Este o boală foarte frecventă, întâlnită în special la femei; creşte ca frecvență cu vârsta, cu obezitatea, în supraalimentație, se întâlnește adesea la operații cu rezecție de intestin subțire (ileon), la cei care iau anumite medicamente ca hormoni sexuali feminini sau estrogeni, clofibrat, acid nicotinic, colestiramină.
Toate aceste condiții favorizează anomalii de compoziţie a bilei și anume o suprasaturare cu colesterol și o diminuare a concentrației acizilor biliari, cu formare de bilă litogenă.
O altă condiție de formare a calculilor sunt anomaliile vezicii biliare: vezica septală, vezica în bisac, cuduri care favorizează stagnarea bilei sau staza veziculară.
Majoritatea calculilor sunt constituiți din colesterol, dar există și calculi așa-numiți pigmentari, constituiți din bilirubinat de calciu și numai 25% colesterol, întâlniți în ictere hemolitice și în infecții microbiene și parazitare.
Orice bolnav cu dureri în hipocondrul drept, fie sub formă de jenă apăsătoare însoțită de grețuri, intolerante la alimente grase, fie dureri cu caracter de colică însoțită de grețuri, de urini colorate, febră, trebuie să se prezinte la medic pentru investigare clinică și paraclinică. În cazul apariției colicii biliare este obligatoriu repausul la pat cu suprimarea alimentației. Bolnavul va ține un regim strict hidro-zaharat, va lua antispastice dacă nu are vărsături.
Dacă are vărsături, i se va administra papaverină, algocalmin, scobutil injectabil. Dacă fenomenele colicative sânt foarte violente sau prelungite, medicul va aprecia palpatoriu fie fenomenele de „apărarea date de iritația peritoneului, fie existența unei vezicule biliare palpabile (hidrops), prin blocarea de către un calcul în canalul cistic, care leagă vezica biliară de canalul coledoc, fie apariţia icterului sau o stare febrilă (fenomene de angiocolită), fie ocluzia intestinală prin calcul biliar, fie prezența de sânge în vărsătura biliară sau scaun și va interna bolnavul de urgență.
Să nu se administreze din proprie inițiativă, fără indicația medicului, nici coleretice (colebil, anghirol, fiobilin), nici mai ales antibiotice, primele putând să mobilizeze calculul, iar antibioticele să mascheze fenomenele peritoneale.
Este obligatoriu ca bolnavul cu colică biliară să fie văzut de medic, care va preciza diagnosticul și va depista complicațiile care pot fi fatale.
Litiaza pe căile biliare se manifestă prin angiocolite repetate, sau instalarea unui icter consecutiv înclavării unui calcul în coledoc, sau printr-o formă deosebit de gravă cu febră mare, infecție cu germeni deosebit de virulenți și cu septicemie, care va induce insuficiența renală și așa-numita angiocolită uremigenă (creşterea ureei sangvine în cadrul insuficienței renale).
Se impune internarea într-un serviciu de specialitate.
În afara suferinţelor acute, litiaza biliară determină o colecistită cronică, caracterizată prin durere surdă în hipocondrul drept, însoțită de greaţă, gust amar în gură, intoleranţă la grăsimi, care poate să evolueze spre colecistită acută și angiocolită.
Bolnavii se vor prezenta la serviciile de consultație ambulatorii și vor fi investigați pentru suferinţa lor biliară. Investigația biliară priveşte istoria clinică cu intoleranţele alimentare, abuzurile alimentare, medicamentele administrate, examenul clinic cu palparea hipocondrului drept și a punctului colecistic dureros, efectuarea analizelor uzuale în laborator. Printre investigațiile de specialitate semnalăm examinarea cu ultrasunete (ecografică) și radiologică (colecistografică). Prima permite să fie văzuți calculii și anomaliile de vezică biliară, iar a doua calculii, anomaliile vezicii biliare, dar și funcţionalitatea ei. Menţionăm că examenele radiologice ale vezicii biliare (colecistografie) și a canalelor biliare (colangiografie) se fac cu ajutorul unor substanţe iodate introduse fie prin înghițire, fie intravenos, care pot să determine de la fenomene minore alergice până la intoleranțe majore cu stări de șoc.
Recomandăm astfel bolnavilor să nu ia la domiciliu tablete de razebil, ci numai internați fiind în staționar sau spital sub supraveghere medicală.
De asemenea, colangiografiile introducerea intravenoasă a substanțelor) se vor face fie în cadrul internării în staționare sau spitale, fie ambulator în serviciile de radiologie prevăzute cu personal instruit, și cu truse de urgenţă.
În fața diagnosticului de litiază biliară există în prezent următoarele soluţii terapeutice:
– tratament dietetic, care se adresează regimului alimentar, cu excluderea alimentelor grase, prăjite, a rântaşurilor, sosurilor, sau celor ca: varză, ciocolată, ouă, vinete, cozonac, frișcă, smântână; preparate de acizi biliari ca acidul kenodezoxicolic și ursodesoxicolic vor fi administrate numai în calculii mici, colesterolici, cu diametrul sub 20 mm. Inconvenientul acestor terapii este apariția diareei, perioada lungă în care trebuie administrate, controalele radiologice la 6 luni și posibilitatea refacerii calculilor. Totuși rămâne ca o soluție la cei la care intervenția chirurgicală este contraindicată.
Tratamentul de elecție rămâne colecistectomia.
