Durerea percepută în articulația interesată se poate însoți de o iradiere în membrul adiacent, are o intensitate variabilă și de mai multe feluri:
– durerea de tip mecanic survine în momentul punerii în funcție a articulațici, de exemplu poziția în picioare, mers (pentru articulațiile membrelor inferioare). Se calmează și dispare în repaus articular; este exacerbată de efort, de oboseală și crește în intensitate către sfirșitul zilei; aceste dureri nu suferă exacerbări nocturne (exceptind cele date de mișcări bruște) și au miei accentuări la sculare.
– Durerea de tip inflamator persistă la repausul articular, deseori este mai accentuată în timpul noptii, trezind bolnavul către a doua parte a nopții, are o recrudescență matinală la trezire și se atenuează în timpul zilei, în timpul activității.
– Durerea provocată apare la mobilizarea unei articulații patologice, de obicei când se încearcă învingerea unei limitări a jocului articular.
– Redoarea articuloră, deosebită de durerea articulară, cu care poate fi asociată, poate fi întâlnită izolat. Suferă în general aceleași influente ca și durerea; este mai tardivă în reumatismele degenerative decât în cele inflamatorii.
– Impotența funcțională este variabilă, în funcție de articulația interesată, cauza și modalitățile durerii. Este rezultatul redorii și uneori al deformațiilor și distrucțiilor articulare. Poate să afecteze mai mult sau mai putin viața profesională, socială sau familială a bolnavilor, handicapati de exemplu la pieptănat, la imbrăcat și alimentat, la cusut, la scris, la stat în picioare, la mers mult timp. Un element util de apreciere a capacității funcționale este studiul perimetrului mersului. Tumefierea articulară este variabilă în caracteristicile ei: cea de tip -inflamator este legată de prezenta lichidului sinovial, de edem sau de proliferarea sinovială; se însoțește totdeauna de creșterea căldurii locale sau de roșeața pielii.
– Tumefierea de tip neinflamator este mai curind o hipertrofie a extremităților osoase prin osteofite, care însotesc artroza. Această tumefiere este în general dură și nu se insoțește nici de roșeață, nici de căldură și rareori are revărsat lichidian în articulație.
– Deformările articulare sunt de origine variată. Unele sunt malformații ale extremitătilor osoase, congenitale sau dobindite, care pot fi cauza unor artroze secundare (genuvar primitiv la originea unei artroze a genunchiului). Alteori sunt consecintele unei boli primitive a articulatiei, reactii ale capsulei, ale ligamentelor sau tendoanelor, determinind o atitudine vicioasă a articulației. Intilnim distructii osteocartilaginoase, ca de exemplu în poliartrita reumatoidă. Ca manifestări:
– cracmentele articulare care pot insoți numeroase artropatii, și care se aud și în articulațiile normale;
– blocajele articulare, în particular la genunchi, care sunt determinate de prezența unui corp străin;
