Ingrijirea pomilor tineri

0
Ingrijirea pomilor tineri
-Anunț-

Lucrările aplicate pomilor tineri sînt diferite față de cele care se fac în livezile pe rod. În această perioadă se va urmări stimularea creșterii vegetative și formarea unor coroane echilibrate. Tăierile de formare. Principii. Tăierile de formare se fac în funcție de forma de coroană pe care dorim să o realizăm.

Asigurarea echilibrului in plan orizontal este primul obiectiv care se pune, mai ales la coroanele piramidale (etajată, neetajată, mixtă), fus, cordon vertical. În acest scop, ramurile șarpantă vor îmbrăca axul de jur împrejur, sub unghiuri aproximativ egale.

La coroanele aplatizate și susținute pe spalier, echilibrul va fi bilateral, pe direcția rîndului, lăsîndu-se același număr de ramuri de o parte și alta a axului. Tot așa se va lucra și la coroanele artistice.

Asigurarea echilibrului în plan vertical impune subordonarea tuturor ramurilor față de ax. Axul va fi întotdeauna mai lung cu 15-25 cm față de vîrful ultimei ramuri. Pentru echilibrare, distanța între ramuri va fi aproximativ egală, iar unghiul pe care acestea îl fac cu axul, va fi de asemenea aproximativ egal.

Imbrăcarea axului cu șarpante garnisite ca ramuri subordonate purtătoare de rod este un alt obiectiv important în formarea coroanei. De felul cum se realizează aceste garnisiri, depinde cantitatea, calitatea, constanta producției și economicitatea întreținerii coroanei. Dacă nu cresc sarpante în mod natural, se pot face incizii (crestături) cu briceagul deasupra locului unde sînt muguri dorminzi în zona degarnisită, pentru a provoca apariția acestora.

O condiție deosebit de importantă în alegerea șarpantelor, a distanțelor dintre acestea și a garnisirii cu ramuri subordonate este asigurarea în optimum a luminii solare. Garnisirea șarpantelor se va determina prin scurtarea prelungirilor anuale la 15-30 cm.

Consolidarea șarpantelor de jos sau care formează primul etaj este necesară pentru a coborî centrul de greutate, care asigură echilibrul. Ca urmare și rodul se va forma în partea de jos mai devreme și în cantitate mai mare, fiind în același timp mai ușor de întreținut și recoltat. Pentru aceasta axul pomului se scurtează mai sever în primii 2-3 ani, împiedicînd creșterea în înăltime și ușurînd formarea șarpantelor. În același scop în anii 1 și 2 după plantare, sarpantele vor avea o poziție apropiată de verticală. Mai târziu acestea se dirijează sub un unghi mai mare sau mai mic față de ax pentru a încetini creșterea în scopul utilizării hranei pentru îngroșarea ramurii și formarea rodului.

Asigurarea creșterii optime a lastarilor este un obiectiv care impune realizarea aceluiași ritm și intensitate de creștere la toate ramurile, pentru a ajuta echilibrarea coroanelor. Condiții în acest sens se realizează prin scurtarea moderată a acestora, evitînd degarnisirea. In același scop este necesară executarea la timp a tuturor

lucrărilor agrotehnice (täieri, îngrășări, stropiri etc.) si intervenții prompte pentru îndepărtarea fenomenelor negative care ar apare în creștere și formare.

Prevenirea indesirii coroanelor reclamă aplicarea la timp a tăierilor în funcție de particularitățile biologice ale soiului si a felului cum reactionează la lucrările aplicate. La pomii care fac coroane dese cum sînt cei din soiurile Parmen auriu la măr, Contesa de Paris la păr, Tuleu gras la prun, Timpurii englezești la vișin etc., se va lăsa o distanță mai mare între ramuri, îndepărtind mai mult lemn. La multe soiuri, acest obiec tiv se poate realiza și prin palisarea unei părți din ramuri. Imbinarea răririi cu scurtarea creșterilor, trebuie să fie principiu de bază în executarea tăierilor.

Citește și:   Plantarea pomilor

Instalarea mijloacelor de sustinere. De sustinere au nevoie pomii tineri, cu un sistem radicular redus și slab ancorati in sol sau cei altoiți pe port-altoi de vigoare mică, cum sînt tipurile M, MM, A și multe soiuri franc, la care volumul coroanei depășește puterea de ancorare și susținere a rădăcinilor. Astfel de mijloace sînt necesare și pentru dirijarea ramurilor la coroanele aplatizate și artistice.

Pentru sustinere se folosesc țăruși, tutori, sipci și spalieri, în funcție de forma de coroană. Tărușii au lungimea de 50-60 cm, din care jumătate se introduce în pămînt. Se folosesc la pomii tineri cu trunchi mic, de 25-30 cm.

Tutorii au lungimea de 1-3,5 m și latura sau diametrul de 6-8 cm. Lungimea se stabilește în funcție de înălțimea trunchiului sau a întregii tulpini pe care o va susține, cum este la coroanele fus, cordon vertical, piramida candelabru etc. și partea care se introduce in sol.

Sipcile se folosesc ca suport pentru dirijarea și sustinerea lastarilor și ramurilor în poziție oblică și uneori orizontală la coroanele artistice. Au lungimea pînă la 4 m și latura sau diametrul de 4-6 cm.

Spalierul constituie un sistem de susținere comun pentru toti pomii de pe un rînd și este format din stâlpi plantati la diferite distante pe direcția rîndului și una sau mai multe sîrme care se întind pe aceștia. Numărul sirmelor depinde de forma de coroană pe care o dăm pomilor. Se fac din beton armat, cu latura de 812 cm și lungi de 1,101,15 m, în cazul cînd se pune o singură sîrmă și de 2,80-3,00 m, atunci cînd se pun 3-5 sirme.

Spalierul se instalează în anul cînd s-au plantat pomii sau cel mai târziu în al doilea an de vegetație pentru a putea fi folosit la dirijarea creșterilor.

Palisarea ramurilor. Este o lucrare de bază în formarea coroanelor aplatizate și a celor artistice. Schimbînd poziția verticală a acestora se îmbunătățește raportul între cantitatea de hrană folosită de pom pentru creștere și fructificare, în favoarea fructificării. Din punct de vedere arhitectural, pînă la o anumită limită, prin palisare se rezolvă și probleme ca cele care fac obiectul tăierilor de formare la pomii cu coroana obișnuită, biologic însă, prin dirijarea rațională a ramurilor se pot influența în sensul dorit, toate procesele care au loc în pom. Dintre obiectivele mai importante care se realizează prin palisarea ramurilor, menționăm:

Formarea și perfectarea coroanelor în forma stabilită. Pe această cale se asigură în optimum factorii de creștere, rodire și estetică, atît de importanți la pomii de lîngă casă o consecință a ramurilor. In acest Reducerea creșterii vegetative este schimbării poziției verticale a fel, traseul vaselor conducătoare nemaifiind drept, se micșorează viteza de circulație a sevei și se face posibilă hrănirea mai uniformă a tuturor mugurilor de pe ramură. O consecință firească a acestui fenomen este că pe lîngă reducerea înălțimii pomului se reduce și volumul coroanei în general, fapt ce ușurează mult executarea lucrărilor de întreținere și transformarea lastarilor de la mijloc și bază în ramuri purtătoare de rod. In plus, acest proces este facilitat prin lipsa tăierilor și deci menținerea integrală a corpului plantei, cu frunziș fotosintetic. Fructificarea începe cu atît mai devreme cu cât portaltoii sînt mai pitici deci volumul coroanei redus, iar condițiile de mediu și agrotehnice sînt superioare. Plantînd meri din soiul Wagner premiat altoiti pe M 9 și corect formați în pepinieră se pot obține producții chiar în anul plantării.

Citește și:   Sisteme de cultura

Sporirea producției, a calității acesteia și asigurarea rodului în fiecare an sînt alte consecințe ale condițiilor ce se realizează prin palisarea ramurilor. Practic, mărimea producției rezidă în mărimea fructelor iar calitatea se îmbunătățește printre altele, prin culoarea intensă a pieliței, gustul și aroma miezului. Producțiile devin constante prin echilibrul ce se face între creștere și fructificare, fiind asigurate cu hrană ambele procese.

Reținînd influența complexă pe care o are palisarea ramurilor și schimbarea poziției lor verticale, se recomandă folosirea acestei lucrări cu precădere la speciile și soiurile cu port pitic.

Prin coborîrea spre orizontală a circa 20% din ramuri la pomi în vîrstă de 4 ani, altoiți pe port franc și cu coroana obișnuită, se poate grăbi rodirea și intrarea în plin rod cu 1-3 ani. Ingrijirea trunchiului. Indiferent de înălțime, trunchiul pomilor trebuie să fie consolidat, robust și sănătos. Astfel fiind trebuie protejat de accidente mecanice (loviri cu diferite unelte), rosături (de iepuri, soareci, șobolani, căprioare etc.) și mai ales de acțiunea înghetului din iarnă și a variațiilor de temperatură care pot provoca degerarea, căderea scoarței și apariția plăgilor de ger”.

Dacă lovirile mecanice se pot evita prin mai multă atenție în timpul lucrului, atacul animalelor rozătoare impune măsuri preventive, deoarece pomul o dată ros se reface greu sau nu mai poate fi refăcut. Atacul de șoareci se previne înlăturînd posibilitățile de a se cuibări în apropierea pomilor. Asta înseamnă îndepărtarea stogurilor și a căpitelor de paie, coceni, fîn etc. și adunarea la timp sau împrăștierea uniformă a ierbii cosite în livadă în cazul cînd terenul se întreține ca țelină. 1 Contra iepurilor și căprioarelor este necesară împrejmuirea grădinii cu gard din plasă de șîrmă, mai ales la pomii pitici la care trunchiul și baza ramurilor de schelet sînt uneori în zăpadă. Acțiunea gerului se previne prin învelirea trunchiului cu diferite materiale care-l protejează în același timp și contra rozătoarelor, atunci cînd plantația nu poate fi împrejmuită. Pentru aceasta se folosesc materiale locale ca: stuf, bete de floarea-soarelui sau de la cînepa pentru sămînță, coceni de porumb-desfrunziti, folii din polietilenă, hîrtie cerată etc. Ultimele două produse trebuie să fie perforate pentru a împiedica condensarea vaporilor de apă ce se formează în interior, în zilele călduroase.

Un mijloc bun de protecție contra gerului și a rozatoarelor este folosirea unor învelitori făcute din șipci, prinse pe fier balot sau alt material-flexibil și care se încheie cu ajutorul unor cuie. Folosirea acestor învelitori este deosebit de avantajoasă pentru că durează cît perioada de tinerețe a pomului iar fixarea în toamnă și desfacerea în primăvară, se realizează cu de 3-4 ori mai puțină forță de muncă.

Măsuri fitosanitare. În grădina de lîngă casă, sănătatea plantelor trebuie să fie asigurată în principal prin măsuri de prevenire a atacului bolilor și dăunătorilor. Aceasta presupune o igienă culturală desăvîrșită, care se realizează prin tăieri și dirijări corecte ale ramurilor, stropiri la avertizare, îngrășarea și întreținerea curată a solului etc. În acest fel se creează un mediu puțin favorabil infecției, iar plantele cresc viguros și devin mai rezistente.

Citește și:   Recoltarea fructelor

O măsură care trebuie luată în acest sens la pomii cu trunchiul dezvelit, primăvara devreme, este văruitul acestora cu lapte de var în care se pune 10% piatră vînătă. Ca adeziv pentru fixarea mai bună pe trunchi se pune 1-2 1 lapte sau 3-4 albușuri de ou la 100 1 soluție.

Urmărind ca actiunile intreprinse să aibă efect este necesară declanșarea în același timp și generalizarea lucrărilor pe întregul bazin, centru sau comună.

Dat fiind faptul că protecția fito-sanitară conditionează efectul celorlalte lucrari, pentru sporirea și îmbunătățirea producției trebuie să se respecte toate indicațiile și recomandările care se fac, consultînd și cerînd ajutorul celui mai apropiat Centru de protecția plantelor.

Întreținerea solului. Solul din plantație sau din jurul pomilor poate fi întreținut ca ogor negru, înțelenit total ori parțial intercalate. permanent sau temporar și cu culturi

Ogorul negru se recomandă în cazul suprafetelor plane și a distanțelor mici dintre pomi, cum este cazul în livezile cu pomi pitici și coroane aplatizate. Tot așa se întreține terenul și în livezile superintensive.

Telina este obligatorie pe pantele supuse eroziunii. Dacă panta este mică se folosesc benzi înțelenite, care alternează la 3-4 ani cu benzi întreținute ca ogor negru sau cu culturi intercalate.

Culturile intercalate sînt posibile între pomii plantați la distante mai mari și cînd aceștia sînt tineri și nu fac umbră. Pentru cultura intercalată se recomandă plantele la care partea care se consumă se află în pămînt sau este acoperită: cartofi, morcovi, ridichi, sfeclă, hrean, fasole, bob, mazăre și linte pentru boabe, ceapă și usturoi pentru bulbi, pepeni etc. Se vor evita cu desăvîrșire plantele cu partea consumabilă dezvelită, pe care se pot depune substanțele toxice folosite în scop fito-sanitar; în consum acestea produc îmbolnăviri. Un efect asemănător are loc și în cazul folosirii ca furaj a fînului luat din livezi.

Pe terenul întreținut ca ogor negru sau cu culturi intercalate se vor face următoarele lucrări:

Săpatul sau arătura adîncă de toamnă. La pomii al căror sistem radicular este superficial, lucrarea se face imediat după recoltarea fructelor pentru ca eventualele răni care s-ar produce să se poată cicatriza pînă la venirea iernii. La pomii cu sistem radicular mai profund, aratul sau săpatul se face mai târziu, pentru a se încorpora și frunzele care cad după primele brume. Adîncimea de lucru este cuprinsă între 15-22 cm, mai la suprafață lîngă pom și mai adînc spre periferia și în afara proiecției coroanei unde rădăcinile se afla la adîncimi mai mari. Terenul rămîne în „brazdă crudă” (negrapat sau negreblat) pentru a reține zăpada ce va cade în iarnă și a se mărunți sub acțiunea înghețului și dezghețului. Primăvara de timpuriu, solul arat în toamnă se grapează sau se greblează pentru a împiedica evaporarea apei.

Prășitul în timpul verii este o lucrare prin care se realizează întreținerea curată a terenului, distrugerea buruienilor și a vaselor capilare, în vederea conservării apei în sol. Dat fiind suprafața mică a grădinii, lucrarea se face manual cu sapa și la o adîncime diferită (7-10 cm) de la o prașilă la alta. Numărul prașilelor și timpul cînd se fac se stabilesc după nevoi.

Image by malubeng from Pixabay

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.