Insuficiența cardiacă cronică este determinată de insuficienţa pompei cardiace de a trimite un debit de sânge corespunzător necesităților metabolice ale organelor și țesuturilor. Funcțiile inimii pot fi diminuate prin „alterări ale miocardului” (miocardită, infarct miocardic, boli degenerative ale fibrei miocardice) sau „printr-o suprasolicitare determinată de bolile valvulare dobândite, defectele congenitale sau hipertensiunea arterială.
În funcţia de sediu și evoluție clinică sunt descrise diferite forme:
a) Insuficiența cardiacă stingă poate fi declanşată de hipertensiunea arterială, boli valvulare aortice (stenoza și insuficienţa aortică), cardiopatii ischemice. Se manifestă clinic prin dispnee paroxistică (edem pulmonar), astm cardiac; pentru a-și ameliora dispneea, bolnavul ia o poziție șezândă.
b) Insuficienţa cardiacă dreaptă este dată de stenoza mitrală, cordul pulmonar acut (tromboembolii) sau cronic (emfizem pulmonar), defecte valvulare congenitale (stenoza pulmonară). Se manifestă clinic prin mărirea ficatului (hepatomegalie), umflarea (turgescenţa) venelor gâtului (jugulare) cianoză, edeme ale membrelor inferioare (picioare umflate).
c) Insuficienţa cardiacă globală cuprinde insuficiența ventriculului sting (dispnee paroxistică, edem pulmonar), ca și a ventriculului drept (ficat mare, edeme ale membrelor inferioare). Cel mai des insuficienţele funcționale ale ambilor ventriculi apar în infarctul miocardic, alterările metabolice ale fibrei miocardice ca în avitaminoza B (beri-beri), hipertiroidismul sever.
Insuficiența cardiacă cronică se asociază cu formele mai severe de scădere a apetitului, pierdere în greutate, denutriție, balonări abdominale.
Tratamentul insuficienţei cardiace constă în:
a) creşterea eficienţei muncii inimii prin digitală și derivatele acesteia;
b) repaus intermitent la pat, care diminuează munca inimii;
c) controlul reținerii de apă în țesuturi prin administrare de diuretice (nefrix, furantril);
d) regim fără sare și hipocaloric.
Un fapt deosebit de însemnat îl constituie menținerea administrării de digitală sau derivatele acesteia toată viața; dozele zilnice de digitalice trebuie adaptate în continuu în raport cu evoluţia bolii. Bolnavul trebuie să-și limiteze eforturile fizice, repaus de 1-2 ore după mese, vacanțe frecvente, eliminarea activităţilor inutile printr-o mai bună organizare a vieții. Vor fi evitate excesele alimentare și alimentele sărate, o respectare corectă a planului medical de digitalizare și diuretice, incât să se reuşească o menținere a compensării muncii cardiace care să permită o viață moderată și efectuarea unor munci corespunzătoare. În funcție de gradul de pregătire se indică următoarele activități: muncă de birou, stenodactilografie, secretariat, bibliotecar, ușier, paznic, tutungiu, cofetar, frizer, stopaj-remaiaj, cizmărie uşoară, curelărie, legătorie de cărți, ceasornicar, desen tehnic, fotograf, tehnică dentară, croitorie, blănărie, optică, broderie-croșetaj, lenjerie sau oricare alte munci care nu pretind eforturi obositoare.
