Alte spații deschise care au devenit în ultimii ani refugii pentru microbi sunt spațiile acvatice de recreere. Indiferent dacă este vorba despre piscinele din curtea din spatele casei sau despre bazinele de cartier, un anumit număr de microbi statornici s-au adaptat rapid pentru a prospera în aceste noi medii. Numai în 2003 și 2004, Centrul pentru Controlul Bolilor din Statele Unite a înregistrat șaizeci și două de cazuri de boală asociate cu locurile de îmbăiere din douăzeci și șase de state. Circa 70% din aceste cazuri au apărut în surse de apă tratate, precum bazinele sau piscinele pentru copii, în timp ce restul de 30% au fost înregistrate în lacuri cu apă dulce sau în zone de scăldat. Aproximativ trei mii de persoane s-au îmbolnăvit. În circa 30% din cazuri, bolile au fost provocate de bacterii, în fruntea cărora se afla Shigella; 25% din cazuri au fost provocate de paraziți, principalii vinovați din cadrul acestei categorii fiind Cryptosporidium și Giardia; iar circa 10% au fost provocate de virusuri, în special de mai vechea noastră cunoștință, omniprezentul norovirus.

Celebrele jacuzzi au devenit populare în America de Nord în anii ’80, când au apărut modele mai mici, la prețuri rezonabile, ce puteau fi amplasate pe podele sau în curți, pentru uz personal. Odată cu creșterea popularității lor, infecțiile neobișnuite ale pielii au atins un punct culminant, iar în cele din urmă s-a descoperit că acestea ar fi fost provocate de o bacterie, denumită Pseudomonas aeruginosa. Aceste infecții ale pielii au devenit atât de des întâlnite, încât medicii le-au botezat ,,foliculita căzii de baie”, deoarece microbul avea ten dința de a infecta foliculele de păr. Acum știm că bacteria trăiește și în căzi de hidromasaj contaminate, pe toboganele de apă și chiar pe bureții vegetali de la centrele de recreere. De cele mai multe ori, infecția pielii se vindecă de la sine, însă boala poate deveni cu adevărat supărătoare și necesită câteodată tratament cu antibiotice.

Pseudomonas este un alt microb nou apărut, care adoră apa fier binte și se poate înmulți rapid dacă sursele de apă nu sunt curățate, dezinfectate și filtrate în mod regulat. Apa din jacuzzi trebuie verificată mai îndeaproape deoarece căldura distruge agenții dezinfectanți, precum clorul, mai repede decât în alte piscine.

În afară de infecțiile la nivelul pielii, cei care folosesc centrele acvatice de recreere, atât înotătorii, cât și cei care se bălăcesc în apă, au contractat boli provocate de supărătorul microb stomacal Shigella. Această bacterie poate provoca crampe abdominale acute, grețuri și diaree cu sânge și este nevoie de nu mai mult de zece asemenea microorganisme pentru a infecta o persoană. În 2001, primele cazuri de infestare în masă cu Shigella au fost înregistrate la o piscină populară din cadrul Eagle Point Park, din Iowa. Peste o sută cincizeci de oameni, în mare parte copii mici, au contractat o boală provocată de aceeași tulpină a bacteriei Shigellasonnei. Piscina, deschisă de peste șaizeci de ani, era umplută în fiecare dimineață, apoi secată și curățată în fiecare seară; pe parcursul zilei, apa era reciclată printr-o fântână amplasată în centrul piscinei.

La un moment dat, în septembrie 2001, unul dintre nenumărații copilași care frecventau piscina a eliminat diaree în apă. Copilul era infectat cu Shigella, iar bacteriile se putea înmulți și prospera în piscină timp de zile la rând. Dacă apa ar fi fost supravegheată mai îndeaproape, incidentul ar fi putut fi prevenit, însă din cauza felului în care fusese construită piscina și pentru că apa nu era testată, nivelul de clor era aproape nul. Izbucnirea acestei boli a atras atenția instituțiilor de sănătate publică asupra riscului izbucnirii infecțiilor în astfel de centre publice. Pe întreg teritoriul Americii de Nord au fost elaborate programe speciale de monitorizare și inspectare pentru a testa piscinele, bazinele, toboganele de apă și locurile de scăldat din jurul lacurilor și al plajelor. Însă inspectorii nu reușesc întotdeauna să depisteze la timp riscurile. Unul dintre microbii care au reușit să scape în repetate rânduri de ochii vigilenți ai inspectorilor sanitari este parazitul Cryptosporidium. Cryptosporidium este imun la acțiunea distructivă a clorului și se poate înmulți în piscine și parcuri acvatice, dacă apa nu este curățată cu atenție. La cei mai mulți oameni, parazitul se manifestă sub forma unei boli diareice clasice, cu simptome ce includ diaree apoasă și, câteodată, crampe însoțite de febră ușoară. Microbul poate provoca forme mai grave sau chiar fatale la cei cu sisteme imunitare slăbite. Cei infectați cu Crypto pot elimina parazitul prin scaun timp de aproape două săptămâni de la vindecare, iar, în ceea ce privește copiii, această perioadă de convalescență poate dura cu câteva săptămâni mai mult.

Crypto a provocat mai multe cazuri de îmbolnăvire în parcurile acvatice din întreaga America de Nord. Una dintre cele mai grave situații de acest gen a apărut în vara anului 2005 într-un parc acvatic din Seneca Lake State Park, din nordul statului New York, unde epidemiologii au descoperit două rezervoare de apă contaminată. Mai mult de 3800 de persoane au prezentat simptome de infectare, iar la jumătatea lui august s-a dispus închiderea piscinei cu pricina pentru tot restul sezonului. În 2007 au apărut alte cazuri de Crypto într-un parc acvatic acoperit, dintr-un hotel din Minnesota. Cincizeci și opt dintre cele o sută șaisprezece persoane care frecventaseră piscina s-au îmbolnăvit.

Infecțiile survenite în cadrul centrelor acvatice de recreere nu se limitează numai la spațiul nord-american. O epidemie masivă înregistrată la Helsinki, în Finlanda, a îmbolnăvit de gastroenterită două sute patruzeci și două de persoane, majoritatea copii mici după ce aceștia s-au jucat într-o piscină în aer liber. În acest caz, vinovat a fost norovirusul extrem de contagios. Indiferent dacă sunt provocate de bacterii, virusuri sau paraziți, numitorul comun al acestor infecții este acela că o persoană care suferă de o boală gastrointestinală contaminează apa și răspândește boala. Și alți factori, precum proasta curățare a bazine lor și nivelul redus de clor necesar dezinfectării apei, pot contribui la transmiterea bolilor odată ce microbul a pătruns în mediu.

Aceste cazuri ne învață câteva reguli simple ce trebuie urmate în momentul în care frecventăm centrele acvatice de recreere, cum sunt piscinele, bazinele și parcurile acvatice. Prima este să evităm aceste spații publice dacă suferim de o boală gastrointestinală. Copiii care suferă de diaree nu trebuie lăsați în apă. Scutecele nu sunt impermeabile, iar cantități mici de excremente se pot strecura în piscină. Duceți copiii regulat la toaletă pentru a evita accidentele și, bineînțeles, spălați-vă pe mâini după ce ați fost la toaletă sau ați schimbat scutece. Dacă vă spălați săpun înainte intrați piscină, nu riscați contaminați apa reduceți șansele de înmulțire microbilor aceste spații publice. Deși toate aceste măsuri par simple, este uimitor cât de des sunt uitate regulile fundamentale de igienă sănătate publică.

-Anunț-

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here