Poate fi dobândită în cadrul distrofiei endemice tireopate, după tratament cu antitiroidiene, infecții acute și cronice sau procese autoimune.
Simptomatologia clinică variază în funcție de gradul insuficientei tiroidiene de la forma frustă până la mixedem.
Habitusul bolnavului este caracteristic: lentoare în mișcări, indiferență, somnolență, placiditate. Faciesul are aspect buhăit, tegumentul corpului este îngroșat prin infiltrare cu apă și substanțe mucoido, cu coloratii palid-gălbui mai ales la palme și tălpi, este gros, uscat, aspru, cu descuamatie furfuracee. Părul este aspru, lipsit de luciu, pilozitatea corporală se rărește, mai accentuat pubo-axilar; un semn frecvent este căderea sprincenelor în treimea lor externă. Musculatura este hipotonă, cu forța musculară scăzută.
Tulburările neuropsihice sunt caracteristice. Vorbirea este înceată, bradilalie, voce groasă. Mișcările corpului sunt lente, greoaie (bradikinezie).
Funcțiile cerebrale sunt păstrate, dar încetinite (bradipsihie), tulburări ale memoriei, micșorarea atenției, idioție, micșorarea concentrației.
Deficitul tiroidian poate fi foarte diferit ca intensitate, putând îmbrăca forme cu manifestări discrete: somnolență, rezistență mai scăzută la frig, tranzit intestinal încetinit, tulburări discrete de memorie și concentrare. Tratamentul insuficienței tiroidiene a adultului constă în administrarea de hormoni tiroidieni, care dacă sunt dați în doză corespunzătoare pot corecta complet deficiențele semnalate.
