Personalitatea fiecăruia dintre noi transpare practic mai mult sau mai puțin sesizabil, în toate aspectele fundamentale ale vieții, iar somnul reprezintă desigur și el un asemenea aspect, din moment ce li sacrificăm, în condiții de sănătate, aproximativ o treime din propria existență. Personalitatea fiecăruia dintre noi transpare, de asemenea, în stilul de muncă, de recreere, de gindire, etc., ce ne caracterizează și, implicit, în stilul de a dormi. Astfel stind lucrurile, pozitia pe care instinctiv o luăm în timpul somnului, nu este străind de propria personalitate. Într-un asemenea cadru conceptual, nu sîntem deplasați, credem, adresindu-ne d-voastră cât se poate de sententios astfel: Spune-mi cum dormi, ca să-ți spun cine ești.
Medicul și psihanalistul american, Samuel Dunkel, din New York, aprofundind acest aspect din problematica complexă a somnului, a scris de curînd o carte cât se poate de originală, pe marginea acestei teme, carte întitulată „Poziții de somn”, ale cărei concluzii pot fi exprimate într-o singură frază și anume: Poziția preferată pe care ne-o alegem instinctiv In timpul somnului, ține direct de caracterul fiecăruia dintre noi. Autorul cărții menționate consideră, pe baza studiului întreprins pe marginea acestei teme, că cei care dorm cu fata în jos, sau pe burtă, cum se spune în mod curent. sint structural indivizi perseverenți, energici. întreprinzători și care exteriorizează o tendință înnăscută de a-i domina pe cei din jur. La rîndul lor, cei care dorm pe spate, picior peste picior și cu miinile de regulă întinse pe după cap, tin tot după Dunkel de categoria marilor individualități. Și tot după acesta, poziția pe dreapta și cu mîna sub cap, este cea preferată de oamenii siguri pe ei, echilibrați psihic și descurcăreți. în vreme ce cea ghemuită, se pare că convine celor timizi din fire, reținuți, puțin încrezători în propriile lor forte, și care simt o organică nevoie de protecție. De condiționările dintre pozițiile adoptate în timpul somnului și personalitatea, și caracterul celui în cauză s-a ocupat și cercetătorul francez Pierre Davi youx, care conchide, printre altele, că acei care dorm cu fața în jos, așadar pe burtă, sînt în general nemultumiti de situația lor, în vreme ce acei care dorm încolăciți, și care string perna în somn, sint de regulă indivizi care în mod constant și structural afișează o proastă dispozitie. Somnul apoi nu este străin nici de conceptiile filosofice proprii, dar și în această situație se va resimți amprenta personalității, și asta pe de o parte pentru că altele vor fi desigur concepțiile filozofice pe care și le însușesc de regulă cei cu deschideri largi către pesimism, sau dimpotrivă către optimism și, pe de alta, pentru că altele vor fi caracteristicile somnului la cei care văd în această stare fiziologică o baie reconfortantă, spre deosebire de alții care văd în aceiași realitate o cochetărie cu moartea. De altfel, pentru că există frapante asemănări exterioare între omul care doarme și acela mort, nu trebuie să ne surprindă alăturarea acestor noțiuni contrarii în gîndirea majorității colectivităților umane. Pentru aceleași motive, nu trebuie să ne surprindă tot aceiași alăturare pe care o găsim în gîndirea unor mari personalității care fac parte din panteonul cultural al omenirii.
Astfel, de exemplu, Vergilius vede în somn pe fratele morții; Ovidiu, imaginea morții reci; M. Eminescu surîsul morții și, în altă formulare, tot acesta, pe vameșul vieții. W. Shakespeare, la rîndul său identifică som- nul cu maimuța morții sau cu moartea de fiecare zi a vieții; V. Hugo, cu țărmul morții; A. Schopenhauer, cu o parte a morții pe care o împrumutăm cu anticipare; G. Chr. Lichtemberg, cu fratele vitreg al morții: H. Barbusse, cu primăvara morții etc., etc. etc.
Teama existențială se află și ea, adeseori, la baza insomniei, iar somnul în această viziune maladivă, în loc de a mai reprezenta un refugiu odihnitor, devine a fortiori, o veritabilă platformă de lansare spre lumea necunoscută a anxietății și a temerilor de tot felul. Intr-o situație și mai paradoxală se află aceia care, neputind dormi, iși închipuie că, de fapt ei nu dorm fiind chinuiți de obsesia de a dormi, cind, In realitate. lor le este pur și simplu frică de a-și vedea conștiința dizolvată în această normală store fiziologică, care este somnul. Ori, este stiut, ca frica de insomnie este în mod sigur o cauză certă de… insomnie.
S-a mai demonstrat, în sfîrșit, că și condițiile geoclimatice nu sînt străine de cantitatea și calitatea somnului, bineînțeles personalitatea facindu-și simțită prezența și în aceste conditionări. Mai mulți psihologi și medici din cadrul Universității din Basel, Elveția, aprofundind condiționările specificate mai sus, au ajuns la concluzia că durata somnului, este influențată pînă și de anotimpuri, ea atingîndu-și cotele maximale în intervalul mai-iunie și cele minime în septembrie-octombrie. Alți cercetători au făcut constatarea că oamenii de la munte dorm în medie 20-60 minute mai mult decât cei de la cîmpie, în funcție de temperament, după cum orășenii dorm la rîndul lor mai puțin și mai prost decât cei din mediul rural. Indiferent însă de condițiile geoclimatice ca și de cele de alt gen, femeile dorm în medie çu o oră mai mult decât bărbații.
In finalul acestei prime părți a cărții de față, dedicată somnului, dorim a mai preciza că în jur de 60 de teorii au fost elaborate pe marginea explicării acestui mister care preocupă și intrigă omenirea de secole, dar nici una dintre ele nu-și poate revendica dreptul de a fi realizat această performanță. Ceea ce știm sigur despre somn, este că el reprezintă o stare fiziologică
particulară care permite creierului de a-și restaura capacitățile de veghe. Ceea ce deasemenea știm în mod sigur despre somn, este că el reprezintă un reflex condiționat, care se declanșează la o anume oră și în anume circumstante. Aceasta este probabil explicația pentru ce adormim cu dificultate în locuri necunoscute și la ore diferite față de cele la care ne-am obișnuit. Și în sfîrșit, ceea ce mai știm cu certitudine despre somn, este că fără de acesta nu putem trăi.
Image by bearfotos on Freepik
