Emoțiile, stresul și bolile de inimă

0
Emoțiile, stresul, bolile de inimă
-Anunț-

Pot emoţiile repetate, stările de mânie, conflictele să îmbolnăvească inima și vasele?

O primă explicație ar fi dată de stimularea sistemului neurovegetativ considerat ca mediator între starea de spirit și reacţiile cardiocirculatorii, care în general sunt de scurtă durată. Într-un sens mai larg, când factorii agresori sunt frecvenți și de durată, explicaţia trebuie căutată în raporturile complexe intervenite între individ și mediul înconjurător. Omul nu are nevoie numai de alimentație; relaţiile cu mediul în care trăiește sunt condiționate atât de constituția cât și de încărcătura sa emoțională. El nu este o fiinţă izolată; viața se desfăşoară în casa părintească, la școală, în familie sau la locul de muncă. Apar prietenii, conflictele, deziluziile, visurile împlinite, reușitele sau dificultățile profesionale, ca și posibilitatea ruperii unei prietenii de durată sau divorțul. În afară de aceste stimulări psiho-sociale organismul trebuie să îndure suprasolicitări fizice datorite unor dureri, traumatisme, frig sau căldură excesivă. Supraviețuirea organismului depinde de o bună adaptare la mediu, bazată pe primirea și felul cum suportă aceste stimulări. Orice modificare, precum și apariția unor stimuli mai intenşi pot perturba echilibrul biologic al organismului, declanşând o reacţie de apărare” care să răspundă la orice exigenţă de schimbare au fost denumite „stres”. Stresul nu este în mod necesar nociv organismului; o reuşită la un examen sau o mare realizare, creaţiile artistice reprezintă factorii de stres favorabil. Fără stres nu ar exista viață și existenţa noastră ar fi lipsită de dinamism creator, Indiferent de originea-i psihică sau fizică (durere, traumatism), dacă factorii de stres devin agresivi, depăşind ,,o anumită limită critică“, ia naștere un larg de reacții nervoase și hormonale (suprarenală, hipofiză) cu efecte cardio-circulatorii și metabolice care pot deveni nocive. Descoperirea anumitor substanțe similare hormonilor secretați de creier (endorfine) și care participă la reglarea activității hipofizei posterioare intim legată de somn, ovulaţie, adaptarea la fusurile orare, explică în cazul unui factor agresor de stres perturbările menstruale, insomniile.

Citește și:   Sarcina, bolile inimii și vaselor

În existenţa individului este incontestabil că factorii psiho-sociali de stres sânt cel mai des întâlniţi, favorizaţi de ritmul trepidant al vieții moderne, constând din neplăceri familiale, insatisfacții profesionale, surmenaj, anxietate, zgomote excesive. Factorii de stres stimulează în final o parte din creier (hipotalamusul) care reglează dispoziţia individului, acţionând asupra axului sistem simpatic-hipofiză-suprarenale. Într-o primă fază, reacția de alarmă psiho-emoțională, este caracterizată prin mobilizarea resurselor organismului faţă de stimulare și coincide cu creșterea anxietății și a iritabilității sau chiar cu deprimarea. În caz de persistență a stării de stres apare „stadiul de rezistenţă“, care traduce stimularea neurovegetativă (simpatică) și hormonală (hipofizară suprarenală) acționând asupra inimii (tahicardie), asupra arteriolelor (vasoconstricție) și ducând la creșterea tensiunii arteriale și modificări metabolice sau ale chimismului sangvin (cresc glicemia, colesterolul, coagulabilitatea sangvină). În istoria omenirii, reacția la stres în timpurile vechi era scurtă, răspunsul la ameninţare sau atac era fuga, stimulul de stres neuroendocrin fiind aproape suprimat. În condiţiile lumii moderne, stimulii psihosociali se repetă la infinit; această stimulare prelungită psiho-socială explică la unii indivizi comportamentele patologice în excesul de alimentație, tabagism sau lipsa de activității fizice. Indiscutabil că reacțiile determinate de stres sunt condiționate de adaptarea organismului la factorii agresori, iar în final comportamentul individului diferă în raport cu constituția și reactivitatea sa. , Personalitatea cardiacă“ s-ar caracteriza prin ambiție profesională nemăsurată, exces de activitate și refuz de a se odihni, cu intoleranță în caz de conflict și temperament coleric. Reacțiile neuro-endocrine cu-asemenea profiluri determină mânie în cazul unui conflict, o creştere mai mare a colesterolului, trigliceridelor și a coagulabilității sangvine, reacții de mai mică amploare la indivizii cu comportamente psihologice mai liniştite.

Citește și:   Defectele înnăscute sau congenitale

Desigur ar fi foarte plauzibilă ipoteza potrivit căreia factorii agresivi de stres psiho-social ai vieţii urbane ar putea să provoace apariția hipertensiunii arteriale esențiale. Simplist, s-ar putea răspunde că „un stres psihic repetat” duce la hiperactivitatea neuroendocrină și la hipertensiune permanentă. Se ştie că în declanşarea HTA esențiale coexistă de fapt mai mulți factori (ereditari, vasculari, debit cardiac, endocrin) și de aceea intervenția izolată numai a factorului de stres psihic nu poate fi total admisă. De asemenea, numai intervenția singulară a factorului nervos nu poate explica permanența HTA esențiale, demonstrând coexistența altor factori. Intervenţia factorilor psihici este sigură în cazul unui acces de mânie, conflict care poate să declanșeze reacții neuroendocrine care să explice unele din crizele de hipertensiune paroxistică și eventual, apariția hemoragiilor cerebrale.

Legăturile dintre stres și cardiopatia ischemică, trebuie considerate sub două aspecte:

1) în ce măsură stresul influenţează apariția mai precoce a plăcilor de aterom;

și

2) rolul stresului în declanşarea de exemplu a unui infarct miocardic.

Printre reacțiile circulatorii cele mai importante în cazul unui stres prelungit, semnalăm creșterea valorilor medii ale tensiunii arteriale, care joacă un rol preponderent în formarea plăcilor de aterom. Se adaugă și lipoliza (topirea grăsimilor) consecutivă reacțiilor neuroendocrine, de asemenea factor de agravare a aterosclerozei coronare. Desigur, la ceilalți factori de risc de ateroscleroză (ereditate, hipertensiune arterială, diabet), trebuie adăugați și factorii agresivi psihosociali de stres.

Relația dintre stres și apariția unui infarct miocardic este posibilă; cauza infarctului miocardic este o tromboză localizată pe o leziune ateromatoasă a unei artere coronare. În constituirea trombozei, adică a formării unui cheag pe arteră, stresul ar acţiona fie prin creșterea activității inimii (tahicardie), fie prin favorizarea trombozei la locul ulcerațiilor ateromatoase. Pe un plan mai larg, descărcarea violentă neuroendocrină consecutivă stresului determină o creștere a activității și nevoilor de oxigen ale inimii, mobilizarea acizilor grași din depozite, slăbirea puterii de contracție a miocardului și apariția de aritmii paroxistice. Astfel se explică moartea subită survenită în timpul nopții după un coşmar. Coşmarul, ca și o stare conflictuală, prin stresul pe care îl declanşează, antrenează o creştere a activității neurovegetative (simpatică) a inimii, mărind instabilitatea electrică a acesteia și apariția fibrilației ventriculare. Din fericire tratamentul cu diverse medicamente beta-blocante (propranolol) administrate preventiv pot evita asemenea complicații.

Citește și:   Ateroscleroza coronariană și cardiopatiile ischemice

Bineînteles că evitarea efectelor nocive ale factorilor de stres psihosocial este dificilă. Comportamentul și profilul psihologic sunt aspecte mai greu de combătut. Posibilităţile de corectare a modului de viață viciat sunt multiple: organizarea programului de muncă, respectarea unor zile de odihnă după munci epuizante, evitarea abuzurilor alimentare, a excesului de băuturi alcoolice și cafea, evitarea fumatului. Numai astfel se poate evita sau diminua stresul provocat de zbuciumul continuu al vieții.

- Anunț -

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.