Funcţia dublă a ovarului constă în formarea şi expulzarea ovulului (funcţia gametogenetică), ce se realizează în cadrul unor modificări ciclice lunare şi producerea în paralel a hormonilor sexuali feminini (funcţia endocrină).
Trompele uterine au rol de conducere a ovulelor de la suprafaţa ovarului până în uter şi a spermatozoizilor din uter în întâmpinarea ovulului; la nivelul lor se produce de obicei, fecundarea.
Uterul are rolul de a primi oul fecundat (zigotul), să hrănească embrioul şi fătul şi să-l expulzeze la sfârşitul sarcinii.
Vaginul reprezintă organul de copulaţie al femeii, având rolul de a primi penisul în actul sexual.
Aparatul erectil are rolul de a declanşa erecţia la femeie şi, la sfârşit, să participe cu alte zone ale mucoaselor genitale la declanşarea orgasmului.
A. Funcţia exocrină a ovarului.
Funcţia exocrină a ovarului este reprezentată de producerea elementelor sexuale numite ovule. Această funcţie se numeşte ovulaţie, respectiv ovogeneză.
Ovulaţia este procesul care constă din expulzarea ovulului matur în trompa uterină şi are loc între a 13-a şi a 17-a zi a ciclului menstrual. În ovar se găsesc 300.000 – 400.000 de foliculi ovarieni primordiari, din care după pubertate 2-3 dintre aceşti foliculi vor avea o evoluţie ciclică lunară; totalitatea modificărilor suferite de foliculul ovarian într-un interval de aproximativ 28 zile poartă numele de ciclu
La începutul ciclului ovarian, sub influenţa hormonului foliculo-stimulant hipofizar (FSH) are loc creşterea ovocitului, proliferarea şi diferenţierea celulelor foliculare, foliculul primordial transformându-se în folicul secundar. La nivelul acestuia procesele de proliferare şi diferenţiere a celuleor continuă, ceea ce are drept consecinţă formarea foliculului cavitar.
Acesta prezintă la interior o cavitate plină cu lichid folicular, o serie de celule foliculare diferenţiate, numite celule granuloase, dispuse în jurul ovocitului, împreună cu care proemină către cavitatea foliculară, alcătuind discul proliger. În acest stadiu are loc şi formarea tecii interne, prin diferenţierea unor celule conjunctive, dispuse la periferie şi care secretă hormonii estrogeni.
Într-un stadiu mai avansat de diferenţiere ia naştere foliculul matur (De Graaf), la nivelul căruia, ovocitul ajuns la dimensiunea maximă de 200 microni, suferă o primă diviziune de maturaţie (meioza), dând naştere ovocitului secundar şi globulului polar care ulterior involuează. Această diviziune are loc cu puţin timp înainte ca foliculul matur să se rupă şi să se expulzeze odată cu lichidul folicular şi ovocitul secundar, proces denumit ovulaţie, care are loc în cea de-a 14-a zi a ciclului (media dintre a 13-a şi a 17-a zi). În acest stadiu de folicul matur presiunea lichidului folicular şi acţiunea unor fermenţi, legate de ciclul menstrual, determină ruperea foliculului şi expulzarea lichidului folicular.
Ovocitul, după expulzarea din folicul suferă a doua diviziune de maturaţie şi pătrunde în trompa uterină, în vederea procesului de fecundare, el devenind apt pentru aceasta.
Formarea corpului galben.
Foliculul rupt denumit şi folicul dehiscent, se transformă sub infuenţa hormonilor gonadotropi hipofizari în corp galben progestativ, alcătuit din celule care se încarcă cu lipide şi au ca funcţie principală sinteza de progesteron. O seamă de celule ale corpului galben continuă însă şi secreţia de estrogeni. Corpul galben (corpus luteus) are o culoare specifică determinată de prezenţa unui pigment caracteristic.
Evoluţia corpului galben este variabilă după cum se desfăşoară evoluţia ulterioară a ovulului:
- în cazul în care ovocitul secundar expulzat nu a fost fecundat, corpul galben progestativ involuează şi este invadat de ţesut fibros şi dă naştere unei cicatrice mici de culoare albă (corpus albicans); ovulul nefecundat se va elimina odată cu menstruaţia;
- în cazul în care fecundaţia are loc, corpul galben progestativ creşte în volum, transformându-se în corpul galben gestativ, care rămâne în funcţie peste 5-6 luni, în prima perioadă a sarcinii (de unde şi numele de corp galben de sarcină);
- acesta contribuie în această perioadă, prin hormonii secretaţi (progesteron şi estrogeni) la echilibrul endocrin necesar menţinerii După acest interval de timp când echilibrul endocrin al sarcinii este asigurat de placentă, corpul galben gestativ involuează, formând de asemenea o cicatrice, numită corpul albicans de sarcină.
În paralel cu modificările ciclice ale foliculilor ovarieni au loc modificări structurale ciclice şi la nivelul diferitelor segmente ale organelor genitale. De exemplu, în decursul ciclului uterin lunar, mucoasa uterină suferă o serie de modificări, sub acţiunea hormonilor estrogeni şi progestativi, în vederea nidaţiei (fenomenul de fixare în mucoasa uterină) a unui eventual produs de concepţie (oul sau zigotul). În cazul în care nidaţia nu a avut loc, mucoasa uterină se elimină (menstra), ciclul uterin reîncepând în luna următoare.
Reflexe sexuale la femei sunt aceleaşi ca la bărbat; erecţia şi declanşarea orgasmului (fenomen echivalent ejaculării). Erecţia are loc prin intermediul aparatului erectil şi se produce prin acelaşi mecanism şi prin aceleaşi căi de conducere ca la bărbat. Odată cu erecţia clitorisului se produce şi secreţia glandelor Bartholin.
B. Funcţia endocrină a ovarului.
Funcţia endocrină a ovarului este realizată prin intermediul hormonilor secretaţi de celulele interstiţiale ale foliculului şi de corpul galben. Hormonii ovarieni sunt reprezentaţi de hormonii estrogeni şi de progesteron care au rol determinant în determinarea caracterelor sexuale secundare şi terţiare.
Caracterele sexuale secundare, se referă la dezvoltarea organelor genitale externe şi interne, dezvoltarea glandelor mamare, dispoziţia caracteristică a pilozităţii, dezvoltarea somatică diferenţiată a celor două sexe.
Caracterele sexuale terţiare, se referă la formarea diferenţiată a actelor de comportament (dezvoltarea predominantă a afectivităţii la sexul feminin sau dezvoltarea predominantă a spiritului de iniţiativă la sexul masculin).
Hormonii estrogeni.
Reprezentaţi de estradiol (hormonul estrogen primar) şi estrona (foliculina), sunt secretaţi de celulele tecii interne a foliculului ovarian. Ei determină creşterea şi dezvoltarea ovarelor şi foliculilor ovarieni, uterului, vaginului, canalalelor galactofore. De asemenea, contribuie la dezvoltarea caracterelor sexuale secundare şi terţiare. Estrogenii au şi efecte anabolizante proteice, stimulează depunerea calciului în oase (favorizează în acest fel creşterea somatică accelerată după pubertate) şi produc retenţie de sodiu şi apă.
Hormonii estrogeni se produc în cantitate mare în prima parte a ciclului menstrual (faza preovulatorie), care durează circa 10 zile. Hormonii estrogeni mai sunt produşi şi de placentă la femeia gravidă, de corticosuprarenală (hormonii estrogeni) şi de testicul la bărbaţi.
Concentraţia hormonilor în sânge variază în diferitele perioade ale ciclului ovarian. Astfel, în prima parte a ciclului concentraţia este scăzută, pentru ca după primele 7 zile, odată cu dezvoltarea tecii interne şi intensificarea producţiei de estrogeni să aibă loc o creştere a concentraţiei lor în sânge. Concentraţia estrogenilor scade cu 2-3 zile înainte de sfârşitul ciclului ovarian.
Variaţia ciclică a concentraţiei estrogenilor este dependentă de secreţia de FSH. Scăderea concentraţiei de hormoni estrogeni determină stimularea secreţiei de FSH, hormon cu rol în creşterea şi dezvoltarea foliculului ovrian şi deci, în secreţia de estrogeni. În cantitate mare, estrogenii inhibă secreţia de FSH şi declanşează secreţia de LH.
b) Progesteronul.
Este un hormon secretat de celulele corpului galben, în cea de-a doua parte a ciclului menstrual, cuprins între a 12-a şi a 28-a zi a acestuia. Progesteronul se găseşte în sânge şi se elimină prin produşi conjugaţi prin urină. El este produs în afară de corpul galben şi de placentă şi de corticosuprarenală.
Progesteronul determină o serie de modificări ale mucoasei uterine, făcând-o aptă pentru eventuala împlantare a ovulului fecundat; aceasta se petrece în a doua parte a ciclului menstrual. În cazul în care ovulul a fost fecundat el asigură dezvoltarea oului şi formarea placentei. Asupra celorlaltor organe sexuale feminine, exercită o acţiune trofică.
De asemenea, el are şi o serie de efecte metabolice, dintre care mai importante sunt cele de stimulare a sintezei proteice şi de scădere a lipidelor sanguine. Concentraţia progesteronului, scăzută în prima parte a ciclului creşte în a doua jumătate, după declanşarea de către LH a ovulaţiei, pentru ca cu 2-3 zile înainte de sfârşitul ciclului ovarian să diminue din nou.
Ciclul menstrual.
Ciclul mentrual este caracteristic primatelor. La femei el durează în medie 28 de zile (putând varia fiziologic între 20-35 de zile) şi se desfăşoară în 3 faze: menstruală, proliferativă şi progestaţională.
- Faza menstruală sau menstruaţia propriu-zisă durează aproximativ 5 zile. Ea apare în ultimile zile ale ciclului menstrual, în care timp se produce degenerarea endometrului (mucoasei uterine), cu rupturi ale capilarelor sanguine şi hemoragie uterină, eliminându-se o cantitate de 35 până la 200 ml sânge. Perioada menstruală se datoreşte lipsei de progesteron prin degenerarea corpului galben, care determină descuamarea mucoaseu uterine şi
- Faza proliferativă sau preovulatorie urmează menstruaţiei şi durează 7 până la 10 zile, ea fiind cuprinsă între a 6-a şi a 14-a zi a ciclului
- Faza progestaţionară sau secretorie durează în medie 14 zile, fiind cuprinsă între a 15-a şi a 28-a zi a ciclului menstrual. Ea se mai numeşte şi perioada pregravidică, când are loc formarea corpului galben şi secreţia de progesteron. Mucoasa uterină este sub influenţa progesteronului; endometrul dezvoltându-se atinge o grosime de cca 4-5 mm, capilarele se dilată, uterul se pregăteşte astfel pentru fixarea oului (nidaţie). Dacă oul a fost fecundat, după ce se nidează, se formează placenta. În cazul în care nu se petrece acest fenomen, endometrul degenerează şi are loc expulzia acestuia odată cu hemoragia mentruală.
În perioada premergătoare menstruaţiei, variabilă ca durată (1-2 zile), se produc o serie de fenomene a căror ansamblu este cunoscut sub denumirea de molimen menstrual. Aceste semne premenstruale sunt: durere de cap (cefalee), uşoare tulburări psihice (iritabilitate, nervozitate, depresiune), tumefiere şi dureri uşoare ale mamelelor.
Ciclul vital al ovarelor. Hormonii ovarieni intervin în reglarea activităţii ciclului vital al ovarelor reprezentat de 3 perioade: perioada prepubertală, perioada pubertală şi perioada postpubertală.
– Perioada pubertală denumită şi pubertate începe între 13-15 ani cu variaţii extreme între 10 şi 18 ani, ea reprezintă şi perioada dintre copilărie şi adolescenţă. Ea coincide cu prima menstruaţie (menarhă) şi este însoţită de os serie de modificări specifice: apariţia caracterelor sexuale secundare, dezvoltarea sistemului pilos în regiunea pubiană şi axilară, dezvoltarea organelor de reproducere (ovar, uter, vagin), creşterea deosebită a glandelor mamare, intensificarea instinctului sexual. La bărbaţi pubertatea are o serie de caracteristici: apare la 14-16 ani, cu limite între 12-18 ani, cresc organele genitale (penisul şi testiculele), apar caractere sexuale secundare, se schimbă vocea etc.
Pubertatea este determinată de activitatea hipofizară crescută şi coincide cu perioada de secreţie maximă hipofizară. Dezvoltarea intensă somatică care se petrece în această perioadă la ambele sexe este condiţionată de excesul de hormoni somatotropi, produşi de hipofiza anterioară care activează intens.
Înaintea perioadei de pubertate există o perioadă numită prepubertală şi cea următoare ei, perioada postpubertală.
Din punct de vedere al activităţii sexuale, perioada pubertăţii se caracterizează la fete prin dezvoltarea ovarului, cu fenomene de maturare a foliculilor şi expulzarea ovulelor, deci apariţia menstruaţiei; capacitatea de reproducere, prin actul sexual şi prin aceasta posibilitatea fecundării şi a gestaţiei.
La băieţi pubertatea se caracterizează prin dezvoltarea organelor genitale, cu fenomene de spermatogeneză, cu fenomene de expulzarea a spermatoizilor maturi, capacitatea realizării actului sexual şi a fenomenelor de reproducere.
Pubertatea reprezintă un moment important în viaţa şi activitatea omului. Perioada de activitate sexuală (gonadică) normală durează aproximativ 400 ovulaţii, adică 30-40 ani. Este perioada în care organismul feminin se dezvoltă complex, perioadă de fecunditate intensă.
Perioada de climacteriu apare la sfârşitul celei anterioare, în jurul vârstei de 50 ani. Ea se caracterizează prin involuţia organelor genitale (uter, ovar), prin atrofia glandelor mamare, la care se adaugă tulburări ale activităţii menstruale. O perioadă asemănătoare apare şi la bărbaţi, în jurul vârstei de 50-60 ani (andropauza).
Perioada de climacteriu de la femeie se termină cu menopauza, când activitatea ovariană încetează. Aceste modificări ciclice vitale sunt determinate de atrofia senilă a ovarului (respectiv a testiculului) şi nu de atrofia hipofizei.
Funcţia glandelor mamare. Glandele mamare cresc în perioada postpubertală, când formează o glandă tubulară complexă prin dezvoltarea numărului canalelor mamare. În timpul sarcinii, glanda se transformă într-o glandă acinotubulară. Dezvoltarea glandelor mamare este influenţată de estrogeni, progesteron şi de hormonii gonadotropi; ea este stimulată de hormonul luteotrop (LTH), denumit şi prolactină sau hormonul lactogen, care determină apariţia lactaţiei.
Expulzia laptelui se face sub acţiunea oxitocinei; în mecanismul de stimulare a secreţiei de prolactină intervin reflexe cu punct de plecare în mecanoceptorii mamelonari.
