Hipotensiunea arterială se manifestă prin tensiuni arteriale scăzute permanent, egale cu 90-100 mmHg sau inferioare și secundare, când tensiunea scade brusc cu 30-40 mmHg sub tensiunea arterială obişnuită.
Hipotensiunea constituțională sau permanentă se caracterizează prin tensiuni maxime variind între 90 și 110 mm Hg. În general este bine suportată, alteori se asociază cu oboseală, rezistenţă mai scăzută la efort. Este agravată de surmenaj, stări emotive, gastroenterite, infecţii acute. Nu necesită nici un tratament, iar statisticile arată că rata de viață este superioară mediei potensiunea secundară apare în stări de şoc cardiovascular (infarct miocardic, aritmii cu ritm rapid), în infecţii acute și cronice, stări de denutriție, insuficienţă a glandelor suprarenale. Tratamentul constă în eliminarea cauzelor scăderii tensiunii, antibiotice în stări infecțioase, tratarea tulburărilor de ritm, tonicardiace, oprirea unei hemoragii (de exemplu epistaxis).
