
Hemoroizii – Bolile anorectale
Hemoroizii sunt constituiți din dilatări ale venelor unei părţi a regiunii anorectale (plexul hemoroidal), adesea complicați de inflamații, tromboză* și sângerare. Această regiune este localizată în vecinătatea zonei de trecere dintre piele și mucoasa anală.
Remedii și suplimente pentru sistemul digestiv
Apar, de obicei, la vârste între 30 și 60 de ani și mai adesea la bărbați.
Printre cauzele apariției hemoroizilor menţionăm obezitatea, la femei sarcina, eforturile prelungite la defecare, tumorile abdominale, anumite boli de ficat care determină o presiune crescută în vena portă.
În funcție de localizare deosebim hemoroizi interni și externi.
Hemoroizii externi apar ca mase rotunde purpurii acoperite cu piele, al căror volum crește în momentul scaunului. În afara apariției trombozelor, au consistență moale și nu sânt dureroşi; pot să dea o senzație de astupare a anusului. Uneori, sub acțiunea unor tensiuni locale (efort în timpul scaunului, mai rar tuse, strănut sau afecțiuni de altă natură) cresc brusc în volum și se obstruează cu trombus.
Aceşti hemoroizi trombozați se pot rupe, provocând sângerări profunde.
Scaunul este dureros. Starea descrisă poate dura circa 5 zile, după care începe absorbția cheagului și reducerea inflamării.
Hemoroizii externi se pot remite spontan, lăsând doar pete de țesut hipertrofist asimptomatic. Uneori pot să dea senzații de mâncărime.
Hemoroizii interni sunt de obicei multipli, purpurii, de formă neregulată, acoperiţi de o membrană mucoasă subțire. Sub acțiunea unor mici răniri (de exemplu în timpul scaunului) se pot ulcera superficial sau sângerează.
Sângerarea este dealtfel simptomul principal, asociat uneori cu senzația unei evacuări incomplete a scaunului (hemoroizi mari). De asemenea poate să apară un prolaps reductibil (după scaun); la hemoroizii mai mari sau în faze de acutizare, prolapsul poate fi ireductibil și adesea însoţit de dureri, tromboză și chiar strangulare. Printre complicațiile curente menţionăm eliminarea de mucozități în scaun și prurit (mâncărimi).
Tratamentul. Hemoroizii mici, necomplicați, care nu sângerează deloc sau rar nu necesită tratament deosebit, în afara unor măsuri generale simple, care urmăresc evitarea constipaţiei, reducerea timpului de defecație la minimum și numai când apare efectiv senzația de scaun, spălarea regiunii anale după scaun sau tamponarea ei și nu ştergerea apăsată cu hârtia igienică.
Administrarea de ulei mineral (de parafină) este uneori utilă pentru a evita efortul, durerea și eventualele răniri locale, în cazul unui scaun dur.
Obstrucţie parţială sau totală a unui vas de sânge, prin formarea unui cheag (trombus).
În plus trebuie analizați și controlaţi factorii care pot declanşa crizele hemoroidale, ca obezitatea, tusea cronică, anumite boli de ficat (ciroză).
Hemoroizii interni apăruți în timpul sarcinii se remit de obicei spontan, după naştere.
Trombozele hemoroidale dureroase pot fi tratate prin aplicare externă de căldură sau analgezice. Durerea dată de tromboza hemoroizilor externi cedează după 3-5 zile, iar inflamația cedează după 3-4 săptămâni. În cazul când durerea nu poate fi suportată, medicul poate recomanda incizarea și eliminarea cheagului.
Hemoroizii interni dureroși care ies prin orificiul anal, pot fi reduși digital (în absenţa edemelor sau strangulaţiei).
Sângerarea acută se termină de obicei spontan; în caz contrar se pot aplica comprese locale cu epinefrină în soluție de 1/1000 sau alte tratamente locale antihemoragice.
Tratamentul chirurgical nu este în general necesar, cu excepţia unor condiții extreme ca anemie produsă de sângerări excesive, dureri insuportabile, dimensiuni exagerate ale masei hemoroidale cu prolaps, prurit intolerabil. Hemoroizii se pot forma din nou după operaţie.
Un alt tratament din ce în ce mai puțin folosit, este sclerozarea prin injectarea de substanțe care sclerozează pereţii bolnavi ai venelor. Tratamentul este contraindicat pentru hemoroizii interni, dar poate fi eventual aplicat la unii hemoroizi externi, simpli, fără prolaps, ulcerări sau strangulări.