Însușirea procesului de muncă să se facă treptat

0

Cel care încearcă să-și însușească o nouă meserie lucrează la început de obicei încet și cu productivitate scăzută. Novicele obosește mult mai repede decât muncitorul experimentat.

Cei care încep o nouă muncă ajung uneori la disperare, deoarece nu obțin rezultate. Dar trebuie să știm că experiența se câştigă treptat, după multe exerciții. De aceea nu trebuie să ne oprim în fața greutăților care apar la începutul muncii, ci trebuie să continuăm cu perseverență, căci numai în aceste condiții se pot însuși treptat procedee tot mai perfecționate de lucru.

Repetarea frecventă a unei anumite munci duce, nu numai la îndeplinirea ei mai rapidă și mai corectă, ci și la faptul că obosești mai puțin. Ca urmare, capacitatea de muncă crește foarte mult.

În cazul muncii fizice, activitatea musculară intensă, repetată frecvent, indiferent de caracterul ei, determină în primul rând o serie de modificări în muşchi. Volumul lor creşte și afară de aceasta se modifică întrucât procesele chimice care au loc în muşchi și prin care se eliberează energia necesară pentru contracția lor: rezerva de glicogen scade mult mai încet, glucidele se consumă mai economic.

La cei care se ocupă sistematic cu munca fizică se perfecționează nu numai activitatea muşchilor, ci și a celorlalte organe. Toate acestea ajută organismului să se adapteze mai bine la munca legată de efortul fizic. Un rol deosebit de mare în mărirea capacității de muncă joacă faptul că sistemul nervos reglează mai bine procesele chimice din muschi in timpul muncii, ca și activitatea muschilor si a celorlalte organe. Tocmai prin aceasta se explica in primul rând, nu numai cresterea productivitätii muncii, dar si oboseala mult mai mică si coordonarea mai bună a mişcărilor la cei care lucrează de mult timp in profesiunea respectivă.

Cand muncitorul execută pentru prima dată o nouă miscare, In scoarta cerebrală sânt excitate un numar foarte mare de celule nervoase. De acecea, la muncitorul neexperimentat se observă de obicei o activitate intensă a unui număr mare de muşchi; el face o serie de miscări de prisos, care împiedică munca și in acelaşi timp il obosesc foarte mult. Ulterior, dacă munca se repetă de multe ori, are loc o concentrare a proceselor de excitație într-un punct limitat al scoartei cerebrale și muncitorul este scutit de mişcările inutile, obosind mai puțin. In legătură cu oboseala mărită la cei care se apucă pentru prima dată de o muncă sau dupa o întrerupere  foarte îndelungată și in legătură cu diminuarea treptată a acestei oboseli, N. E. Vvedenski scria: ,Imaginați-vă că nu v-ați ocupat timp indelungat cu munca fizică și ați fost admis din nou la muncă. Nu puteți munci mult timp, căci vă pierdeți rapid puterile, obosiți și vă epuizați. Veți avea senzația neplăcută că sinteți frânt, muşchii vă tremură. Treptat omul se obişnuieşte cu munca și aceste fenomene dispar”.

Acelaşi lucru se poate spune și despre munca intelectuală. Succesul ei este asigurat numai în cazul când omul inițiindu-se într-o astfel de muncă işi dezvoltă forțele treptat.

Pe măsură ce ne ocupăm sistematic cu munca intelectuală, activitatea se îndeplinește nu numai mai bine, dar și mai uşor, „Esențialul este gradarca, antrenamentul“, a spus I. P. Pavlov, care se distingea printr-o excepțională putere de muncă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here