Un loc important în alimentatia omului îl ocupă hidratii de carbon.
În regiunile cu climă temperată se recomandă să se asigure prin consumarea lor 56% din necesitațile calorice.
Hidratul de carbon principal din hrană este amidonul. În procesul digestiei, el se scindează până la glucoză, care se găseşte în toate țesuturile corpului nostru şi care se află în sânge totdeauna într-o anumită cantitate. Rezervele de hidrați de carbon din organism, sub formă glicogenului – așa- numitul “zahăr animal” – se găsesc mai ales în ficat. Pe măsura necesității, glicogenul, insolubil în apă, se transformă în glucoză, care din ficat ajunge în sânge. În cazul oxidării glucozei, în țesuturi are loc o serie de reactii chimice complexe și, până la urmă, se eliberează energia, necesară pentru realizarea diverselor funcții ale organismului.
Omul adult trebuie să primească zilnic prin alimentatie, în functie de са caracterul muncii, între 433 şi 651 g hidrați de carbon pentru copii şi adolescenți oscilează în funcție de vârstă între 109 și 471 g. Dacă se cere să se mărească valoarea calorică a hranei, ca bunăoară în cazul muncii fizice grele, se măreşte şi cantitatea de hidrati de carbon. În acelaşi timp cresc şi necesitătile în proteine şi grasimi.
Majoritatea produselor de origine animală nu conțin aproape de loc hidrați de carbon. În lapte se găseşte putină lactoză (22 g în 0,5 1 de lapte), dar sursa principală de hidrati de carbon în alimentația omului o constituie produsele vegetale. In produsele vegetale, hidratii de carbon se găsesc sub două forme principale: sub formă de amidon -glucid cu o structură chimică complexă, insolubil în apă şi sub formă de glucide cu structură chimică mai simplă zaharoză, glucoză şi fructoză, uşor solubile în apă. în organismul nostru, zahărul se asimilează uşor şi rapid, cand amidonul cere o digestie relativ indelungată în intestin, unde el se scindează până la glucoză, care se absoarbe prin peretii intestinului în sange.
Hidratii de carbon trebuie să se găsească în hrană nu numai sub formă de amidon, a cărui digestie în intestin este relativ îndelungată, ci sub forma glucidelor uşor asimilabile.
Amidonul se găseşte în cantitate mare în griu, secară, orz, orez, ovăz, porumb; de asemenea şi în cartofi.
Diversele zaharuri se găsesc în fructe şi legume, bunăoară în sfeclă. Zahărul întrebuintat de obicei de noi (din sfecla de zahăr, iar într-o serie de tări străine din trestie de zahăr) este zaharoza, care se asimilează uşor.
Dacă in hrană sint prea mulți hidrati de carbon, o parte din ei se poate transforma in organism în grăsimi, care se depun sub piele, precum si in alte părti ale corpului. Aşa se întamplă la cei care au tendintă la inrăşare, mai ales dacă ei consumă multe paste făinoase şi dulciuri.
Glucidele.
Întrebări frecvente
Ce sunt Glucidele?
Glucidele sunt compuși organici cu funcțiune mixtă, ce au în compoziția lor atât grupări carbonilice, cât și grupări hidroxilice.
Clasificarea Glucidelor
Glucidele se impart in trei grupe: monozaharide (glucoza, fructoza, galactoza), oligozaharide (zaharoza, lactoza, maltoza) si polizaharide (amidonul, celuloza).
Foto: Freepik
