În glandele endocrine se pot dezvolta tumori benigne (adenoame) sau maligne (adenocarcinoame).

Tumorile endocrino benigne dau tulburări fie prin hormonii secretați, fie prin comprosiune, mai ales atunci când se dezvoltă în spații închise. De exemplu, în cavitatea craniană, adenomul hipofizar poate comprima chiasma optică, mergând până la orbire, iar tumorile glandei epifize dau hipertensiune intracraniană cu cefalee, vărsături și edem papilar. Adenomul tiroidian prin localizarea sa la gât poate determina tulburări de înghițire sau respirație prin compresiune asupra esofagului și traheei.

Adenoamele secretante ale glandelor endocrine pot produce cantități mari de hormoni, care determină boli caracteristice. Astfel, adenoamele hipofizare provoacă acromegalie sau gigantism dacă secretă hormon somatotrop, amenoree-galactoree dacă secretă prolactină. Adenomul paratiroidian secretant de parathormon dă boala Recklinghausen, manifestă prin hipercalcemie cu hipofosfatemie, litiază renală sau nefrocalcinoză și leziuni fibrochistice osoase cu fracturi patologice. Când secretă cortizol adenomul corticosuprarenal determină sindrom Cushing, iar atunci când secretă aldosteron determină boala Conn.

Mai rar, hipersecreția hormonală poate să apară și în tumorile endocrine maligne. În cancerul tiroidian diferențiat, celulele canceroase aparent nesecretante („reci“), pot capta iodul. Pe aceasta se bazează tratamentul cancerului tiroidian cu iod radioactiv, care este captat de celulele canceroase, emițind radiatii gama care le distrug.

Obiectivul principal al tratamentului tuturor tumorilor endocrine constă în distrugerea tumorii fără lezarea țesuturilor netumorale.

Mijloacele de tratament sunt chirurgicale, radioterapice și medicamentoase (chimioterapice).

Chirurgia glandelor endocrine este uneori dificilă dacă este vorba de cancere care invadează țesuturile vecine, sau dacă prin localizarea ei, glanda endocrină este greu abordabilă (de exemplu: epifiza în zona foarte vascularizată intracranian sau suprarenalele situate retroperitoneal).

Radioterapia completează sau înlocuiește chirurgia. Procedeele radioterapice folosite sunt radioterapia convențională de jos voltaj coborât (cu raze X), de voltaj înalt cu electroni, fotoni și raze X, emise de acceleratoare lineare sau bombe cu cobalt radioactiv.

Radioterapia neconvențională cu particule grele (protoni, neutroni) are putere de distrugere mai mare, dar este mai greu de controlat, nefiind încă folosită în țara noastră.

Chimioterapia are o utilitate limitată în tumorile endocrine. Se folosesc cu deosebit succes tratamentele cu bromcriptină un derivat semisintetic din secara cornută) pentru distrugerea celor mai răspândite tumori ale hipofizei numite prolactinoame (secretante de prolactină). În adenocarcinomul suprarenal se poate asocia la tratamentul chirurgical ca chimioterapie Op’DDD (Mitotan), care are efect citolitic, de distrugere a celulei suprarenale.

Există tumori ale altor organe, care nu sunt ale glandelor endocrine (de exemplu cancerele pulmonare, de pancreas, de timus etc.) și care au capacitatea de a secreta hormoni, așa-numita secreție ectopică sau paraneoplazică.

Diferitele tipuri de cancere producătoare de hormoni sunt corelate între ele prin originea embriologică celulară comună.

Secretarea ectopică de hormoni de către tumorile neendocrine determină sindroame caracteristice tipului de hormon secretat. Astfel, acromegalia în cancerul de pancreas, boala Gushing în cancerul pulmonar, pubertate precoce în cancere de ficat, tireotoxicoza în cancere de ovar etc.

Hormonii sunt factori favorizanți în geneza unor cancere. De exemplu hormonii ovarieni, estrogenii pot favoriza dezvoltarea cancerului mamar, uterin, iar androgenii intervin în apariția cancerului de prostată. În absența acestor hormoni cancerul este rar; astfel cancerul de prostată apare rar la eunuci, iar cancerul de sin apare rar la femeile ovarectomizate.

Pe acest rol permisiv al hormonilor în cancerogeneză se bazează tratamentul anticanceros endocrin. Astfel, în funcție de stadiul evolutiv și de prezenta receptorilor estrogenici, cancerul de sin poate beneficia de medicamente antiestrogenice și de ovarectomie. Cancerul de prostată beneficiază de tratament cu hormoni și de orhidectomie (scoaterea testiculelor). În plus, deoarece hormonii sexuali au receptori pe celulele canceroase, au fost fabricate medicamente în care substanțele antitumorale sunt legate de hormoni estrogeni, care ii vor purta până la receptorii dinăuntrul celulelor canceroase.

Studiul raporturilor dintre tumori și hormoni deschide o nouă perspectivă terapeuticii anticanceroase.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here