Cum civilizația modernă nu se aseamănă nici pe departe cu civilizațiile tradiționale preindustriale, nu trebuie să ne surprindă că din acest motiv nici patologia civilizației moderne nu se aseamănă, tot nici pe departe, cu aceea a civilizațiilor care ne preced. Civilizației moderne îi sint proprii, după cum știm o serie de trăsături întru totul definitorii, constind din industrializare, urbanizare, mecanizare și automatizare a producției, explozie demografică cu inerenta concentrare masivă a populației în orașe, dezvoltarea intensă a traficului mecanizat, chimizarea agriculturii și chiar a economiei casnice, creșterea nivelului sonic, suprasolicitarea nervoasă, stres, etc. Civilizației moderne îi mai este tot întru totul definitoriu ritmul alert de dezvoltare al acesteia. Intr-un asemenea context, nu trebuie să ne surprindă răsunetul acestei modificări radicale de mediu asupra sănătății și nici schimbarea în consecință a patografiei umane. Dintre numeroasele boli așa-numite ale civilizației, două dintre ele sînt din ce în ce mai frecvent desemnate în publicistica de specialitate cu denumirea de boli ale secolului: atero-scleroza, respectiv aceea constînd din depunerea unei anume rugini biologice pe pereții arterelor și insomnia.
După profesorul Gh. Zamfir, de la Institutul de Medicină și Farmacie din lași, bolile întru totul caracteristice civilizației moderne și în special marilor centre urbane, boli sistematizate ierarhic sint următoarele:
1) Ateromatoza, hipertensiunea arterială și infarctul de miocard, boli care pe lîngă incidenta în permanentă creștere, manifestă tendinta evidentă de a afecta virste tot mai tinere, în plină capacitate productivă. Menționăm faptul că tot pe acest prim loc profesorul Michel Jouvet, neuropsiholog și cercetător de la Universitatea <<Claude Bernard», din Lyon, Franta, plasează și insomnia.
2) Bolile neoplazice și în particular neoplasmul bronhopulmonar.
3) Bolile cronice respiratorii și în particular bronșita cronică.
4) Nevrozele, neurastenia și distonia neurove-getativă, adică această tulburare în reglarea inervației tonice a musculaturii netede sau striate, cu consecințe refaste în funcționalitatea diverselor organe. Tot pe acest loc patru profesorul G h. Zamfir mai plasează și perturbările coordonării maturării fizice, emoționale și psihice.
5) Boala ulceroasă care pe unele meridiane ale lumii a devenit și ea o boală de masă, adică populațională.
6) Obezitatea, diabetul și alte boli de metabolism.
7) Accidentele de tot felul și îndeosebi cele de circulație.
8) Bolile profesionale, inclusiv cele alergice. dermatologice etc.
9) Surditatea și deficiențele de auz, cauzate de zgomot.
10) Cariile dentare și atrofia gingivală, care și ele merg mînă în mînă cu gradul de civilizație.
11) Malformațiile congenitale, ca urmare a trecerii micropoluanților de la mamă la descendenți, prin placentă și prin laptele matern.
Revenind la insomnie, vom preciza faptul că după profesorul Thomas Roth, din Detroit, S.U.A., o autoritate în materie, 30% din populația lumii suferă de insomnia obișnuită, care in optica acestuia se constituie într-un adevărat flagel al timpurilor noastre. La rîndul său, profesorul Liviu Popoviciu, de la Institutul de Medicină din Tg. Mureș, de asemenea o autoritate în materie, a subliniat relativ recent în presă faptul că,,insomnia a devenit în lumea de azi o problemă deosebită, ca să nu-i spun chiar gravă. O problemă care nu se putea imagina în urmă cu un secol”. S-a creat chiar o anume psihoză socială pe această temă. De cînd există omul pe pămînt, acesta s-a comportat anxios în fața insomniei. De altfel, este cât se poate de normal ca acesta să devină neliniștit și anxios, cînd constată că se află în toiul nopții, cu calmul și liniștea ce o caracterizează pe aceasta, și cu toate acestea somnul nu se lipește de el, deși în acest interval de timp majoritatea semenilor săi dorm cum se cuvine și își refac energia nervoasă. Aceasta este rațiunea pentru care oamenii zilelor noastre afectați de flagelul insomniei, nu mai consultă modul de administrare al somniferelor, menționat pe cutiile sau flacoanele care le conțin, și nici prospectul însoțitor. Și tot aceasta este rațiunea pentru care somniferele se înmulțesc ca sporii, acestea devenind în producția majorității fabricilor de medicamente de pe mapamond, capul de afiș al acestei produc- ții, alături de antibiotice, de medicamentele împotriva răcelii și a reumatismului.
Angoasa omului în general și în special a aceluia modern, în fața insomniei, este în mare parte întru totul justificată. Să ne gîndim numai la faptul, că somnul este din anumite puncte de vedere baia reconfortantă și revigorantă pe care o facem la sfîrșitul fiecărei zile de muncă, baie de care sînt privați aceia care nu pot dormi pe măsura necesităților. Să ne gîndim, de asemenea, că tot somnul reprezintă balsamul cugetelor rănite, așadar acea miraculoasă soluție, care face ca să uităm, chit că numai pentru o noapte, de toate grijile și de toate temerile care ne apasă. Or, în această optică, pe care ne-o sugerează marele Will, în „Macbeth”, somnul devine un autentic pansament, de care n-au parte acei care nu îl au, motiv pentru care se stie este ca și cum ar sta în mod permanent cu rănile deschise sau deficient pansate. Și tot așa, după cum a precizat același mare geniu al omenirii, și tot în aceeași dramă, somnul reprezintă felul doi de bucate de la masa naturii și, mai mult decât atît alimentul suprem al vieții – motiv pentru care nu este exagerat de a-i considera pe insomnici ca pe niște autentici subnutriți cronici, cu tot ce decurge pentru organism din această realitate majoră.
Merită ca, în continuare, să vedem importanța pe care o ocupă somnul, în gîndirea altor mari personalități ale culturii universale. Astfel, în optica lui Epicur, filozoful materialist și ateist grec din perioada elenismului, și care a trăit între 341-270 î.e.n.. plăcerea reprezintă scopul tuturor acțiunilor noastre. Or, cum insomnicii sînt privați de această plăcere, ei sînt automat privați și de scopul suprem mentionat. La rîndul său, poetul romantic german Fried- rich Leopold von Hardenberg (1772-1801), cunoscut publicului mai ales cu pseudonimul de Novalis, identifica somnul cu… dumnezeul lumii. Mai aproape de adevăr s-a exprimat însă din acest punct de vedere Alecsandr Ivanovici Herzen (1812-1870), filozof materialist, scriitor și democrat revoluționar rus, care identifica plăcerea cu dreptul pe care îl are fiecare ființă vie. Dacă lucrurile într-adevăr așa stau, este de presupus, și nu fără temei, că insomnicii sînt privați de acest drept elementar al speței din care fac parte.
Incontestabil, insomnia reprezintă o dramă trăită se pare de un sfert, dacă nu chiar de o treime din locuitorii planetei. Astfel punîndu-se problema, nu trebuie să ne surprindă via mișcare de idei, iscată în lume, în special în ultimele decenii pe marginea insomniei în contul căreia pretutindeni în lume au luat fiintă centre sau institute de studiere a somnului și, implicit, a insomniei. Tot în contul acestei vii mișcări au fost înființate numeroase spitale și clinici profilate în exclusivitate pe diagnosticul și terapeutica insomniei. Apoi, din ce în ce mai mulți cercetători și din diverse domenii de activitate abordează această temă și din ce în ce mai mulți chimiști și farmacologi sînt pe urmele somniferului ideal căutat cu atîta asiduitate încă de la începutul secolului. Sînt ca atare indicii din ce în ce mai certe că nu peste multă vreme acest flagel al vremurilor noastre, deocamdată în constantă ascensiune, va fi atenuat, dacă nu chiar stopat din cursul său vertiginos, aidoma nenumăratelor alte flageluri care milenii de-a rîndul au hăituit condiția umană și pe care fie, le-am anihilat fie, cel puțin le-am adus la respect, ca ciuma bubonică, febra tifoidă. holera, lepra, poliomielita, tuberculoza, variola, sifilisul, febra recurentă, bolile infecto-contagioase etc., etc.
Photo by Kinga Howard on Unsplash
