Sarcina și dinții copilului
Când se pune oare temelia unei danturi sănătoase? Fără îndoială acest lucru se realizează încă din timpul sarcinii. Sănătatea gravidel, alimentația ei corectă, regimul ei de muncă, de viață fizică și psihică, au o influență importantă nu numai asupra dezvoltării generale a copilului, ci și asupra dezvoltării aparatului dento- maxilar.
Așa după cum am arătat încă din primul capitol al cărții, primii dinți al copilului apar la 6 luni după naștere, dar el incep să se formeze incă din timpul sarcinil. Mai mult decit atit, In timpul sarcinil încep să se formeze nu numai dinții de lapte, temporari, ci și cei permanenți. Deci, temelia unor dinți sănătoși ai copilului, se pune încă din timpul vieții intrauterine.
Cum va putea viitoarea mamă să-și ferească copilul de eventualele neplăceri ce se pot ivi în sfera aparatului dento-maxilar? Vom căuta să răspundem cit mai clar acestor întrebări care o preocupă pe orice mamă, dornică să aibă un copil cât mai sănătos și cât mai frumos.
Prima grijă față de dinții copilului o reprezintă însăși grija gravidei față de proprii ei dinți. Prezentarea inițială pentru luarea în evidență a sarcinii la medicul de circă sau la medicul ginecolog, trebuie să fie urmată și de un consult stomatologic atent. Perioada sarcinii poate reprezenta pentru multe gravide o perioadă propice apariției cariilor sau complicării celor existente. Cariile simple, netratate în timp, pot cauza dureri din ce in ce mai mari, dureri la început ușor tolerate și apoi cum- plite. Pe de altă parte, cariile favorizează retenția resturilor alimentare și impiedică igiena corectă a gurii și dinților, sau, cum este denumită corect, igiena cavității bucale. În cazul complicării lor, cariile dentare pot îmbrăca forme dureroase, uneori violente. Aceasta, nu numai că va face imposibilă mestecarea corectă a alimentelor, dar ea va duce la o insuficientă alimentație a gravidel. Complicarea cariilor va determina dureri fizice ca și alterarea stării psihice, ceea ce va tulbura acel echilibru de liniște atît de necesar în timpul sarcinii.
Nu este recomandabil în această perioadă să se facă anestezie dentară, aceasta mai cu seamă în primele trei luni de sarcină și în ultimele două luni. De asemenea, radiografiile de orice fel, inclusiv cele dentare, sunt absolut interzise pe toată durata sarcinii. O femeie care se pregătește să aibă un copil, trebuie să manifeste o grijă deosebită față de starea dinților ei, în așa fel incit, gravidă fiind, să nu aibă de suferit probleme den- tare, eventualele suferințe ivite, împiedicind-o să fie în plenitudinea forțelor sale fizice și psihice.
În timpul sarcinii este absolut necesară prezentarea o dată la 2-3 luni la stomatolog, pentru control stomatologic. În acest interval scurt, cariile apărute pot fi sur- prinse într-o fază incipientă și tratate chiar în respectiva ședință. Teama de durere sau frica de stomatolog pe care o invocă anumite gravide este cu totul nejustificată, ținînd cont că întotdeauna o mamă trebuie să facă totul pentru copilul ei. Așa fiind, de ce o viitoare mamă s-ar situa pe o poziție egoistă, netratîndu-și din- ții, mai cu seamă că mai devreme ori mai tirziu, dînsa tot va ajunge la stomatolog? Controlindu-și dantura cu un minut mai devreme, atît ea cât și viitorul ei copil, vor fi mai feriți de eventuale neplăceri..
In ceea ce privește alimentația rațională a gravidei, trebuie să arătăm că ea trebuie să fie judicios condusă pe toată perioada sarcinii. Gravida trebuie să beneficieze de o hrană cu conținut echilibrat în principii alimentare și o valoare calorică în jurul a 3 000 de calorii pe zi. Desigur că asigurarea rației calorice este în funcție de greutatea, vîrsta, ambianța și consumul zilnic de energie al gravidei. Unei femei de 25-30 de ani, cu înălțimea de 160-170 cm, avînd o greutate de 60-70 kg, gravidă în luna a cincea, îi sunt necesare circa 3 000 de calorii pe zi.
In timpul sarcinii, alimentația trebuie să fie completă, cuprinzând toate grupele de principii nutritive, să fie bogată în vitamine și săruri minerale, asigurînd totodată un tranzit intestinal normal. Hrana să nu fie iritantă pentru tubul digestiv, fiind în același timp prezentată atrăgător și în cadrul dietetic. Nici un aliment nu conține toate principiile nutritive și, bineînteles, nici în proporțiile cele mai potrivite. Alimentația gravidei trebuie să aibă în vedere combinarea diferitelor alimente în vederea alcătuirii unei alimentații cit mai echilibrate.
Rația alimentară în fiecare zi, trebuie să cuprindă alimente făcând parte din toate grupele. O grupă de alimente nu poate fi inlocuită cu alta.
Medicamentele vor fi luate în timpul sarcinii cu o maximă prudență. De fapt, se și spune că cea mai bună medicație în timpul sarcinii este lipsa de medicație. Viitoarea mamă trebuie să se gândească întotdeauna că o doză de medicament, care pentru ea înseamnă o ni- mica toată, pentru făt reprezintă o doză uriașă. În timpul sarcinii, orice medicație va fi administrată sub atenta supraveghere a medicului. O greșeală gravă pe care o fac multe gravide este aceea că la cea mai mică durere dentară, în loc să se prezinte la medic și, crezind că în acest fel impiedică formarea unui abces dentar, iau din proprie inițiativă antibiotice, cel mai adesea tetraciclină, care este considerată drept făcătoare de minuni. Tetraciclina are o influență cu totul nefastă asupra dinților viitorului copil, făcînd să apară defecte ale smalțului, ca și o colorație galbuie atît a dinților de lapte, provizorii, cât și a celor permanenți ai copilului, putind de asemenea influenta în mod negativ și dezvoltarea unor organe. Rețineți deci că administrarea oricărui medicament în timpul sarcinii trebuie făcută numai cu avizul medicului și numai sub controlul acestuia.
Suptul la sin și dezvoltarea dinților și maxilarelor
Ce legătură poate exista între suptul la sin și dinții permanenți care vor apărea abia între 6 și 12 ani ? Tinind seama de distanța de timp ce separă virsta suptului de aceea a apariției dinților permanenti, s-ar părea că nu poate fi vorba de vreo legătură. Și totuși există o legătură și încă de o primă importanta. In ce constă aceasta vom vedea în cele ce urmează.
În afara implicațiilor majore pe care le are asupra dezvoltării generale a copilului, suptul la sin are un rol deosebit nu numai asupra erupției dintilor temporari și permanenți, dar și asupra dezvoltării armonioase a maxilarelor și, implicit, a feței copilului. Fără îndoială, alimentația la sin, respectiv laptele matern, constituie hrana optimă pentru copil în primele 4-5 luni de viață, avind in componența sa cantități apreciabile de proteine, grăsimi, zaharuri, săruri minerale și vitamine. El corespunde în mod perfect necesităților de nutriție ale sugarului, precum și posibilităților de care acesta dispune, pentru a-l digera. Pe lîngă faptul că este steril, laptele de mamă mai prezintă în plus și anticorpi, capabili de a-1 feri pe sugar de unele boli infecțioase. O serie de avantaje menite să confirme axioma pediatrilor conform căreia nimic nu ajută mai mult in cresterea unui copil ca dragostea și laptele de mamă.
Pentru mamă, alăptarea la sin constituie de asemenea un avantaj, nemaifiind nevoită să pregătească dinainte rația de lapte pentru ziua intreagă, treabă care, pe linga timp, necesita o riguroasă atenție în dozare, ca și în pregătirea biberoanelor. Deși actul suptului la sin constituie un lucru extrem de simplu, este nevoie totuși de a se lua o serie de măsuri de igienă, avind drept scop prevenirea Imbolnăvirii sugarului, cit si a mamei, prin infectarea mamelonului.
In timpul suptului la sin, buzele sugarului se aplică pe mamelon, iar maxilarul inferior al acestuia alunecă înainte realizindu-se astfel o mișcare extrem de importantă pentru viitoarele mișcări de masticație și înghițire ce vor urma, buzele astfel aplicate închizind ermetic canalul prin care laptele iese din mamelă. Mușchii obrazului, ca și cei ai limbii sugarului, se con- tractă pentru a se obține vid, care va favoriza trecerea laptelui din sinul matern în gura sugarului. Pentru crearea acestui vid, sugarul depune un efort cu mult mai mare decît efortul pe care îl depune când suge din biberon. Suptul din biberon este de șapte ori mai comod pentru sugar decît suptul la sin. Prin suptul la sin însă, se obține ceea ce prin suptul din biberon nu se obține și anume o veritabilă gimnastică musculară, care va favoriza buna dezvoltare a mușchilor care mobilizează maxilarul inferior, mandibula. Cresterea vidului În cavitatea bucală, va atrage după sine o congestionare a mucoasei cerului gurii și o dezvoltare normală în înălțime a cavității nasului, lucru care va contribui la realizarea unei bune respirații pe nas. Prin suptul la sin secreția salivară este și ea stimulată.
Masa la sin fiind de mai lungă durată decât cea cu biberonul, este firesc să fie urmată de o oboseală a sugarului, care va atrage după sine un somn reconfortant. Secreția glandelor stomacului este favorizată, suptul în sine insemnind totodată o pregătire, o adevărată trecere spre felul corect de a înghiți, specific adultului.
Poziția corectă a sugarului și a mamei în timpul suptului prezintă o importanță deosebită. Se recomanda ca mama să șadă pe un scaun cu spetează, piciorul de partea sînului din care suge copilul fiind sprijinit pe un scaunel. Copilul va fi așezat într-o poziție cit mai aproape de verticală, avind capul ridicat. Pentru a-1 ajuta pe copil să sugă cât mai bine, mama li va introduce în gură nu numai mamelonul, ci și o parte din areolă. Pentru a nu-i stinjeni respirația, mama iși va ține sînul între degetele miinii ei libere. După terminarea actului suptului, mamelonul va fi din nou spălat și șters.
După supt, copilul va fi ținut timp de cîteva minute în poziție verticală, ușor aplecat pe spate, pentru ca să poată elimina aerul înghițit in timpul suptului, lucru după care va fi culcat pe partea dreaptă, pentru a se favoriza evacuarea din stomac mai departe a laptelui ingerat.
Citeva cuvinte în acest context privind alimentația cu biberonul. Se va da o atenție deosebită orificiului prin care iese laptele. Acesta nu trebuie să fie prea larg. pentru ca musculatura gurii sugarului să fie supusă totuși la efort. Biberonul nu se va ține vertical ci oblic, aproape de orizontală, pentru ca laptele să nu curgă de la sine, ci să oblige sugarul de a face efortul de produ- cere a vidului în gură.
De asemenea, pentru a se spori efortul la care va fi supus sugarul și pentru a se încerca o copiere a formei mamelonului matern, trebuie alese tetine care să se muleze perfect pe mușchii care înconjură orificiul bucal al sugarului, mimind astfel areola maternă și obligind sugarul la efortul de sugere.
Pentru a demonstra superioritatea pe care o prezinta alăptarea la sîn față de cea artificială, vom da mai jos următorul tabel comparativ.
Alaptarea la sin
Când buzele sugarului se aplică pe areolă, mandibula coboară. Se produce astfel propusial mandibulei. Buzele se închid ermetic pe sinul mamei, mușchii obrazului și mușchii limbii se con- tractă, obținîndu-se vidul în gura sugarului. Mușchii din jurul gurii și mușchii limbii sugarului realizează o gimnastică utilă.
– Crearea vidului aduce după sine o congestionare a mucoasei și o bună vascularizare. Presiunea asupra cerului gurii este de 500-600 g, antrenînd o dezvoltare în lățime a acestuia. Se transmit anumiți stimuli nervoși, care pun în funcțiune centrii nervoși și asigură reflexe musculare bune. Cavitățile nasului se dezvoltă normal în înălțime.
Favorizează o bună secreție salivară.
Laptele matern are proporțiile optime de proteine, grăsimi, zaharuri, vitamine.
Prinzul este de mai lungă durată aducînd sugarului un somn reconfortant.
Stimulează secreția gastrică.
Prin toți factorii săi pregătește dentiția adultului. Evită apariția obiceiurilor vicioase (sugerea degetului și altele).
Alaptarea artificială cu biberonul
Nu se produce propulsia mandibulei.
Buzele sugarului nu se închid ermetic. Dacă se închid, laptele nu mai curge.
Curgerea laptelui se face foarte ușor. Biberonul produce un dezechilibru între acțiunea mușchilor din jurul gurii și ai limbii.
Se modelează limba jheab, fapt care atrage după sine anumite dificultăți în sugere și apoi în pronunție. Fiind de 7 ori mai comod, nu există o solicitare normală a mușchilor. Stimuli slabi.
Cavitățile nasului se dezvoltă mai puțin în înălțime, determinînd dificultăți în respirația pe nas.
Prin lipsa unei bune secreții salivare, s produc tulburări gastrointestinale. Laptele artificial mult inferior celui matern.
Suptul din biberon fiind efectuat fără eforturi musculare deosebite, nu-l obosește pe sugar și deci nu-i aduce somn.
Nu stimulează secreția gastrică și, deci, pofta de mîncare este redusă. Prin simplitatea sa mecanică și calitativă, nu realizează acest lucru. Nu evită apariția obiceiurilor vicioase.
Image by prostooleh on Freepik
