În majoritatea organelor, schimbul de substante intre celulele organului și sânge nu are loc direct prin peretii capilarelor, ci prin intermediul lichidului tisular, care imbiba substanta fundamentală intercelularã, Acest lichid este absorbit in capilarele limfatice și aici capătă numele de limfa.
Unindu-se unele cu altele, capilarele limfatice formează vase limfatice mai mari. Trecind prin ganglionii limfatici, limfa se imbogățește cu limfocite (celule sanguine albe).
În vasele limfatice, ca și in vene, există valvule. De aceea, circulatia limfei este posibilă numai intr-un singur sens, spre vasele limfatice mai mari, de unde limfa ajunge in vene.
Limfa circulă mult mai lent decât sângele în vene. Circulația limfei, ca și în cazul sângelui venos, este favorizată de contracțiile și relaxăríle alternative ale mușchilor. Aceasta ne convinge din nou de necesitatea activității musculare pentru fiecare om, de prejudiciul cauzat de un mod de viață sedentar și de utilitatea educației fizice și a sportului.
