În ultimii ani, o dată cu cunoașterea mai aprofundată a bolii canceroase, a modului ei de producere și de dezvoltare, s-au făcut progrese mari și în ceea ce privește tratamentul acestei afecțiuni. Pesimismul consacrat acestui capitol a fost înlocuit cu elaborarea unei strategii complexe de tratament, care permite aplicarea celor mai eficiente metode corespunzătoare formei de cancer, stadiului bolii și particularităților fiecărui bolnav.
În cadrul acestei strategii terapeutice un rol deosebit il au măsurile de prevenire sau profilaxie, discutate amplu în capitolele anterioare: s-a subliniat rolul evitării factorilor potențial cancerigeni și a factorilor de risc și rolul diagnosticului precoce.
Diferențele de rezultate ale tratamentului în stadiile incipiente ale bolii comparativ cu stadiile avansate sunt semnificative. Dacă în stadiile de început ale bolii neoplazice se poate obține vindecarea în 100% din cazuri pentru stadiul 0, în 80% pentru stadiul I, în 60 – 70%, pentru stadiul II, cifrele de vindecare scad la 25% pentru stadiul III. Numărul de supraviețuiri peste 5 ani la bolnavii tratați scade progresiv, în funcție de stadiul bolii, cifrele diminuând mult pentru stadiul III și IV al tumorilor, chiar dacă tratamentul se face foarte corect.
Tratamentul modern al cancerului are două principii:
-strâns legat de un diagnostic precoce, este specific stadiului clinic de boală;
– este complex, utilizând metode combinate: intervenția chirurgicală, radioterapia, chimioterapia citostatică și hormonală și imunoterapia. Dacă nu de mult chirurgul sau radioterapeutul erau cei care rezolvau cancerul, în prezent numai un tratament de echipă, la care participă chirurgul, radioterapeutul, chimioterapeutul, anatomopatologul și oncologul poate aborda o problemă atât de complexă cum este tratamentul tumorilor maligne. După cum pentru tratamentul local și loco-regional trebuie să colaboreze chirurgul si radioterapeutul, tot astfel pentru prevenirea tendinței la recidive și metastaze trebuie să colaboreze chimioterapeutul, oncologul și imunologul.
Cunoașterea etapelor de dezvoltare a unei tumori maligne, a faptului că boala canceroasă nu este localizată decât la început și că are o tendință marcată la progresiune, explică imposibilitatea controlului acestei boli numai prin metodele locale de tratament. Astfel au apărut și au câștigat în importanță (alături de chirurgie și radioterapie) chimioterapia pe cale generală, care permite atât tratamentul propriu-zis al tumorii decelabilă clinic, cât și profilaxia metastazelor.
În acest domeniu au fost înregistrate progrese atât din punct de vedere al tehnicității, cat si al precizării momentului și extensiei intervenției pentru a nu aduce prejudicii bolnavului. Cunoașterea modului de propagare a diferitelor forme și localizări ale tumorilor maligne permite intervenții chirurgicale judicios pregătite, urmărind radicalitatea (adică extirparea în întregime a procesului tumoral) și evaluând extensia masei sau a formațiunilor tumorale.
În cancer, în general, chirurgia poate avea mai multe roluri:
– rol profilactic, permițând îndepărtarea leziunilor precanceroase, a tumorilor benigne susceptibile să se transforme în cancer. De exemplu, în polipoza gastrică sau rectală, extirparea chirurgicală a polipilor are rol de prevenire a dezvoltării unor tumori maligne în aceste regiuni;
– rol diagnostic: biopsiile, adică recoltările de țesut pentru examenul anatomo-patologic permit precizarea tipului tumorii, deci și prognosticul ei;
– rol de determinare a stadiului bolii, chirurgul putând preciza prin descrierea extensiei leziunilor, stadiul corect al bolii;
– rol cu rație de îndepărtare radicală a tumorii primitive, cu o margine suficientă de țesut sănătos din jur și de îndepărtare a zonei ganglionare corespunzătoare, dacă este cazul;
– în stadii avansate chirurgia permite extirparea unei metastaze supărătoare sau poate avea rol de toaletă, îndepărtând o tumoare ulcerată și infectată.
