Pancreasul endocrin este reprezentat de insulele lui Langerhans (1-2 milioane) dispuse printre acinii glandulari. Ele sunt formate din celule alfa care secretă glucagonul şi celulele beta (75 %) ce secretă insulina.
Glucagonul este un hormon polipeptidic, descoperit relativ recent cu efect hipergclicemiant. Glocagonul mai este secretat şi de duoden. Hiperglicemia pe care o determină este consecinţa acţiunii sale de stimulare la nivel hepatic, a proceselor de glicogenoliză şi gluconeogeneză, folosind ca precursor în special lipidele pe care le mobilizează din ţesutul adipos. Reglarea secreţiei de glocagon este determinată de concentraţia glucozei din sânge; hipoglicemia declanşează secreţia de glocagon, în timp ce hiperglicemia are efecte de tip contrar.
Insulina este un hormon a cărui existenţa a fost evidenţiată pentru prima dată în 1921 de fiziologul român Nicolae Paulescu şi care ulterior a fost caracterizată de Banting şi Best, în 1922. Insulina este un hormon cu acţiune hipoglicemiantă, manifestată prin creşterea utilizării tisulare a glucozei, favorizarea depunerii glucozei sub formă de glicogen (glicogenogeneză) şi transformarea glucidelor în lipide (lipogeneză). În ficat, insulina inhibă neoglucogeneza.
De asemenea, favorizează transferul glucozei libere din lichidele extracelulare în celule (cu excepţia celulelor nervoase şi a eritrocitelor), în care glucoza poate pătrunde şi în absenţa insulinei. Ca urmare a facilitării pătrunderii în celulă a aminoacizilor şi stimulării sintezei de proteine, insulina este considerată un hormon anabolizant, cu atât mai mult că împiedică în modul acesta utilizarea aminoacizilor ca material energetic.
Reglarea secreţiei interne a pancreasului se face printr-un mecanism neuroumoral complex, cu centrii în hipotalamus; excitantul specific al mecanismelor de reglare fiind nivelul glicemiei.
Perfuzarea pancreasului cu sânge hiperglicemic provoacă hipersecreţie insulinică, în timp ce sângele hiperglicemic are influenţe opuse. Vagul excită direct secreţia celulelor beta şi o inhibă pe cea de glucagon. Numeroase alte substanţe excită direct secreţia celulelor beta: aminoacizii, cetoacizii, fructoza, secretina, gastrina, pancreozimina, glucagonul. Catecolaminele (adrenalina şi noradrenalina) inhibă direct celulele insulino-secretoare.
Mecanismul de stimulare-inhibare prin acţiune directă asupra celulelor beta este cel mai important. El este dovedit de conservarea rolului pancreasului, în reglarea glicemiei şi în cazul transplantării sale în alte regiuni (conectare la circuitul carotido-jugular).
Secreţia de glucagon este stimulată de hipoglicemie şi inaniţie. În condiţiile scăderii aportului glucidic, glucagonul asigură creşterea glicemiei prin gluconeogeneză. Alături de catecolamine, glucagonul este principalul factor glicemiant.
Hipersecreţia de insulină produce hipoglicemie însoţită de slăbirea forţei fizice şi chiar de pierderea conştiinţei (coma hipoglicemică), deoarece în acest mod centrii nervoşi sunt privaţi de materialul energetic de bază.
Hiposecreţia de insulină este mai frecvent întâlnită şi caracterizează diabetul zaharat, în care bolnavii elimină cantităţi mari de zahăr prin urină (glucozurie) şi ca urmare a creşterii glicemei peste 1,8 g ‰. Alte simptome ale diabetului zaharat sunt: poliurie (prin diureză osmotică), polidipsie (beau multă apă pentru a înlocui lichidele eliminate în exces), polifagie (se alimentează în exces pentru a compensa catabolismul lipidic şi protidic exagerat).
Cu toate acestea bolnavii scad în greutate şi, când boala avansează apar şi alte tulburări: creşterea eliminărilor de azot, creşterea concentraţiei plasmatice de corpi cetonici (cetonimie) şi eliminarea crescută a cetoacizilor (cetonurie). Acetona (principalul corp cetonic) fiind volatilă se elimină şi prin respitaţie, care, la diabeticii avansaţi prezintă un miros specific, de mere putrede.
În cazuri avansate se produce coma diabetică, prin efectele nocive pe care acidifierea mediului intern le produce asupra centrilor nervoşi. dacă nu se intervine prin tratament de urgenţă poate surveni moartea.