Nu vom insista aici asupra importanței curățeniei pentru sănătate și asupra rolului igienic al băii. Considerăm că este util doar să subliniem ca mama să procedeze astfel încât baia să fie o plăcere pentru copil. Deși în aparență ușor de făcut, baia prezintă totuși unele dificultăți, iar de felul cum se fac primele băi depinde și modul în care sugarul le va accepta mai târziu: cu bucurie sau cu plâns. Sunt copii mai măricei, care alarmează toată familia când urmează să facă o baie generală; de vină au fost primele băi, care au fost fie prea reci, fie prea fierbinți și au creat reflexe de apărare.
În general, se face baie înaintea ultimului supt, deoarece copilul suge mai puternic după aceea și doarme mai profund. Iată pe scurt câteva indicații care se pot dovedi utile:
Camera în care se face baie copilului va avea o temperatură de 20 -22° (24 grade).
Cădița trebuie să fie curățată înainte de fiecare baie cu apă fierbinte, un detergent (Perlan) și clătită bine.
Rufăria: ca la înfășatul obișnuit.
Apa de îmbăiat trebuie să aibă temperatura de 36-37 grade. Dacă nu are termometru de baie, mama va încerca cu cotul temperatura apei, regiunea cotului fiind una din cele sensibile (atunci când la cot simțim căldură plăcută înseamnă că apa are temperatura potrivită pentru baie). Se pot întâmpla accidente, dacă, din neatenție, se întrebuințează apa fierbinte ! Cantitatea de apă pentru o baie este cea care acoperă corpul copilului. Deoarece mamele tinere nu sunt obișnuite să țină bine copilul în cădiță, se recomandă pentru primele băi o cantitate mai mică de apă. Pentru a împiedica alunecarea copilului în baie este bine să se pună pe fundul căzii o bucată de tifon sau finet.
Săpunul pentru copii sau săpunul de ras sunt cele mai indicate pentru copii
Uleiul fiert și răcit va fi pre gătit la îndemână, ca și pachetul de vată.
Prosoapele plușate moi sunt cele mai potrivite.
Tehnica îmbăierii. După ce toate pregătirile sunt gata, mama ia copilul, pe care îl dezbracă, îndepărtând rufele murdare, și îl introduce în baie în felul următor: se trece mina stingă sub capul copilului (ceafă), subțioara stângă a copilului fiind prinsă cu degetele mamei de la aceeași mână: cu mina dreaptă, mama prinde picioarele în dreptul gleznelor și apoi introduce în apă întâi șezutul, apoi picioarele și restul corpului (această manevră trebuie făcută blind, pentru a nu crea copilului senzația neplăcută de cădere, capul copilului trebuie să fie bine asigurat pe mâna stingă.
După ce am așezat copilul în baie, înmuiem pielea cu apă. Mai întâi spălăm fața și capul, apoi săpunim bine corpul de la gât în jos pe piept, abdomen, picioare, după care clătim cu apa de baie. Întoarcem copilul cu fața în jos și procedăm la fel ca la prima parte, spălând bine șezutul.
La sfârșit, la copiii de peste 2-3 luni, dezvoltați normal și sănătoși, este bine să clătim copilul cu apă la o temperatură mai mică decât cea din timpul băii, adică la 34-35 grade, care înviorează copilul. După îmbăiere, copilul se scoate din apă cât mai repede posibil și se învelește cu un prosop plușat.
Este mai bine să tamponăm, pe porțiuni, decât să frecăm cu prosopul. La fetite ștergem șezutul totdeauna din față spre spate, pentru a nu infecta organele genitale cu microbi din anus. După uscarea pielii se vor unge cutele și șezutul cu ulei fiert și răcit; restul corpului poate fi pudrat cu talc. Obiceiul unor mame de a pudra cu tale copilul la cute nu este de recomandat, deoarece talcul se amestecă cu urina, materiile fecale sau transpirația și provoacă iritarea pielii. După aceasta se înfașă copilul cât mai repede și i se dă de mâncare, după care este așezat în pătuț. Dacă baia a decurs în condiții bune, copilul doarme liniștit. Durata unei băi este de circa 5 minute. Până la 6 luni se recomandă ca baia să se facă zilnic, de la 6 la 12 luni, la 2 zile, iar după 1 an, la 3 zile cel puțin.
Baia de seară nu asigură însă întreaga igienă a copilului. Trebuie ca în fiecare dimineață să-i facem toaleta. Se va peria părul cu o perie moale, personală. Ochii vor fi șterși cu tampoane de vată (câte un tampon de vată pentru fiecare ochi) muiate în ceai de mușețel sau apă fiartă și răcită la temperatura de 30-32 grade. Se începe ștergerea pleoapelor de la colțul dinspre nas spre coltul din afară. Nu se va folosi soluția de acid boric, toxică pentru sugari; de altfel este și ineficace. Urechile se curăță cu ajutorul unor fitile făcute din vată (nu se întrebuințează vată înfășurată pe chibrit, deoarece putem zgâria conductul auditiv sau perfora timpanul). La fel se curăță și nasul. Pentru fiecare nară și ureche se întrebuințează un fitil curat, spre a nu provoca o eventuală infecție. Șanțul din dosul urechii se poate unge cu ulei fiert și răcite, având grijă să ștergem mai întâi forfecuța cu spirt sanitar. Nu se va spăla gura sugarului. Pentru a păstra igiena gurii, trebuie respectată igiena sinului mamei, a tetinei, a linguriței, a cănii copilului.
De la vârsta de 6-8 luni începem să-l interesăm treptat și pe copil cu aceste manevre, pentru a-i înrădăcina deprinderile de igienă atât de necesare pentru apărarea și întărirea sănătății lui.
