Atunci când manevrele întrebuințate la îmbrăcat și înfășat sunt neîndemânatece, ele provoacă copilului o senzație neplăcută, care se traduce prin nervozitate si plâns. Pentru desfășurarea în bune condiții a înfășatului vor fi pregătite pe masa de înfășat cele necesare, în ordinea următoare: scutecul gros, bucata de material plastic, scutecul pătrat din finet, scutecul de pânză îndoit în triunghi, cămășuța de finet îmbrăcată în cămășuța de pânză. Înfășatul se face astfel:
Timpul I: Din triunghi se face un pantalonaș (coltul inferior se trage în sus, intre picioarele copilului, iar colturile laterale petrec unul peste altul, în jurul abdomenului, punându-se cele două capete ale triunghiului unul peste altul). Capetele triunghiului se pot prinde cu ace de siguranță. Atenție la închisul corect al acelor de siguranță și la faptul că sugarii mari pot deschide aceste ace!
Timpul al II-lea. Scutecele se înfășoară în jurul corpului copilului. Așezăm bucata de material plastic numai sub copil, fără a-l înfășura în ea. Ultimul scutec se îndoaie în partea de jos și se prinde cu un ac de siguranță. Peste scutecul mare, gros, se trage o fașă la mijlocul corpului, la baza toracelui. Mâinile copilului nu trebuie înfășate, iar copilul nu trebuie strâns prea tare. Fașa nu trebuie legata în jurul membrelor inferioare; strâmbarea acestora poate fi împiedicată numai prin profilaxia corectă a rahitismului. Când sugarul a depășit 6 săptămâni se poate renunța la scutecul drept și se folosește triunghiul de pânză care se face pantalonaș, apoi se pune triunghiul de plastic si eventual un chilot din material tetra. În timpul iernii și în casă se poate întrebuința peste chilot sau peste scutecul făcut pantalonaș un sac de finet sau un pantalon cu botoșei, care lasă libere membrele inferioare. Atât pantalonul cu botoșei, cât și sacul se pot confecționa din scutecele care au fost folosite în primele săptămâni de viață ale copilului.
De câte ori se schimbă copilul ? De 5–7 ori în 24 de ore și anume înainte de fiecare masă și după baie. Dacă îl schimbăm mai des, copilul se va deprinde cu aceasta: va urina mai des, va cere prin plâns și țipete să fie schimbat de fiecare dată. El încearcă astfel să impună mamei și celor din jur să se ocupe mai des de el. Schimbând copilul mai rar, îi formăm deprinderea de a urina mai rar. Aceasta ne va folosi după 6-7 luni, când îl putem obișnui să urineze la oală. Subliniem că este bine ca înfășatul să fie făcut înainte de supt, pentru a nu mișca și tulbura copilul după aceea; în caz contrar putem provoca vărsături și îi întârziem adormitul.
Pentru a evita iritarea pielii copilului va trebui ca înainte de a-i schimba rufăria să-l spălăm bine de urină sau materii fecale cu apă călduță (și săpun după defecare) folosind un tampon de vată pe care apoi îl aruncăm. Insistăm ca pielea să nu fie pudrată cu talc sau unsă cu ulei înainte de a fi bine spălată de urină sau materii fecale, deoarece grăsimea adăugată peste pielea murdară, favorizează apariția iritațiilor.
Spălatul rufelor copilului. Rufele murdare se spală cu apă caldă și un detergent (Perlan) curând după întrebuințare; se clătesc în 3-4 ape. Obiceiul de a folosi rufele care au rămas îmbibate de urină este neigienic, pentru că provoacă o serioasă iritare a pielii. Dacă rufele murdare nu pot fi spălate imediat după schimbare, se vor îndepărta materiile fecale de pe ele și vor fi păstrate într-o găleată metalică cu capac până la ora spălării; ele se pot păstra și în apă cu detergent. În orice caz, rufele murdare nu pot fi păstrate mai mult de 6-10 ore și este recomandabil să fie fierte cel puțin de două ori pe săptămână. În prima lună de viață rufele trebuie fierte zilnic. Vom evita spălarea acestor rufe împreună cu ale adulților, precum și săpunul care conține prea multă sodă. De asemenea, vom limpezi bine rufele, ca să nu păstreze urme de săpun, de detergent.
Îmbrăcămintea și încălțămintea potrivite contribuie la buna dezvoltare a copilului. Cele mai bune materiale pentru rufărie, rochițe, bluze și pantalonași sunt pânza de bumbac, batistul și tricotajele, datorită proprietăților lor izolatoare și calității de a absorbi mai bine transpirația. Vom prefera culorile deschise, pastel sau alb, întrucât eventualele pete se observă mai ușor și pentru că reflectă mai bine lumina, ferind astfel copilul de supraîncălzire. Îmbrăcă mintea va avea dimensiunile corespunzătoare vârstei și nu va stânjeni mișcările copilului. Deoarece copilul crește, se pot lăsa rezerve la cusături. Rufăria de iarnă trebuie să fie de asemenea comodă, cu mâneci lungi, pentru ca îmbrăcămintea confecționată din lină să nu irite pielea. Copilul trebuie să aibă totdeauna un aspect îngrijit, căci îmbrăcămintea murdară, necălcată, pătată, îl obișnuiește cu dezordinea, pe care o va manifesta și în alte domenii. Obișnuiți copiii să fie ordonați încă de mici, să le placă curățenia și frumosul!
