Administrarea îngrășămintelor. Suplimentarea rezervelor de hrană din sol este impusă și rezultatele se văd în creșterea și fructificarea pomilor.
Dintre îngrășămintele cunoscute, pentru pomii tineri vor avea prioritate cele minerale cu azot care sînt ușor asimilabile și ajută creșterea; la pomii pe rod se vor administra îngrășăminte complexe, care conțin în aceeași măsură și celelalte elemente (fosfor, potasiu etc.) ce ajută atît creșterea cît și fructificarea. Din acest punct de vedere, îngrășămintele organice (gunoiul de cabaline, bovine, porcine, ovine, păsări etc. compostul, urina de grajd, fecalele, îngrășămîntul verde, puzderia etc.) corespund nevoii de îmbunătățire a stării chimice și fizice a solului. Mai mult, ca suport pentru viața activitatea microorganismelor, îngrășămîntul organic facilitează și asimilarea îngrășămintelor minerale, motiv pentru care cele două feluri de îngrășăminte se vor administra asociat.
Dintre îngrășămintele minerale prezintă importanță în principal cele care conțin azot (N), fosfor (P2O5) și potasiu (K2O) livrate de industrie sub forma unor săruri ca: azotat de amoniu, sulfat de amoniu, superfosfat, sare potasică sau îngrășăminte complexe.
La stabilirea felului îngrășămintelor se va tine seama de rolul pe care îl are elementul respectiv și eventualele carente care indică nevoia administrări lui. Pentru orientare, în tabelul 10 se arată cît consumă anual mărul tînăr și pe rod, din principalele elemente care s-au amintit (după N. D. Spivakovski).
Norma de îngrășare va trebui corelată prin urmare, cu vîrsta pomilor. La pomii tineri, cantitățile de îngrășămînt mineral ce se administrează la plantare, în condițiile solurilor din tara noastră vor crește pînă la intrarea pe rod cu 8-10 g substanță activa/m2 din fiecare.
Dintre îngrășămintele organice se recomandă ca la 2-3 ani să se dea cîte 25-50 kg gunoi de grajd la fiecare pom tînăr. La pomii pe rod norma de îngrășare se stabilește în funcție de starea pomului, lungimea creșterilor, încărcătura cu rod etc. Dacă aceștia au o stare normală și încărcătură optimă cu rod se dau 75-100 kg gunoi/pom la 2-3 ani și în fiecare an cîte 1-2 kg/pom azotat de amoniu, 2-4 kg/pom superfosfat și 1-2 kg/pom sare potasică. Între aceste limite, norma de îngrășare va crește o dată cu vîrsta pomilor și va fi mai mare atunci cînd pomul nu are creșteri sau este supraîncărcat cu rod.
Timpul administrării. Îngrășămintele organice și cele minerale cu fosfor și potasiu, se încorporează toamna, iar cele cu azot se încorporează de regulă primăvara, cu circa două săptămîni înainte de pornirea vegetației. În zonele cu toamne lungi, unde vegetatia (cresterea rădăcinilor, desăvîrșirea diferențierii mugurilor etc.) continuă latent și după căderea frunzelor, se poate da din toamnă și 1/3 din îngrășămîntul mineral cu azot.
Cu excepția zonelor din sudul țării sau a celor unde toamnele sînt lungi, nu este indicat a se administra îngrășăminte cu azot în timpul verii, pentru că prelungind vegetatia, iarna surprinde pomii cu lemnul necopt.
Modul de administrare. La pomii tineri, pînă la 6-7 ani, îngrășămîntul organic și cel mineral se împrăștie și încorporează în jurul pomului pe un cerc egal cu o dată și jumătate raza proiecției coroanei. Îngrășămintele date toamna se introduc la 22-25 cm adîncime; cele date primăvara se încorporează la 15-18 cm cu sapa, pentru că fiind mai solubile și mobile, ajung ușor la nivelul rădăcinilor.
La pomii pe rod, îngrășămintele se împrăștie și încorporează pe întreaga suprafață. Numai la pomii de pe pante se administrează individual, respectînd mărimea cercului arătat la pomii tineri. În acest caz se recomandă ca circa 75% din îngrășămînt să fie incorporat pe zona, care este cuprinsă între jumătatea razei cercului descris de proiecția coroanei și jumătatea de rază care depășește acest cerc; în zona circumscrisă se află rădăcinile active.
Printre alte moduri de administrare a îngrășămintelor se menționează introducerea acestora în cercuri concentrice de la an la an, în gropi sau în careuri, sub brazdă. Îngrășămîntul mineral se poate da și dizolvat în apa de irigat sau extraradicular ca soluție, în apa pulverizată pe frunze. În acest caz, pentru a nu produce arsuri, concentrația nu va depăși 2-3%.
Folosirea erbicidelor. Erbicidele sînt produse chimice care acționează asupra buruienilor în faza de germinare în sol, sau prin contact, asupra părții aeriene. Acțiunea lor poate fi selectivă, cînd distrug buruieni dintr-o anumită specie sau grupe de specii asemănătoare anatomo-morfologic și totală cînd distrug partea vegetativă a tuturor buruienilor.
Pentru pomi și arbuști fructiferi, devine necesară folosirea erbicidelor în grădinile mai mari sau ale asociațiilor ce se vor constitui în zona necooperativizată, conform prevederilor din Legea pomiculturii.
Intrucît gama erbicidelor este mare, deosebit de variată și se complexează mereu, în tabelul 11 se arată cele care s-au remarcat ca efect în ultimii ani și sînt corespunzătoare pentru distrugerea buruienilor care cresc în condițiile din țara noastră.
Intrucit erbicidele pot avea un efect toxic asupra rădăcinilor, este contra indicată folosirea acestora în primii 2 ani de la plantare, la pomii tineri altoiți pe portaltoi vegetativ.
Pentru a evita producerea de arsuri la pomi și pentru o administrare uniformă, cantitatea de erbicid care revine la hectar, se dizolvă sau diluează în 800-1000 litri apă, indiferent de starea în care se află (praf sau lichid). După aceea se pulverizează pe sol cu ajutorul pompelor de stropit. În timpul pulverizării se va feri trunchiul pomilor tineri și în general ramurile și frunzele, pentru a nu produce arsuri.
Pentru o eficacitate sporită este bine ca erbicidarea să se facă în preajma sau în timpul unei ploi care asigură pătrunderea mai ușoară a erbicidului în sol.
Irigatul. Ca importanță se înscrie printre verigile complexului agrotehnic mai ales în regiunile sudice, dat fiind rolul apei în creștere și fructificare. Ca aplicabilitate însă are sferă limitată deoarece în condițiile din țara noastră, apa necesară se asigură în mod natural, cu excepția Dobrogei, Bărăganului, zonei de șes a Munteniei, Olteniei etc. O asemenea apreciere nu este valabilă întotdeauna pentru că survin ani cu deficit de precipitații sau cu anomalii în repartizarea acestora pe faze de vegetație. Astfel fiind pentru grădina de lîngă casă sînt necesare asigurarea apei și amenajări chiar rudimentare pentru udat.
Suplimentarea apei prin irigat este necesară îndeosebi atunci cînd lastarii cresc intens (luna iunie) și în perioada de diferențiere intensă a mugurilor fructiferi (luna august) pentru a preveni supraîncărcarea pomilor cu muguri de rod. În perioada amintită se fac 3-6 udări, dînd de fiecare dată cîte 20-25 litri apă/m².
Ca amenajări pentru irigat se pot face: copci circulare de mărimea proiecției coroanei, cercuri concentrice pe aceeași zonă, dar pe trasee diferite de la un udat la altul, brazde care să formeze un pătrat pe proiecția coroanei etc. în care se toarnă apa. O metodă relativ nouă, potrivită mai ales pentru pomii plantați pe pante, este folosirea ploii artificiale realizată prin aspersoare pentru presiune redusă care nu provoacă spalarea solului. Acestea se racordează la instalația de apă curentă.
Image by KamranAydinov on Freepik
