Măduva spinării se găsește situată în canalul vertebral, format prin suprapunerea orificiilor vertebrale, pe care însă nu îl ocupă în întregime. Lungimea măduvei este de 43-45 cm, cu variații indivi- duale.
Limita superioară a măduvei corespunde găurii occipitale sau emergenței primului nerv spinal (C1), iar limita inferioară se află în dreptul vertebrei L2. Faptul că măduva își are limita inferioară în dreptul vertebrei L2 se explică prin ritmul de creștere a măduvei. Tot din această cauză, rădăcinile nervilor spinali lombari și sacrali au o direcție oblică în jos.
Măduva spinării nu ocupă toată grosimea canalului vertebral. Între peretele osos al vertebrelor și măduvă se află cele trei membrane ale meningelor vertebrale care asigură protecția și nutriția măduvei.
Sub vertebra L2, măduva se prelungește cu conul medular, iar acesta cu filum terminale, care ajunge la coccis pe fața posterioară a celei de-a doua vertebre coccigiene. De o parte și de alta a conului medular și filum-ului terminale, nervii lombari și sacral, cu direcție aproape verticală, formează „coada de cal”.
Măduva spinării are forma unui cordon cilindric ușor turtit în sens antero-posterior, astfel că diametrul transversal depășește cu puțin diametrul antero-posterior.
În dreptul regiunilor cervicală și lombară, măduva prezintă două regiuni mai voluminoase, intumescențele (dilatările) cervicală și lombară, care corespund membrelor.
La suprafața măduvei se observă o serie de șanțuri: anterior și pe linia mediană, un șanț mai adânc, numit fisura mediană anterioară; posterior, pe linia mediană, se observă șanțul median dorsal, mai puțin adânc. Lateral de fisura mediană se observă șanțurile ventro- laterale, prin care ies rădăcinile anterioare ale nervilor spinali; lateral de șanțul median dorsal se află șanțurile dorso-laterale, prin care intră rădăcinile posterioare ale nervilor spinali.
Este alcătuit din trei membrane de protecție care învelesc măduva. La nivelul găurii occipitale, meningele spinale se continuă cu meningele cerebrale. Membrana exterioară se numește dura mater. Are o structură fibroasă, rezistentă și este separată de peretele cana- lului vertebral prin spațiul epidural.
Arahnoida are o structură conjunctivă și este separată de dura mater prin spațiul subdural și de pia mater prin spațiul subarahnoi- dian, care conține lichidul cefalorahidian (LCR).
Pia mater este o membrană conjunctiv-vasculară cu rol nutritiv, care învelește măduva la care aderă intim, pătrunzând în șanțuri și fisuri. În grosimea ei se găsesc vasele arteriale. Prelungirile piei mater, împreună cu ramurile arteriale și cu celule gliale, formează în subs- tanța nervoasă bariera hematoencefalică.
