Stabilirea distanțelor de plantare. Și în condițiile unei grădini mici cum este cea de lîngă casă, la asigurarea creșterii și fructificării contribuie distanțele de plantare, indiferent că pomii se așază în parcele sau în rînduri izolate. Stabilirea acestora se face în funcție de specie, vigoarea pomilor pe care o dă soiul și portaltoiul, forma de coroană, fertilitatea solului etc.
Stabilirea polenizatorilor. Asigurarea polenizatorilor pentru soiurile autosterile prezintă o deosebită importanță la fixarea sortimentului. În tabelul 8 sînt prezentați cei mai buni polenizatori ai soiurilor de măr, păr și prun, recomandați pentru cultură. Soiurile polenizatoare se vor planta intercalat cu soiurile pe care le polenizează.
Pregătirea terenului. Reușita plantării, creșterea și mai apoi producția, longevitatea pomilor și economicitatea livezilor, depind în bună parte și de felul cum este pregătit terenul pentru plantat.
Delimitarea suprafetelor rezervate pentru pomi este necesară atunci cînd aceștia se plantează separat de celelalte culturi din grădină, permitînd o întreținere corespunzătoare cu particularitățile biologice ale speciilor. De acest lucru se va tine seama și la pomii sau arbuștii care se plantează izolat, pe perimetru, pe lîngă garduri, ziduri sau alei.
In principiu, pomii trebuie să ocupe partea nordică a grădinii în parcele și pe specii dacă este posibil. Parcelele vor avea o formă geometrică regulată pentru a se putea valorifica integral terenul. În acest scop, lungimea laturilor va fi egală cu un multiplu al distanțelor dintre pomi.
Nivelarea terenului se face pentru a ușura executarea lucrărilor ulterioare de pregătire și întreținere. Prin aceasta se vor realiza suprafețe plane și orizontale sau cu o pantă mică. În grădinile care se fac pe terenuri cu pantă mare, se vor amenaja terase cu platforma orizontală sau ușor înclinată iar taluzul va fi inierbat sau la nevoie consolidat cu zid din piatră. Se recurge la consolidarea cu zid, atunci cînd panta depășește 20%, pentru a apropia taluzul de poziția verticală și a ocupa loc cît mai puțin. Lățimea platformei și înăltimea taluzului sînt condiționate prin urmare, de mărimea pantei. Urmărind ca taluzul să nu depășească 11,5 m înălțime, platforma va fi cu atît mai lată cu cât panta va fi mai mică și invers, pe pante mari se vor amenaja terase mai înguste și mai dese. Oricum, atunci cînd se amenajează terasele, trebuie urmărit ca la plantarea pomilor sau arbuștilor să se poată asigura distantele arătate anterior și să nu rămînă teren nefolosit. Mai trebuie reținut că între lățimea teraselor și fertilitatea solului există o legătură cauzală; terasele înguste se fac fără a mișca prea mult teren de la deal la vale și în acest caz pe platformă nu vor fi diferente mari în ceea ce privește fertilitatea. Amenajarea platformelor late în schimb, în afară că duce la înălțarea taluzelor, impune dislocarea a mult teren, din partea de sus, ajungînd uneori pînă la roca-mamă. În asemenea situații, fertilizarea părții respective cere timp și eforturi. Pentru grădina de lîngă casă sînt preferate terasele cu platforma mai îngustă.
Urmărind ca la plantare terenul să fie așezat, nivelarea și mai ales terasarea se fac cu 2-3 ani înainte, cultivîndu-se pentru uniformizare. Desfundarea terenului este o măsură care influențează prinderea și creșterea pomilor și arbuștilor, mai ales în perioada de tinerețe. Dată fiind suprafața mică, lucrarea se execută manual la 60 cm adîncime, pînă unde cresc majoritatea rădăcinilor. Prin desfundat, solul se afînează și se creează condiții mai bune de aerisire, încălzire și pătrundere a apei. Ca urmare este stimulată activitatea microorganismelor care mijlocesc pregătirea și asimilarea hranei din sol.
În vederea desfundării, suprafețele mici din grădină se vor împărți în benzi late de 5-6 m și în număr pereche pe lungimea parcelei. Pe aceste benzi se face desfundatul începînd de la un capăt pe o bandă și din capătul opus pe banda vecină, luînd porțiuni de cîte 1-1,5 m. In golurile rămase la ultima porțiune desfundată în capătul benzilor se va pune pămîntul scos la suprafață de pe banda vecină.
La desfundat, straturile de pămînt se vor întoarce in așa fel ca cel mai fertil, de la suprafață, să fie așezat în zona unde vor fi rădăcinile pomilor.
Pe terenurile în pantă, odată cu desfundatul se face și terasarea. În cazul cînd nu se fac amenajări, terenul va rămîne înțelenit pentru a preveni eroziunea. Desfundarea se execută în toamna anului anterior plantării pentru ca pămîntul să rămînă în timpul iernii sub acțiunea înghețului și să se așeze. Incorporarea îngrășămintelor conditionează fertilitatea și este obligatorie în acțiunea de valorificare intensivă a terenului. În acest scop se vor împrăștia și administra pe întreaga suprafață 20-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat, 200-250 kg/ha sare potasică și 150-200 kg/ha îngrășăminte cu azot. Gunoiul, superfosfatul și sarea potasică se încorporează toamna printr-o arătură sau săpat adînc cu cazmaua, iar îngrășămîntul cu azot se va da primăvara printr-o prașilă superficială. Introducerea îngrășămintelor o data cu desfundatul nu este recomandată pentru că deși inversarea straturilor de sol este relativă, ingrășămîntul poate ajunge la 50-60 cm adîncime, fiind numai partial accesibil pomilor mai ales în primii ani după plantare. La stabilirea cantităților de îngrășămint se va tine seama de starea fizică și rezerva elementelor din sol. Acest lucru se poate aprecia prin creșterea plantelor pe solul respectiv sau prin analiza fizicochimică a unor probe medii de sol, la laboratorul judetean de agrochimie sau alte laboratoare specializate.
Dezinfectarea solului este o lucrare importantă și constă din administrarea unor insecticide contra principalilor dăunători: larve de cărăbuși, viermi sîrmă ș.a. În acest scop o dată cu arătura sau săpatul prin care se încorporează îngrășămintele, se introduc și 30-40 kg/ha Aldrin sau 60-70 kg/ha Heclotox 3 sau 80-120 kg/ha Hexacloran. Efectul acestor substante durează 2-3 ani, adică atît timp cât pomii și arbuștii fiind tineri, au epiderma de pe rădăcini fragedă și pot fi roși.
Pichetarea terenului. In grădină, pichetatul se face în dreptunghi, paralelogram, patrat, romb, triunghi sau pe curbele de nivel dacă terenul este în pantă. În ultimul caz nu se formează figuri geometrice regulate. Dintre sistemele amintite pe parcelele cu pomi plantați în gard fructifer sau superintensiv, forma de plantare va fi în dreptunghi sau patrat; pe terenuri cu pantă uniformă în triunghi echilateral iar pe terenurile accidentate, pe curbele de nivel. La pichetatul pe curbele de nivel se formează tot triunghiuri dar cu unghiurile diferite ca mărime. Sistemul de plantare în triunghi asigură numărul cel mai mare de pomi la unitatea de suprafață.
Tehnica pichetatului. Se va lua o linie de bază care de fapt trebuie să fie latura cea mai lungă și pe aceasta se marchează distanțele pe rînd; din cele două capete ale parcelei se vor ridica perpendiculare. Dacă unghiurile formate de acestea sînt perfect drepte, laturile vor fi paralele și pe ele se va marca distanța dintre rînduri. In cazul pichetatului în triunghi echilateral, distanța dintre rînduri va fi mai mică și se va calcula înmulțind distanța dintre pomi cu coeficientul 0,866. Pichetatul este bine făcut atunci cînd perimetrul parcelei se închide perfect prin laturile corespondente, egale și paralele. In asemenea condiții se va putea realiza și un aliniament desăvîrșit al pomilor, în toate direcțiile. Alinierea este necesară, pentru că în afară de aspectul estetic, usurează executarea lucrărilor de întreținere a solului și pomilor.
Introducerea picheților ajutători. Deoarece pichetul pus marchează centrul gropii iar la săpatul acesteia va fi scos, pentru restabilirea locului se pun 2 picheți ajutători, de o parte și alta a viitoarei gropi. În acest scop, se folosește o scîndură crestată la mijloc și în capete, marcînd locul fiecărui pichet. Cu ajutorul picheților ajutători și a scîndurii se vor pune tutorii după facerea gropii.
Făcutul gropilor. Pentru plantările din toamnă, gropile se fac cu 1-2 luni înainte, iar în cazul plantărilor de primăvară acestea se fac din toamnă pentru ca pămîntul scos și cel din groapă să se afîneze, aerisească și umezească. Stratul de pămînt fertil de la suprafață, se pune de o parte a gropii iar cel din profunzime, de cealaltă parte.
Forma gropilor poate fi circulară sau patrată iar dimensiunile mai mari sau mai mici, în funcție de pregătirea anterioară a terenului, tipul de sol și specie.
Pe terenurile desfundate, gropile au latura sau diametrul și adîncimea de 40-50 cm, atît cît trebuie ca rădăcinile pomului să fie așezate lejer, în poziția pe care au avut-o în pepinieră. Pe terenurile nedesfundate și dacă mai ales sînt grele, compacte, gropile se fac cu latura sau diametrul de 1,20-1,50 m și adînci de 80 cm. Pentru condiții optime de creștere, are importanță lărgimea și nu adîncimea gropii, deoarece marea masă a rădăcinilor cresc pînă la circa 60 cm adîncime. Dacă terenurile sînt mai ușoare, gropile pot fi de 1/1/0,80 m, iar pentru speciile cu sistemul radicular restrins, cum sînt prunul și vișinul, chiar de 0,80/0,80/0,80 m.
