Caria dentară sau periodontita netratate determină în cel mai bun caz distrucția dinților, mobilitatea și căderea lor precoce, urmate de edentație frontală, laterală sau terminală. În cazuri mai grave, dinții afectați de carie sau periodontită, devin focare dentare, care pot da complicații septice la distanță, complicații cunoscute sub numele de boală de infecție de focar dentară.
Ce sunt focarele dentare?
Orice dinte devitalizat, incorect tratat sau netratat, poate deveni focar dentar septic; resturile radiculare, nedureroase, acoperite de mucoasa bucală, sunt adesea focare septice, cunoscute de medici ca ,,reziduale”.
Orice gangrenă pulpară, complicație a cariei dentare profunde netratată sau tratată incorect, devine un focar dentar septic peridentar”.
Când infecția difuzează spre ,,apexul” dintelui, țesutul conjunctiv din jur reacționează în vederea „barării” trecerii microbilor sau a toxinelor în circulația generală. Această reacție poate fi constatată prin radiografii dentare, care arată resorbția țesutului osos alveolar. În raport cu forma de reacție se deosebesc parodontita apicală difuză, apicală recidivantă, apicală sclerogenă, apicală granulomatoasă (granulom periapical), ce evoluează adesea spre chistul radicular. Cea mai gravă din toate aceste forme este parodontita apicală difuză, care a rată că țesutul conjunctiv din jurul apexului dentar nu poate bara trecerea microbilor sau toxinelor în circulația sangvină; aceste forme determină de obicei endocardita bacteriană subacută (valvulopatie), unele boli oculare (irite, coroidite, uveite), pielonefrita și reumatismul acut febril.
Parodontita apicală recidivantă apare de obicei cu ocazia unei cure balneo-climaterice sub forma unui abces” den tar sau a unei fistule purulente; aici țesuturile periapicale reacționează, se apără, dar dacă se produce o congestie periapicală, ca o consecință a băi lor fierbinți cu sulf sau sare, microbii din zona periapicală se dezvoltă foarte mult, determinând migrarea leucocitelor în zonă, care produc puroiul din abcesul dentar” sau din fistula dentară.
Când bolnavul încetează băile, multiplicarea microbilor se reduce și, din nou, țesuturile se apără formând o nouă barieră în calea difuzării microbilor.
Fluctuațiile acestor parodontite apicale se asociază și cu „pusee” dureroase reumatice.
Parodontita apicală sclerogenă survine la bolnavii cu artroze sau arterio scleroze; parodontita apicală granulomatoasă, mult discutatul granulom dă cele mai frecvente complicații alergice, din care fac parte multe forme clinice de reumatism articular. Granulomul sau chistul radicular nu conține microbi în masa sau în lichidul pe care-l conține. Din aceste focare dentare trec în circulația generală în mod periodic toxinele rezultate din moartea microbilor sau a tesuturilor distruse de microbi; aceste toxine dau forme grave de boli alergice articulare sau boli de piele (eczeme, urticarii, dermatită seboreică). Periodontita netratată, neglijată, poate evolua spre focare dentare, periodontale, reacția tisulară fiind în gingie, ligamentul alveolo-dentar și în creasta alveolară ce mărginește coletul dentar. Și aici se poate vorbi de perio dontită profundă difuză, resorbtivă, recidivantă sau sclerozantă. Focarele periodontale determină boli de focar cardiovasculare, renale, oculare, digestive (ulcer gastric, duodenal), oculare (irite, coroidite) etc.
Detartrajele sau extracțiile simple la acești bolnavi, fără o pregătire anterioară cu antibiotice sau antihistaminice pot agrava mult semnele bolii de focar dentar.
Accidentele de erupție a dinților și mai ales a molarilor de minte la vârsta adolescenței se pot constitui în focare dentare, dacă apar complicații septice, ce nu sunt tratate la timp.
Ceea ce caracterizează boala de focar este evoluția lentă, fără semne, fără durere a focarelor dentare și explozia dramatică, alarmantă a unor simptome sau semne la distanță de focarul dentar, cum ar fi articulațiile, inima, rinichii, ochii sau pielea din di ferite părți ale corpului.
Cum se poate explica boala de focar?
Microbii sau toxinele lor, precum și produsele proteice rezultate din distrucția celulelor din focarul dentar septic, trec în circulația generală prin capilarele venoase, prin vasele limfatice, prin mucoasa intestinală (dacă au fost înghițite), provocând într-o primă fază o reacție generală în diferite regiuni. Obiectiv, se poate depista această fază incipientă, cunoscută și sub numele de distonic neurovegetativă, printr-o stare de nervozitate, de hiperexcitabilitate nervoasă care este adesea neglijată; în faza următoare se observă modificări ale constantelor sangvine; a par o anemie hipocromă, leucocitoză; cresc viteza de sedimentare, fibrinemia și gammaglobulinele, ceea ce înseamnă că în sânge pătrund periodic și continuu proteine noi, rezultate din microbi sau toxinele acestora. Din acești bolnavi numai 25% fac manifestări zgomotoase la distanță cu febră, alergie, dureri articulare, eczeme rebele, irite, coroidite etc.; ceilalți
75% fac boli de focar ce se cronicizează, cu leziuni organice (hepatice, renale, cardiace sau articulare), etapă ireversibilă. Îndepărtarea focarelor dentare trebuie făcută cu multă grijă, pentru a nu reactiva focarele septice la distanță, ceea ce ar putea pune în pericol viața bolnavului.
Cum putem preveni sau trata boala de focar?
Prevenirea cariei sau periodontitei este prima măsură. Odată apărute, aceste leziuni dentare sau periodontale trebuie tratate cit mai repede posibil, pentru a preveni apariția complicațiilor lor septice, care sunt de fapt focarele dentare.
Îndepărtarea focarelor dentare conservind sau extrăgind dinții afectați trebuie făcută înainte de apariția leziunilor organice în organele principale care pot fi atinse (inimă, rinichi, stomac, articulații, ochi).
Cu 24 de ore înainte de a trece la aceste intervenții de îndepărtare a focarelor dentare trebuie administrate sedative (pentru a reduce starea de distonie neurovegetativă), desensibilizante, antihistaminice, calciu (pentru a re duce modificările sangvine), antibiotice cu spectru larg (penicilina „V“ per oral a dat rezultate bune), pentru a bloca evoluția microbilor care eventual pătrund în circulația generală cu ocazia extracției dentare sau a rezecției apicale. După extracție sunt indicate măsuri de igienă buco-dentară cît mai corectă, pentru a preveni noi complicații septice.
