Ingrijirea pomilor pe rod

Prin lucrările aplicate solului și pomilor se va urmări asigurarea rodului și creșterilor optime în fiecare an. In acest scop vor fi respectate cu rigurozitate și discernămînt toate verigile complexului agrotehnic.

Tăierile de fructificare. Lucrarea influențează în bună parte desfășurarea în optimum a proceselor de creștere și fructificare iar ca rezultat, obținerea unor producții mari, de calitate și în fiecare an. La tăieri se va urmări:

1. Normarea încărcăturii cu rod după virsta, puterea de creștere și respectiv potențialul biologic al pomului. Dacă în primii ani de rod, volumul producției se corelează în mod natural cu vîrsta și numai rareori se manifestă tendința de supraîncărcare, la pomii în plin rod acest fenomen este foarte frecvent. Pomii diferențiază pînă la de 10-12 ori mai mulți muguri și ca urmare, anii cu mult rod alternează cu ani fără rod, producția devenind astfel periodică și lipsită de calitate.

La stabilirea încărcăturii cu muguri de rod se va ține seama de lungimea creșterilor anuale și respectiv numărul de frunze care vor reveni la un fruct. In condiții optime, lungimea medie a creșterilor este de circa 40 cm iar la un fruct revin 40-70 frunze. Experientele au arătat că avînd asemenea creșteri în cazul mărului și părului, se pot lăsa 10-15 muguri pe metru liniar de ramură. Lăsînd mai puțini muguri, scade economicitatea culturii. Dacă sînt creșteri mai lungi, deci vigoare mai mare cum se realizează la pomii altoiți pe port pitic, iar pomul are mulți muguri de rod, se poate lasa o încărcătură cu 30-50% mai mare; cînd lungimea creșterilor este mai mică cum este cazul la pomii care au fost supraîncărcați în anul anterior și încărcătura ce se lasă va fi mai mică.

1. Luminarea coroanei trebuie să fie în grija permanentă a acelui care face tăierile, tinînd seama de rolul hotărîtor al luminii în viața plantelor. Pe lîngă altele, la pomii pe rod aceasta determină garnisirea șarpantelor și a ramurilor groase cu noi creșteri și ramuri fruc tifere, pe întreaga lungime.
2. Echilibrarea coroanei în plan orizontal și vertical se va urmări așa cum s-a proiectat la pomii tineri și la nevoie se va reface. În acest scop se îndepărtează creșterile care dezechilibrează coroana, urmărind îmbrăcarea axului cu șarpante. Ramurile se vor subordona prin scurtări.
3. Crearea condițiilor pentru mecanizarea lucrărilor este un obiectiv de actualitate și perspectivă pentru întreținerea solului și a pomilor din grădinile făcute pe suprafețe mai mari izolat sau prin asociere, în zona necooperativizată. În acest scop, la pomii cultivați în sistemul obișnuit se îndepărtează ramurile care împiedică trecerea pe sub coroană a mașinilor de stropit și a celor pentru întreținerea și prelucrarea solului. La gardurile fructifere se îndepărtează sau palisează ramurile care împiedică trecerea mașinilor printre rînduri. In scopul enunțat și pentru a ușura executarea lucrărilor fito-sanitare, de tăieri și recoltat se recomandă plafonarea înălțimii prin scurtarea axului și a celorlalte ramuri la 3-5 m de sol, în funcție de portaltoi și vigoarea pomilor.
4. Regenerarea pomilor se face prin scurtarea creșterilor și a lemnului mai vechi. Dintre ramurile de rod, se îndepărtează cele îmbătrînite. În acest fel se realizează economie de hrană pentru creștere și fructificare în anul în curs, pregătirea producției anului următor (diferențierea mugurilor de rod) si rezerve pentru pornirea vegetației în primăvară.

Tehnica tăierilor de fructificare, practic comportă rărirea coroanei cu scurtarea ramurilor.

Rărirea coroanei se face prin îndepărtarea ramurilor care îndesesc sau dezechilibrează pomul, a celor care se întretaie sau sînt uscate. Lucrarea este la fel de importantă atît în interiorul coroanei cît și la periferia acesteia, unde predomină ramurile mai tinere. La pomii în plin rod, cu coroana globuloasă, revenim cu recomandarea făcută mai înainte, de a se scoate ramurile groase din interior, pentru a mări intensitatea luminii solare.

Scurtarea ramurilor se face pentru regenerare și echilibrare și constă din reducerea lungimii creșterilor anuale și a lemnului mai vechi. Intrucît lucrarea privește în principal creșterile anuale, este necesar să arătăm legătura care trebuie făcută între lungimea acestora și gradul scurtării. Reîntinerirea și creșterea vegetativă sînt cu atît mai intense cu cît scurtările sînt mai severe. Urmarea acestui fapt, dacă creșterile sînt mari, scurtările vor fi reduse și invers, cu cît creșterile vor fi mai mici, se vor scurta mai mult. Experiențele făcute au arătat că la creșterile anuale normale, de circa 40 cm este bine ca să se îndepărteze 1/4-1/3 din lungime: dacă acestea sînt de circa 30 cm se îndepărtează 1/3-1/2 iar dacă au circa 20 cm se elimină pînă la 2/3 din lungime. La pomii cu creșterile sub 20 cm se intervine pînă la lemnul de 2-3 și chiar 4 ani. Taierile fiind cel mai sigur mijloc de normare a încărcăturii cu muguri de rod, la executarea lucrării se va tine seama de locul unde sînt așezați mugurii, numărul acestora și cît trebuie să se reducă. În cazul cînd rodul este amplasat în interiorul coroanei, pe formațiuni scurte așezate pe șarpante sau ramuri de schelet ca la soiul de măr Parmen auriu, reducerea încărcăturii se face îndepărtînd direct o parte din formațiunile de rod. La reducerea încărcăturii cu muguri, se vor reține ramurile și formațiunile tinere, de 2-3 ani (tepușe, nuielușe etc.) eliminînd pe cele îmbătrînite.

Inventarul, necesar pentru tăieri, cuprinde: scări duble sau platforme, scaunele pentru pomii pitici, ferăs traie, foarfeci, cosoare, minium de plumb sau diferite substanțe pe bază de ulei cu care se ung rănile făcute la scoaterea ramurilor groase etc. În cazul pomilor mari care necesită urcarea lucrătorilor în coroană, aceștia vor purta încălțăminte cu talpa profilată ciuc, pentru a nu aluneca.

Timpul executării tăierilor este perioada de repaus relativ, adică de la căderea frunzelor și pînă în primăvară, în preajma pornirii vegetației. Urmărind afecțiunile produse de ger la ramurile scurtate prin tăieri la sfîrșitul lunii noiembrie, jumătatea lunii februarie și a celor executate în a doua jumătate a lunii martie, practic nu s-au găsit diferente semnificative.

Palisarea ramurilor. După cum s-a arătat, această lucrare este specifică pentru coroanele aplatizate și mai ales pentru cele artistice. La pomii intrați pe rod se va continua cu schimbarea poziției verticale și palisarea ramurilor, urmărind desăvîrșirea și consolidarea etajelor, luminarea și echilibrarea coroanei. Este adevărat că numărul ramurilor ce se palisează scade pe măsura înaintării pomilor în vîrstă și că obiectivele urmărite prin această lucrare se realizează prin tăieri dar operațiunea ca atare nu trebuie întreruptă, atît timp cît pomul are creșteri vegetative ce depășesc 40 cm.

Ingrijirea trunchiului. La pomii pe rod, scoarta de pe trunchi îmbătrînește și moare, se suberifică. Grosimea suberului crește de la an la an. La cireș, vișin etc. se produc exfolieri; la măr, nuc și altele, apar crăpături de regulă longitudinale, iar la unele soiuri de păr, prun etc. și transversale. Scoarta suberificată împiedică procesele de respirație, transpirație etc. și din acest motiv este necesară îndepărtarea ei.

Văruitul din toamnă al trunchiului, se face împotriva gerului și a variațiilor de temperatură din timpul iernii, care pot provoca pornirea sevei pe părțile însorite și ca urmare degerarea scoarței în timpul nopții și căderea ei. Plăgile mici, abia formate sau rănile provocate cu uneltele de lucru se ung cu o mocirlă făcută din balegă de vită cu apă și apoi se badijonează.

Tot ca o măsură de îngrijire a trunchiului, trebuie să se rețină îndepărtarea la inel a lastarilor care apar de la colet și care pot împiedica executarea lucrărilor. Îndepărtarea acestora și a scoarței suberificate se face toamna sau primăvara timpuriu folosind cutite, cosoare, răzuitoare și perii de sîrmă.

Măsuri fito-sanitare. Pentru combaterea bolilor și dăunătorilor se vor lua măsuri preventive și curative: din prima grupă un rol deosebit il au lucrările agrotehnice, din cea de a doua, tratamentele chimice. Dintre lucrările agrotehnice fac parte:

Întreținerea terenului curat prin arături, săpat, prășit în sistemul ogor negru și cosit repetat în cazul pomilor ținuți în țelină, cunoscînd că vegetația spontană și ierburile înalte, constituie adăpost pentru rozătoare, dăunători și focare de infecție pentru boli. diferite

Adoptarea unor forme de coroană care să permită pătrunderea luminii și circulația aerului avînd astfel condiții mai puțin bune pentru atacul bolilor și dăunătorilor.

Executarea tăierilor în fiecare an, cu rărirea și luminarea coroanei, îndepărtînd la inel ramurile virozate, cancerizate sau infectate cu boli, vîrfurile făinate și lemnul uscat. Curățirea trunchiului și a bazei ramurilor groase de scoarta suberificată, care constituie adăpost pentru dăunători și formele de iarnă a unor boli. Suberul se adună și se arde iar trunchiul se tratează ca și la pomii tineri cu lapte de var 50% în care se pune 10% piatră vinătă sau 30% calaican și o substanță insecticidă în concentrația prescrisă pe modul de folosință de pe ambalaj.

Stringerea cuiburilor de omizi, a fructelor și frunzelor bolnave și arderea lor. Scuturatul și adunatul dăunătorilor cum este cazul cărăbușului de mai etc. și distrugerea lor.

Folosirea inelelor cleioase și a briielor capcană pe trunchiul pomilor, de care se prind sau sub care se pot ascunde unii dăunători în forma adultă sau ca larve. Inelele cleioase se fac din benzi de hîrtie cerată, late de 15-20 cm care se ung cu un clei format din un litru ulei de floarea-soarelui fiert și în care se adaugă treptat 1,5 kg sacîz. Brîiele capcană se fac din paie sau fîn împletit în cunună și care puse pe trunchi sînt folosite ca adăpost de către dăunători. În acest scop se pot utiliza și benzi din hîrtie gofrată. Inelele și brîiele se pun toamna și la începutul primăverii și se adună și ard atunci cînd sub ele s-au adăpostit dăunători.

Tratamentele chimice constau din pulverizarea pe pom a unor substanțe insectofungicide, în perioada de repaus sau în timpul vegetației. În tabelul 9 sînt prezentate produsele folosite în prezent pentru combaterea principalelor boli și dăunători din pomicultură (C. Ioniță ș.a., 1974).

Pentru prevenirea și combaterea bolilor și dăunătorilor pe cale chimică, deținătorii de pomi vor apela la Centrele teritoriale de protecția plantelor, care execută lucrările conform cu indicațiile ce se dau prin buletinele emise de Stațiile de avertizare.

Răritul fructelor. Lucrarea este necesară în deosebi la măr, care se supraîncarcă cu rod și are ca scop reducerea încărcăturii la nivelul posibilităților de sustinere a pomului. Astfel fiind, efectul răritului este cu atît mai mare, cu cât se face mai devreme. Ideal ar fi răritul și proporționarea încărcăturii cu ocazia tăierilor. Cum acest lucru nu se poate realiza în măsura cuvenită se recurge la răritul manual al fructelor.

Lucrarea se face după prima cádere fiziologică, adică atunci cînd acestea au mărimea unei nuci și se aleg și lasă, repartizate uniform, numai fructele bune.

Întreținerea solului. În cazul pomilor pe rod, la care rădăcinile explorează integral solul iar suprafața grădinii este plană, sistemul de întreținere este ogor negru. In grădinile pe pante înțelenite, se lucrează numai în jurul pomului pe un cerc a cărui rază este egală cu o dată și jumătate raza proiecției coroanei. La întreținerea solului ca ogor negru se sapă sau se ară din toamnă și se fac prașile repetate mecanice sau manuale, în timpul verii. Adîncimea lucrărilor este condiționată de adîncimea la care se află rădăcinile.

Telina se cosește repetat și după cum s-a mai arătat, iarba trebuie să rămînă pe loc ca îngrășămînt verde și mulci.

Image by zandy126 from Pixabay