Spitalele nu sunt singurele locuri din comunitatea noastră în care au apărut noi tulpini ale microbilor. Toate locurile în care oamenii se adună sau în care am conceput sisteme de reglare a mediului înconjurător, precum sistemele de aer condiționat sau încălzire, sunt vulnerabile în fața nenumăratelor secții ale Microbilor  Un exemplu faimos de microb care și-a construit căminul în mediul urban modern este bacteria Legionella. Acest microb fascinant și-a făcut debutul în iulie 1976, în cadrul unei convenții a veteranilor din armata americană, la Philadelphia, Pennsylvania. Sute de veterani se adunaseră pentru a sărbători bicentenarul american, iar majoritatea erau cazați la hotelul Bellevue Stratford din centrul Philadelphiei. După câteva zile au început să se îmbolnăvească de pneumonie și, până la sfârșitul convenției, două sute douăzeci și unu de persoane se prezentaseră la doctor, iar treizeci și patru muriseră.

Centrul American pentru Controlul Bolilor din Atlanta, Georgia, a trimis o echipă de epidemiologi pentru a investiga ceea ei credeau a fi mesagerul unei temute pandemii de gripă. Investigațiile atente au durat luni de zile, până când epidemiologii au descoperit, în cele din urmă, microbul care provoca această boală îngrozitoare. Pe 18 ianuarie 1977, Centrul pentru Controlul Bolilor a anunțat descoperirea unei noi bacterii, denumită Legionella din pricina numărului copleși tor de veterani care au suferit de pe urma infecției.

De atunci ne-am dat seama că Legionella este o bacterie rezistentă, care sălășluiește în sistemele urbane de alimentare cu apă. Primele cazuri au fost provocate de bacteriile care creșteau în turnul de răcire al hotelului, suprasolicitat în perioada convenției de vară. Din 1977 s-a descoperit că Legionella era cauza a sute de cazuri de îmbolnăvire, survenite în întreaga lume. În 2005, Grupul European de Lucru pentru Legioneloză a elaborat un raport, conform căruia, între 1995 și 2005, fuseseră consemnate circa șase sute de focare de infecție, soldate cu treizeci și două de mii de cazuri de legioneloză. Majoritatea cazurilor izolate de Legionella nu sunt consemnate sau investigate.

Unele dintre cele mai mari epidemii de Legionella au apărut în locuri pe care nu le-am fi considerat niciodată riscante. În 1989, câteva cazuri izbucnite în Louisiana au îmbolnăvit treizeci și trei de persoane, cu vârste cuprinse între treizeci și șase și optzeci și opt de ani; epidemia a pornit de la o mașină de măsurare a temperaturii produselor dintr-o alimentară locală. În 1999, mai mult de două sute de persoane s-au îmbolnăvit și cel puțin treizeci și două au murit de legioneloză după ce au vizitat o expoziție de flori din Bovenkarspel, în Olanda; acest caz a fost asociat cu o fântână decorativă încălzită Apoi, în 2001, cea mai mare epidemie înregistrată vreodată a infectat mai mult de opt sute de persoane din Spania. În urma unor investiga ții atente, serviciile locale de sănătate publică au descoperit factorul declanșator al bacteriei: turnul de răcire al unui spital, care degaja nori de Legionella în atmosferă.

Nu toată lumea se supune aceluiași risc de îmbolnăvire. Cele mai multe persoane au un sistem imunitar puternic, care poate combate microbul, atâta timp cât nu inhalează prea multe microorganisme. Vârstnicii, fumătorii sau cei care suferă din cauza unor boli de plămâni, inimă sau diabet sunt cei mai predispuși. În 2005, de exemplu, rezidenții și personalul unui azil de bătrâni din Toronto au început să manifeste forme grave de pneumonie. Autoritățile din domeniul sănătății publice s-au cutremurat de frică, oamenii temându-se că ar putea fi vorba despre reapariția virusului letal SRAS. În cele din urmă, șaizeci șapte de rezidenți s-au îmbolnăvit, iar douăzeci și șapte au murit din cauza bolii legionarilor, și nu a SRAS-ului. Trei zeci de membri ai personalului azilului, douăzeci și șase de vizitatori și patru persoane care fie lucrau, fie locuiau în vecinătate s-au îmbolnăvit și ele. În cele din urmă, a fost descoperit factorul declanșator al bolii: turnul de răcire al azilului, suprapopulat cu bacterii; acesta era situat pe acoperișul clădirii, lângă orificiul de intrare a aerului curat.

Legionella adoră apa caldă, stătută, iar condițiile care au dus la apariția acestei mici epidemii au fost ideale. Sistemul de aer condiționat fusese suprasolicitat în timpul verii, dar fusese închis la începu tul lui septembrie, când vremea începuse să se răcească. Atunci când aerul condiționat a fost aprins din nou la sfârșitul lui septembrie, în timpul unei perioade atipice de căldură, microbilor li s-a oferit un mediu propice înmulțirii. În mod normal, îngrijitorii ar fi curățat turnul de răcire la începutul fiecărui sezon, însă, în acest caz, sistemul a fost reaprins fără să fie dezinfectat în prealabil, iar rezultatele au fost cu tremurătoare. După acest episod, regulile de curățare și amplasare pentru sistemele de aer condiționat au fost revizuite, în special în spitale și azile. Însă epidemiile de Legionella continuă să-și facă apariția deoarece acest microb s-a adaptat pentru a supraviețui în tot felul de dispozitive urbane, printre care și dușurile, sprayurile cu aerosoli și căzile de baie cu hidromasaj; orice loc cu apă caldă este primitor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here