticla cu bitter suedez. Această unică înghițitură a avut drept urmare închiderea rănii deschise de trei ani, care trebuia îngrijită de mai multe ori pe zi.

Alte inflamații îndelungate cu supurații purulente, provocate de multe ori prin accidente declanșate de operații și puncții, au fost înlăturate, cum mi s-a relatat, după aplicări de comprese și uzul intern al bitterului suedez.

Menajera unei case parohiale din Burgenland mi-a povestit că nepoata ei în vârstă de 23 de ani are un defect de auz din naștere. La un consult în clinica universitară i s-a explicat că în cazul bolii ei o operație nu avea șanse de succes. Și-a sfătuit nepoata să folosească bitterul suedez, adică să și-l introducă în ureche. Toți au fost foarte mirați când, în urma acestui tratament, nepoata a auzit după 14 zile normal.

Nu vreau să vă tăinuiesc, dragi cititori, o scrisoare din Graz, din zona Steier: „Din întâmplare sau poate mai bine-zis din voia Domnului, am purtat o discuție în autobuz cu un bărbat foarte fericit, în vârstă de 74 de ani, care și-a recăpătat brusc, grație bitterului suedez, auzul pe care și-l pierduse în 1944, în urma unei grave leziuni cerebrale din timpul războiului! Și-a pus de trei ori în urechi tampoane de vată umezită cu bitter suedez.” – (Astfel de fragmente citate pot fi dovedite prin scrisori!)

Un domn din Bavaria superioară relatează: „Un accident m-a rănit la mâna dreaptă. Bitterul suedez mi-a calmat repede durerile insuportabile. La o ureche surd s-a realizat cu o dublă tamponare aproape un miracol: După aproximativ zece ani de surzenie am auzit din nou tic-tacul deșteptătorului!” – Câți surdomuți pot fi totuși ajutați în acest mod! Și de ar fi doar unul singur care și-ar recăpăta astfel auzul!

După o prelegere am aflat de la o ascultătoare că suferă de doi ani de o relaxare a sfincterului intestinal. Doctorii considerau boala ireparabilă. Bitterul suedez, asociat cu traista-ciobanului (aceasta se pune la macerat, tăiată mărunt, tot într-un rachiu bun și se lasă 10 zile la loc călduros; vindecă atrofia musculară și bolile musculare grave). 4 cești cu ceai de crețișoară și 6 rădăcini de obligeană, au rezolvat problema în câteva zile!

Am primit un telefon din Viena, la care o voce feminină mi-a spus: Vă mulțumesc pentru ierburile dumneavoastră suedeze!” Mi-a povestit că atunci când avea 12 ani a fost lovită din greșeală cu bocancul în obraz, în timpul unei excursii cu școala în munți, de către o fetiță care mergea în fața ei. Din această întâmplare au rezultat în decursul a 40 de ani veșnice supurații maxilare purulente, soldate cu peste 16 operații la maxilar și puncții repetate. A fost nevoită să-și întrerupă studiile, n-a putut îmbrățișa profesiunea dorită și conducea o gospodărie străină având permanente dureri în regiunea maxilară. După 40 de ani, fiind în vârstă de 52 de ani, a citit despre ierburile suedeze, și-a pus comprese în zonele maxilarelor și este în sfârșit eliberată de toate durerile.

Sunt mereu întrebată dacă bitterul suedez poate fi utilizat și în caz de interdicție severă a alcoolului. Conform unor cercetări de laborator demne de încredere, ierburile înving alcoolul și sunt considerate un medicament. Deci pot fi luate și aici fără a dăuna. În acest caz trebuie să se înceapă cu 1 linguriță pe zi și să se pună mai des comprese cu ierburi suedeze în regiunea ficatului și a rinichilor.

Foto: Freepik