Leziunile mucoasei bucale

0
Leziunile mucoasei bucale

Stomatitele

Stomatita este o boală inflamatorie a mucoasei bucale (stoma = gură), manifestată prin congestie, tumefiere (umflare), durere și uneori ulcerații, vezicule (bășicuțe) sau depozite murdare alb-cenușii de fibrină precipitată.

Ori de cite ori rezistența organismului scade, cum se întimplă în bolile infecto-contagioase (scarlatină, pojar etc.), în bolile de singe, în intoxicații sau diferite viroze, microbii saprofiți care trăiesc obișnuit în gura fiecărui copil, nu mai pot fi ținuți în friu” de apărătorii organismului slăbit și incep să se înmulțească peste măsură, atacând” mucoasa bucală pentru a invada sistemul vascular din intreg organismul. În prima etapă de îmbolnăvire copilul are o salivație abundentă, care curge printre buze, deoarece nu poate înghiți din cauza durerilor pe care le provoacă mișcările limbii. Dacă privim cavitatea bucală cu o lumină de lanternă observăm că ,,mucoasa” sau ,,gingia” este congestionată (roșie), tumefiată (umflată) și dureroasă la orice atingere. Mai tirziu, copilul spune că are dureri și în regiunea submandibulară, ganglionii fiind și ei prinși de microbi. Deseori, pe această mucoasă congestionată apar ulcerații, acoperite cu depozite gălbui sau alb-cenușii (ulcero-membranoase) sau vezicule (bășicuțe) foarte dureroase la atingere. În formele mai inaintate, mucoasa se înnegrește și cade, descoperind osul alveolar și gitul dinților; starea generală, în această etapă devine gravă, apărind și o ,,halenă” fetidă (miroase gura). Stomatita poate apărea și cu ocazia erupției unui dinte, sau la copiii cu carii sau resturi dentare netratate și „certați” cu spălarea dinților.

Copilul trebuie izolat și pus la pat, pentru că este posibil ca stomatita să fie dată de o boală infecto-contagioasă.

Alimentația trebuie să fie lichidă: ceaiuri, supe de pasăre, compoturi, sucuri de fructe, limonade. Sunt excluse în această perioadă mâncăruri picante, ardeiate, sosuri.

Dacă apare și temperatură peste 37,5°, trebuie anunțat medicul de cartier pentru a examina copilul și eventual a-l interna. Nu este indicat tratamentul empiric ca spălarea cavității bucale cu diverse substanțe, deoarece medicul trebuie să facă analiza microbilor din cavitatea bucală și să știe astfel cu ce antibiotice să intervină.

Tratamentul unei stomatite declanșate trebuie făcut numai de un medic specialist și numai pe baza examenului clinic și de laborator.

Glositele

Glosita este o inflamație a mucoasei limbii, manifestată prin congestie, tumefacție, durere sau ulcerații, vezicule acoperite cu membrane fibrinoase alb-cenușii, ca și în stomatite.

Orice boală generală are o manifestare clinică și pe mucoasa limbii; de aceea, orice medic cercetează și limba în bolile infecto-contagioase febrile. Limba saburală nu poate fi considerată glosită, ci numai o lipsă de curățire a feței ei dorsale, acoperită de papile fungiforme (asemănătoare ciupercilor), care nu mai sunt spălate de salivă, redusă în aceste boli.

Când reacția de apărare a organismului slăbește în diversele boli generale, apar glositele, datorită înmulțirii intense a microbilor, care nu mai pot fi neutralizați de saliva redusă și sărăcită de substanțe antiseptice sau bacteriostatice (lyzozim). Ulcerațiile de limbă pot apărea însă și prin traumatizarea mucoasei de un rest de rădăcină, un cirlig sau o margine tăioasă a vreunui aparat ortodontic sau a unei proteze dentare defectuoase.

Când infecția pătrunde sub mucoasa linguală, apare un abces lingual, care se manifestă ca o umflătură foarte dureroasă și fluctuentă. Unele ulcerații linguale se datoresc unor infecții cronice (sifilis, tuberculoză, micoză, cancer), al căror diagnostic poate fi făcut numai de un specialist stomatolog. Uneori fața dorsală a limbii apare brăzdată de șanțuri adânci neregulate, glosita plicaturată, boală ereditară. Alteori, pe această față plicaturată apar zone congestive ce se descuamează spre vârful limbii: glosita exofoliatrice, când la factorul genetic se adaugă și cel infecțios. La copiii care iau anti biotice peroral, se observă apariția pe fata dorsală a limbii a unei zone negre pe care papilele filamentoase sunt hipertrofiate, dând aspectul unei limbi cu păr negru. Această formă de glosită se datorește creșterii unei ciuperci pe fața dorsală a limbii spre baza ei, determinînd și o inflamație a papilelor.

Orice leziune pe suprafața limbii care nu se vindecă timp de o săptămână impune consultarea medicului.

Când se constată că mucoasa limbii este congestionată sau ulcerată, trebuie acordată mai multă atenție igienei bucale, efectuindu-se o mai atentă spălare a dinților și o clătire prelungită cu apă călduță. Nu se recomandă badijonarea leziunilor limbii cu diferite substanțe, fără avizul medicului.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here