Activitatea sexuală. În textele medicale chineze, activitatea sexuală excesivă este considerată cu factor care provoacă boala. Acest exces afectează rinichii, aducând simptome de lumbago, amețeală și o scădere generală a vitalității organice.
Activitatea fizică. Întreaga viață activă pentru chinezi de îndreaptă către un mod de trai aflat în echilibru armonios cu Universul, anotimpurile, ca și cu propria constituție a individului și vârsta sa. Perioadele de timp Yang dimineața, primăvara, tinerețea trebuie să fie perioade active în viața omului. Perioadele de timp Yin seara, iarna, bătrânețea – ar trebui să fie perioade de timp liniștite. Activitatea fizică este importantă pentru armonizarea fluxului lui Qi si a sângelui și pentru a dezvolta energia în organism. Munca excesivă poate împiedica capacitatea splinei de a produce Qi și sânge, ducând la deficiente ale acestora. Organismul trebuie să se odihnească, dar lenea excesivă poate slabi vitalitatea lui Qi și a sângelui. Trăgând o concluzie asupra etiopatogenici în concepția MTEO, se observă importanta deosebită acordată legăturilor strânse și interacțiunilor care există intre om și Univers. Menținerea echilibrului și a sănătății în armonie cu Universul stau la baza filozofiei medicale tradiționale. Nei-Jing afirma poetic: ,,a administra un leac după ce boala începe să se manifeste, este ca și cum ai săpa o fântână după ce ți s-a făcut sete sau a arunca armele după ce s-a declanșat bătălia”.
Aceste precepte sunt aplicabile copiilor, oamenilor maturi (bărbați și femei), ca și vârstnicilor, familia ocupând un loc central în umanismul social medical al medicinii tradiționale extrem-orientale.
