Temperatura unui copil perfect sănătos nu este fixă la 37 grade. Temperatura normală (măsurată în rect) variază între 36°,6 și 37°,2, fără ca temperatura de 37°,2-37°,4 să aibă vreo semnificație deosebită; temperatura măsurată axilar (la subsuoară) oscilează de obicei între 36°,6 și 36°,8, maximul permis fiind de 37°,2. Jocul și orice exercițiu fizic urcă pentru moment temperatura, de aceea temperatura se va cerceta după 1/2-1 oră de odihnă.
Prin urmare, febra înseamnă o temperatură de peste 37°,6-37°,8 dacă temperatura a fost cercetată rectal; medicul va decide dacă temperatura de 37°,4-37°,6 poate fi considerată febră la un anumit sugar sau copil mic. Astfel de copii pot să facă zile și săptămâni variații de temperatură intre nor mal și 37°,5-37°,8 (uneori chiar 38°) după viroze, rinofaringite, care sunt (sau par) vindecate. Repetăm că medicul este singurul în măsură să decidă dacă copilul (mai) este sau nu bolnav. De cele mai multe ori persistă o faringită bacteriană, o adenoidită, adică o infecție a amigdalei faringiene, a vegetațiilor, care determină o stare subfebrilă, adesea inversă: temperatura este mai ridicată dimineața și scade sau dispare până la prânz. Acești sugari poseda Anca anticorpi transmiși de la mama, dar care au tendința să dispară. Imunitatea lor, posibilitățile lor de apărare împotriva agresiunilor microbiene (si virale) sunt imperfecte și este foarte probabil ca germenii contractați de copil sau flora endogenă activată de viroza inițială proliferează la nivelul vegetațiilor și sunt capabile să întrețină o minimă infecție tranzitorie cu evoluție spontan benignă și persistând săptămâni, până ce sugarul și-a format o imunitate satisfăcătoare. Uneori persistă o otita seroasă, sau o disbacterioză intestinală (scaunele sunt mai mari/mai multe, chiar dacă consistenta este puțin modificată). Cauza poate fi alteori o infecție urinară. Deși extrem de rară în prezent, nu trebuie uitată nici tuberculoza. Astfel de copii sunt de multe ori vindecați de boala recentă, adică sănătoși și unele măsuri simple indicate de medic sunt capabile să ducă în scurt timp la normalizarea temperaturii.
Nu trebuie omisă nici eventualitatea rară că un anume sugar face parte din cei pe deplin sănătoși, dar a căror reglare normală a temperaturii nu se face intre 36°,8 și 37°,3, ci intre 37°,2 2 și 37°,7. În caz că este luată în axilă, febra începe de la 37°,3.
Cum luăm temperatura?
Întâi controlăm termometrul și-l coborâm la nevoie, scuturându-l de câteva ori până ce coloana de mercur ajunge spre 36°. Dacă va fi introdus în anus, ungem cu vaselină, ulei sau cremă Nivea partea care corespunde rezervorului de mercur.
Dacă luăm temperatura rectal, putem așeza sugarul culcat cu pieptul și abdomenul pe genunchii noștri, în timp ce membrele inferioare ii atârnă. În acest fel se ia corect temperatura la copiii până la 3 ani.
Introducem ușor termometrul, cu inclinarea pe care la de la sine, până ce întreg rezervorul se află în anus. Sugarilor mai mari le putem pune termometrul fiind întinși pe o parte, cu genunchii ușor îndoiți.
Termometrul trebuie să rămână în această poziție maximum 2 minute. Obținem temperatura axilară reală dacă copilul ține termometrul 10 minute, rezervorul fiind în axilă, iar brațul de aceeași parte tot timpul strâns de trunchi. Dacă medicul nu recomandă altfel, temperatura se va controla de 2 ori pe zi; intre 6 și 8 dimineața și între 4 și 6 după amiaza.
Febra, puseul inexplicabil de febră, debutul unei boli infecțioase, prima febră la un sugar – mai ales când este mare de la început, ceea ce nu este rar sperie adesea pe părinți și ii determină să consulte medicul. Este justificat, dar părinții trebuie să fie lămuriți de la bun început în această privință.
Se știe de mult că febra este martorul unei situații anormale din organism (de obicei o agresiune a unui agent exterior, virus sau microb), dar de mai puțin timp se știe că este și un mijloc de apărare al organismului, care sub influența febrei secretă un fel de anticorp numit interferon, care joacă un rol important în lupta împotriva virusurilor.
Febra este doar un simptom al bolii și medicul este cel care încadrează febra în contextul general al bolii și ia măsurile care se impun de la caz la caz.
Este adevărat că, îndeosebi la sugar, febra poate să fie prin ea însăși dăunătoare, atunci când este prea ridicată, când urcă repede la peste 39° și cade brusc. În orice caz, sugarilor – și mai ales cu cât sunt mai mici – trebuie să le fie combătută febra ridicată (ca și boala însăși); uneori este posibil ca efectele febrei mari să fie mai dăunătoare decât cele ale bolii însăși.
Nu ezitați să controlați temperatura sugarului, când pare bolnav. Unele mame se încred în mod greșit în ceea ce simt cu mina sau cu buzele. Este adevărat că febra unui copil mai mare se cunoaște la frunte și la mâini. Sugarul este mai lesne și mai des „șocat de febră“ și poate avea uneori 40° în timp ce extremitățile ii sunt reci.
Temperatura sugarilor trebuie controlată la anus. Nu sunt puține mamele care ezită să o facă, pentru că sugarul se agită, plânge mult și este evident că nu-i place.
Puseul febril este pe nedrept pus – încă prea des pe seama apariției dinților. Pe cât de comod, pe atât de greșit! Orice febră este urmarea altui mecanism decât apariția dinților.
Cum procedăm dacă copilul face febră mare?
Copiii – mai ales cei mici, intre 1 și 5 ani – fac lesne febră de 39° și peste, în cursul unei boli obișnuite; alteori temperatura nu va depăși 38°, deși boala poate fi mai severă. Este greșit, prin urmare, să se aprecieze gravitatea bolii pe baza febrei. Cel mai bine este să se anunțe medicul și să se ia câteva măsuri la sosirea acestuia.
Dacă copilul are 39-40° i se va face o fricție ușoară pe tot corpul cu un prosop stropit cu puțină apă la temperatura camerei sau cu un burete udat și bine stors. Se va opri temporar alimentația, oferindu-se copilului numai ceai, apă, sifon, cu un eventual adaus de lămâie sau sirop.
Cantitatea de lichide va fi cel puțin egală cu alimentele pe care le primea în mod obișnuit. Trebuie să primească chiar mai mult decât de obicei, pentru că pierde multe lichide prin respirația mai rapidă, transpirație, diaree, vărsături.
Se poate face baie la 37° câteva minute, care ii scade de multe ori febra, îl calmează și copilul adoarme.
Trebuie îmbrăcat mai ușor ca de obicei și nu mai gros, nu va fi acoperit mai mult decât de obicei și nu i se va încălzi mai mult camera. Copilul va fi însă acoperit mai mult dacă apare frisonul (fior). Dacă temperatura nu a scăzut după o jumătate de oră, se va repeta frecția și se va administra acid acetil salicilic (aspirină) a 0,50 g: un sfert de comprimat intre 3 luni și 2 ani, o jumătate de comprimat intre și 7 ani, un comprimat peste 8 ani.
Se repetă fricția după o oră: dacă febra persistă peste 38,2 bolnavul poate primi paracetamol: fie un supozitor pentru sugari celor sub 3 ani sau un supozitor pentru copii peste 3 ani la copii mai mari: dacă se administrata sub formă comprimate, vor fi folosite dozele indicate la acidul acetilsalicilic.
Atât timp cât febra persistă mare (39° și peste) copilul nu va fi gros îmbrăcat, va primi multe lichide, se poate face de 1-2 ori pe zi câte o baie răcoritoare, se repetă fricțiile cu apă la câte 1-2 ore și poate primi alternativ acid acetilsalicilic și paracetamol: de exemplu dimineața și după amiază acid acetil salicilic, iar prânz și seara (noaptea) paracetamol. Același medicament poate fi repetat după 5-6 ore, adică după ce și-a epuizat efectul, iar medicamente diferite chiar la 1-2 ore interval. Majoritatea specialiștilor nu mai recomandă aminofenazon (piramidon), acalor; ne raliem acestor opinii pentru că nu au nici o superioritate asupra celor indicate de noi mai înainte, iar reacțiile ad- verse, efectele secundare nocive pot fi – este adevărat foarte rar – neplăcute, chiar grave.
Marea majoritate a bolilor care încep brusc la copiii mici sunt virotice și măsurile menționate până acum pot fi suficiente pentru primele 2-3 zile.
Măsurile generale semnalate sunt de preferat medicamentelor antitermice, care dealtfel nici nu sunt indicate atâta timp cât febra este mică (sub 38°,2). Febra moderată poate fi chiar utilă în primele 1-3 zile ale bolii, pentru că favorizează mecanismele care concură la realizarea imunității. Trebuie combătută energic hipertermia de peste 39° care este dăunătoare!
Dacă copilul are și vărsături, diaree, sunt necesare măsuri energice pe care le indică medicul.
Familia trebuie să observe toate manifestările care însoțesc febra, pe care să și le noteze și să le comunice medicului. Acesta este singurul îndreptă fit să indice conduita ulterioară.
Alimentația copilului cu febră. Pofta de mâncare scade mai totdeauna la copiii care fac febră. Copilul refuză îndeosebi alimentele solide sau semi solide, pentru scurt timp nu tolerează grăsimile și proteinele animale (brânză, ouă, carne) și în bună măsură laptele.
În primele ore de boală, copiii preferă să bea apă și familia se îngrijorează inutil. În privința celorlalte lichide vom fi conduși de vârstă și preferința copilului. Se va pune zahăr cât i place copilului. Supa de zarzavat cu sare poate fi acrită cu puțin borș sau lămâie. Dacă febra este sub 39° și dacă copilul acceptă sau chiar cere, i se pot oferi 400-500 grame lapte pe zi (cu un surogat de cafea) sau iaurt. În următoarele 24 de ore, dacă nu a fost încă văzut de medic, se pot adăuga și pâine albă sau prăjită, fructele din compot bine zdrobite și supă cu zarzavaturile trecute prin sită și griș, mere rase. Chiar dacă febra persistă, este probabil ca micul bolnav să recapete puțină poftă de mâncare după aceste 1-1 1/2 zile de dietă. În nici un caz nu vom sili copilul bolnav să mănânce alimente solide; nu vom izbuti decât să-i tăiem complet pofta de mâncare, să-l facem să verse și să capete eventual diaree. Intre timp este consultat de medic.
Alimentația copilului bolnav fără febră. Guturaiul cel mai ușor face pe copil să piardă pofta de mâncare, pentru că trebuie să stea în casă, se mișcă mai puțin, are nasul înfundat și înghite secrețiile din nas. El nu trebuie forțat să mănânce mai mult decât are poftă, alimentația să fie mai bogată în legume și fructe, să nu conțină prăjeli. Intre mese ii vor fi oferite lichide, cât poftește; cu 30-60 de minute înainte de masa următoare nu va mai bea nici apă, nici ceai.
