Leurda (Allium ursinum)

0
Leurda (Allium ursinum) ai-ciorăsc, ai-de-pădure, ai-sălbatic, auiți, aliu, aliu-de-iunie, leoardă sau leordă

Fiecare primăvară aduce speranțe în soare și căldură. Ne simțim iarăși veseli și plini de avânt, ne bucurăm de prima înverzire a naturii și de voioșia lumii păsărilor cu întreaga ființă, ca de un autentic dar de la Creator. În fața acestei noi splendori verzi, ar trebui să pășim spre o nouă cură de primăvară, o curățire și depurație a organismului care duc la o împrospătare și înviorare igienică demne de luat în seamă.

Mai ales leurda, numită și ai-ciorăsc, ai-de-pădure, ai-sălbatic, auiți, aliu, aliu-de-iunie, leoardă sau leordă, face parte dintre acești vestitori ai primăverii. Frunzele, de un verde proaspăt, lanceolate, lucioase, asemănătoare celor ale lăcrămioarei, ies dintr-un bulb lunguieț care este înconjurat de membrane albe, transparente. Tulpina netedă, de un verde deschis, împreună cu potirul alb ajung până la o înălțime de 30 centimetri. Leurda crește numai pe câmpii bogate în humus și umede, sub tufișuri, în păduri de foioase și alpine. I se simte puternicul miros de usturoi chiar înainte de a zări planta. El i-a și adus în popor numele de „ai” – sălbatic, de pădure -, însemnând usturoi; acest miros exclude fără nici o îndoială orice confuzie cu frunzele lăcrămioarei sau cu otrăvitoarea brândușă de toamnă.

La începutul primăverii, multe zăvoaie sunt acoperite cu frunzele proaspete, verzi ale leurdei. Ele răsar din pământ în aprilie și mai, uneori chiar mai devreme. Florile devin însă vizibile abia pe la mijlocul lui mai sau în iunie. Puternice forțe vindecătoare zac în ea și se spune că și urșii o caută când ies din hibernare, pentru a-și curăța stomacul, intestinele și sângele. Leurda conține în esență proprietățile usturoiului nostru, numai că are o putere curativă mult mai mare. Este, de aceea, deosebit de indicată în curele depurative de primăvară și ajută la vindecarea bolilor cronice de piele.

Întrucât frunzele își pierd forțele lecuitoare în stare uscată, în cura de curățire și depurație de primăvară ele se folosesc proaspete. Se pun, tăiate mărunt, pe pâinea cu unt; tocate fin, în loc de alt condiment (nefierte) în supa zilnică, pe cartofi, în perișoare, chiftele sau alte mâncăruri al căror gust este îmbunătățit altminteri cu pătrunjel. Frunzele pot fi preparate și ca piure sau salată. Întrucât folosite în cantități mari au un gust înțepător, ar trebui amestecate în piure cu frunze de urzici.

Frunzele tinere se adună în aprilie și mai, deci înainte de înflorire, iar bulbii la sfârșitul verii și toamna. Bulbii de leurdă pot fi folosiți la fel ca usturoiul. Este indicat ca persoanele cu stomac sensibil să toarne lapte cald peste frunzele și bulbii tăiați mărunt, să lase totul să stea 2-3 ore, apoi să bea acest lichid, înghițitură cu înghițitură.

Pentru a avea pe tot parcursul anului leurdă în casă și a beneficia de puterea ei tămăduitoare, se prepară o tinctură de leurdă. Din aceasta tinctură se iau zilnic 10-12 picături în puțină apă. Aceste picături ajută la o memorie excelentă, previn arterioscleroza și alungă multe alte afecțiuni și indispoziții.

Leurda are un efect foarte favorabil asupra aparatului digestiv. Se recomandă atât la diaree acută și cronică, chiar dacă aceasta este însoțită de balonări și colici, cât și la constipație, dacă aceasta se bazează pe spasme interne sau pe lenevirea intestinelor. Viermii intestinali, chiar și limbricii, mor la câtva timp după folosirea leurdei. O dată cu îmbunătățirea activității intestinale dispar și acele indispoziții care apar adesea la oameni vârstnici sau la gurmanzi din cauza intestinelor leneșe, inactive sau prea pline. Insomnia, tulburările cardiace provocate de stomac, indispozițiile provenite din arterioscleroză sau hipertensiune arterialăca vertijul (amețeala), senzația de apăsare (la cap), de neliniște și depresiunile – vor ceda. Suprapresiunea scade treptat. Vinul de leurdă este un preparat minunat pentru toți bătrânii cu veșnice secreții pulmonare abundente și greutăți în respirație legate de acestea. Chiar în cazurile de tuse rebelă îndelungată se scapă de flegmă și de insuficiența respiratorie provocată de ea. Acest leac este indicat în tuberculoză pulmonară și hidropizie, de care suferă deseori cei bătrâni. Frunzele folosite în stare proaspătă curăță rinichii și vezica, favorizând urinarea. Rănile care se vindecă greu, unse cu suc proaspăt de leurdă, se vor închide rapid. Chiar și starea bolnavilor cardiovasculari se ameliorează.

Leurda este un mijloc depurativ încă neapreciat la justa sa valoare, care se dovedește bun mai ales pentru epiderma cronic suferindă. Medicul naturist și preotul elvețian Künzle a lăudat în mod special această plantă: „Ea curăță întregul organism, face sângele sănătos, alungă și distruge substanțele otrăvitoare. Persoanele mereu bolnăvicioase, cele cu eczeme și cu tenul făinos, scrofuloșii și reumaticii ar trebui să venereze leurda asemenea aurului. Nici o plantă de pe Pământ nu este atât de eficace pentru curățirea stomacului, a intestinelor și a sângelui. Tinerii ar înflori ca niște roze și s-ar deschide ca un con de brad la soare!” Künzle arată mai încolo că știe familii ai căror membri erau înainte ,tot timpul anului bolnăvicioși, mergeau din doctor în doctor, erau plini de erupții și eczeme, scrofuloși pe tot corpul, palizi, de parcă ar fi zăcut deja în groapă și i-ar fi râcâit găinile iarăși afară de sub pământ și care s-au însănătoșit și înviorat după o întrebuințare mai îndelungată a acestui dar minunat al Dumnezeirii”.

MODURI DE FOLOSIRE

Sub formă de condiment: Frunzele proaspete de leurdă se mărunțesc ca pătrunjelul sau ceapa și se presară pe pâine, în supe, sosuri, salate și mâncăruri cu carne.

Tinctură de leurdă: Frunzele sau bulbii tăiați mărunt se introduc într-o sticlă până la gât fără a se îndesa, se toarnă deasupra rachiu de secară sau orice alt rachiu de 38-40% făcut în casă și se lasă 14 zile în soare sau în apropierea mașinii de gătit. Se iau de 4 ori pe zi câte 10-15 picături în puțină apă.

Vin de leurdă: Se ia 1 pumn de frunze tăiate mărunt, se lasă să dea câteva clocote în 1/4 litru de vin alb, se îndulcește după gust cu miere sau sirop și se bea din acest vin peste zi, încet, înghițitură cu înghițitură.

Foto: Freepik

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here