Boala este caracterizată prin creșterea anormală a spaţiilor aeriene alveolare (la care se ajunge prin dilatarea mecanică a acestor spaţii, prin degenerarea și ruperea țesutului elastie, prin distrugerea acestuia), prin diminuarea elasticităţii pulmonare, respectiv scăderea puterii de contracţie a alveolelor și prin tulburări consecutive, în ceea ce privește primenirea cu oxigen alveolar și a sângelui, precum și schimburile de gaze dintre aerul atmosferic și sânge. Cauzele constituirii emfizemului pot fi: bronşita cronică, atmosfera poluată, astmul bronşic sever sau cronic, pneumoconiozele, inflamația provocată de gazele iritante sau fumul de țigară, infecțiile bacteriene și virotice, bolile în care căile aeriene sunt astupate parțial sau temporar, profesiuni în care se face efort respirator (suflători de sticlă, instrumentiști suflători sau cântăreți), deformările toracice, vârsta înaintată, sclerozele pulmonare prin tuberculoză sau alte boli, în care se distrug părți din plămâni, tușitul cronic.
Toracele bolnavului cu emfizem este în general lărgit, puțin rigid, gâtul pare scurt, ochii sunt ușor holbați. Simptomatologia este variată și necaracteristică. Bolnavul tuşeşte frecvent, mai ales când are și bronşită cronică (acutizată sau nu), vorbește greu și respiră greu chiar la eforturi mici, uneori zgomotos, cu fluierături pe care le aud și cei din jur.
Tratamentul este mai mult etiologic (combaterea cauzelor) și mai ales profilactic: suprimarea fumatului, tratarea corectă a infecţiilor respiratorii din primii ani de viață, evitarea tuturor factorilor care întră în determinismul bolii. Emfizemul este practic nevindecabil, pentru că un ţesut care și-a pierdut elasticitatea nu și-o mai poate recăpăta. Un elastic uzat nu se poate repara; trebuie înlocuit cu unul nou, ceea ce – deocamdată – pentru plămâni nu este cu putinţă decât în mod cu totul excepțional.
Se va evita efortul fizic obositor, vor fi urmate reguli de igienă generală, se va face gimnastică respiratorie pe baza unui program stabilit de datele oferite de explorarea funcției ventilatorii și indicat și condus de medicul specialist.
În emfizemul senil pierderea elasticității plămânului este manifestarea pulmonară a unui proces general de pierdere a elasticității, caracteristic vârstei înaintate (scleroza vasculară, zbârcirea pielii). Simptomele sunt mai accentuate la fumători, din cauza bronşitei cronice asociate.
