Acest gen de insomnii alcătuiesc o categorie intermediară, care se interpune între acea a insomniilor trecătoare sau ocazionale, și cea a insomniilor obișnuite, cînd această stare patologică s-a instalat deja și durează. După cum vom vedea mai jos, cînd vom enumera cauzele care stau la originea acestor insomnii benigne, vom vedea că ele sînt condiționate în mod prioritar de stări fiziologice normale sau patologice ale organismului. In momentul cînd aceste stări au dispărut, somnul normal intră în drepturile lui firești.
lată, pe scurt, cauzele de care am vorbit mai sus:
- Diverse boli cronice ca astmul, tulburările circulatorii sau respiratorii, bolile reumatismale, etc. pot perturba desigur somnul, generînd insomnii ușoare.
- Diverse simptome ale unor boli ca febra, durerea, greața accentuată, dispneea etc, etc.
- Ciclul se constituie și el într-o cauză de insomnii ușoare la multe femei, fapt explicat 1741 fie de durerile mai mult sau mai puțin accentuate care însoțesc uneori acest fenomen fiziologic, fie de secrețiile foliculinice, de asemenea mai mult sau mai puțin accentuate în această perioadă.
- Sarcina de asemenea poate perturba somnul normal, fie prin anxietățile pe care le creează gîndurile la momentul nașterii, fie prin impiedicarea adoptării poziției obișnuite de somn, sau prin excesul de somnolență pe care tot sarcina îl produce, și asta în special în primul trimestru de gestație.
- Sindromul „picioarelor neliniștite” poate și el sta la originea unor insomnii ușoare, dar și a unor insomnii severe. El constă din mișcări involuntare ale membrelor inferioare, situa- ție ce survine ca urmare a apariției unor 9 senzații dezagreabile mai ales la nivelul gambelor, senzațiile care se instalează numai în decubit, respectiv cînd stăm întinși în pat, pentru a dispare cînd ne ridicăm în picioare.
Înainte de a încheia capitolul vast al insomniilor, merită să zăbovim câteva clipe asupra așa-numitelor insomnii imaginare sau false insomnii. Ele provin nu dintr-o cauză reală, ci dintr-o eronată apreciere a timpului petrecut în timpul somnului. De altfel, de multă vreme se știe că nimeni nu poate judeca în mod absolut obiectiv propriul său somn. Personalul medical ca și rudele acelora care suferă de diverse forme de insomnii, realizează de multe ori faptul că aceștia dorm de regulă satisfăcător, observîndu-le somnul sau auzindu-le sforăiturile care, în mod obișnuit, se instalează în timpul somnului profund sau foarte profund. Medicii care au studiat astfel de insomnii, au propus subiecților lor să tragă o linie pe un caiet care se află pe noptieră, ori de câte ori se trezesc în timpul somnului, punîndu-i pe aceștia să rămîie cu totul contrariați cînd au văzut. dimineața, că caietul cu pricina este complet gol sau conține doar una pînă la două linii. Pe de altă parte, aparatele care înregistrau mișcările acestor subiecți în timpul somnului, au confirmat că aceștia rămîneau imobili lungi intervale de timp, semn că somnul decurgea în condițiuni normale.
Care să fie atunci explicația falselor insomnii? Se exagerează în acest caz în mod voluntar tulburările somnului? Teoretic nu. Și totuși lucrurile nu stau așa. De ce? Pentru că în primul rind, în cazul particular al acestor insomnici, perioadele de veghe le apar în timpul somnului mult mai mari decât sînt în realitate. In al doilea rind, tot acestor bolnavi anume forme de activitate mentală din timpul somnului sînt resimțite de aceștia ca și cum s-ar produce în stare de veghe. Și, în sfîrșit, tot în aceste cazuri există, fără îndoială o agnozie, o necunoaștere a somnului, care a fost de fapt trăit. Înregistra- rea potențialelor bioelectrice ale creierului a confirmat ideea, initial numai intuită, că nimeni nu poate trăi fără să doarmă, iar într-un capitol apropiat, vom demonstra ce dramă extraordinară reprezintă pentru organism privarea totală a acestuia de somn.
Photo by Giorgio Trovato on Unsplash
