Izvoarele de infecție

0

Circulația microorganismelor patogene în natură începe de la o sursă de infecție (izvor de infecție). Este important, desigur, să cunoaștem cine îndeplinește acest rol. Izvorul de infecție este definit astfel: orice ființă (om, animal, insectă), care poartă microbi patogeni și elimină acești agenți în mediul înconjurător; pe diferite căi, aceștia ajung să infecteze alte ființe. Omul, purtător de microbi (izvorul de infecție) poate fi:

– bolnavul de o boală contagioasă pe toată durata bolii sale, dar uneori și în convalescență (purtătorii convalescenți de microbi). Unii din foștii bolnavi pot să rămână purtători de microbi câțiva ani și chiar toată viața (purtători cronici). Un exemplu: 1-3% din foștii bolnavi de febră tifoidă rămân purtători de microbi, continuând să elimine prin scaun bacili tifici, toată viața lor.

Alt exemplu: din foștii bolnavi de hepatită virală de tip B, circa 5% continuă să rămână infectați cu virusul B, prezent în sânge și decelabil prin antigenul de suprafață al virusului (purtători de antigen HBs).

Izvoare periculoase de infecție sunt bolnavii cu forme ușoare, atipice și inaparente, care rămân de obicei necunoscute.

Perioada de contagiozitate a bolnavului are o durată care variază cu fiecare boală și ține atâtea zile cât poartă microbii. Astfel, un bolnav de febră tifoidă este contagios câteva săptămâni, în timp ce un bolnav de gripă numai 4-6 zile, iar un copil cu rujeolă, în medie 10 zile. În funcție de durata perioadei de contagiozitate se stabilește și durata de izolare pentru fiecare boală contagioasă.

Purtătorii (sănătoși sau aparent sănătoși) de microbi, sunt persoanele care fără să aibă semne evidente de boală, găzduiesc germeni patogeni în corpul lor (în nas, faringe, intestin, vezicula biliară, aparatul urinar), pe care ii elimină în mediul înconjurător. Exemple: purtători de streptococ hemolitic (agent al scarlatinei), purtători de virus gripal, purtători de bacili dizenterici, purtători de virus hepatitic (îndeosebi de virus al hepatitei B și al hepatitei Non-A, Non-B). Pe întregul glob pământesc se apreciază că există circa 200 de milioane de purtători de virus hepatitic: un imens rezervor de virus !

Din punct de vedere epidemiologic, purtătorii de microbi sunt mai periculoși decât bolnavii, deoarece bolnavii pot fi recunoscuți cu ușurință și izolați în timp ce purtătorii rămân nedepistați și circulă peste tot. Ei pot fi descoperiți numai prin analize de laborator. Pericolul cel mai mare îl constituie purtătorii de microbi care lucrează în sectorul alimentar, aprovizionare cu apă sau în colectivități de copii.

Animalele adăpostesc numeroși și variați agenți microbieni, patogeni și pentru om, iar bolile care se transmit de la animalele purtătoare de microbi se numesc zoneze (boli comune omului și animalelor). Se știe astăzi că numărul acestor izvoare de infecție care sunt animalele purtătoare de microbi este enorm. Numai cânii pot adăposti 39 de specii de microbi și paraziți transmisibil la om, iar pisica 221. Sute de specii de păsări adăpostesc microbi patoei pentru om, determinând boli denumite ornitoze, psitacoze, encefalite etc.,  sensaulte animale sălbatice (vulpi, lupi) sunt surse de infecție rabică (turbarea). Exemple se pot da în continuare pentru cele peste 150 de zoonoze, beli pe care omul le contractează de la animalele bolnave sau purtătoare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here