Ebola, alt angajat relativ nou al Microbilor, este un virus care invadează sângele, organele, pătrunzând și în straturile de piele și provocând hemoragia generalizată a victimei, de la conturul ochilor până la intestine. Virusul a fost numit după fluviul Ebola din Zair (acum Re publica Democrată Congo), regiune în care a atras pentru prima dată atenția opiniei publice internaționale în 1976, când a decimat satul Yambuku, afectând patru sute de săteni și misionari belgieni.
În 1995, când o altă epidemie de amploare izbucnea în orașul Kikwit din Zair, virusul ebola era încă o enigmă. Locuitorii din Zair înduraseră zeci de ani de corupție și lăcomie, sub dictatura neîndurătoare a lui Mobutu Sese Seko, care exploatase vastele avuții minerale ale țării, lăsând-o într-o criză alimentară acută, fără infrastructură, cu un sistem de sănătate distrus și cu cea mai ridicată rată a mortalității infantile din lume. În acest context tragic, în care oamenii erau obișnuiți să-i vadă pe cei tineri murind de diferite boli, de inaniție sau în urma atacurilor militare, simptomele înspăimântătoare ale virusului ebola i-au îngrozit chiar și pe cei care fuseseră martorii atâtor suferințe.
Ebola este un virus care se hrănește cu manifestări de compasiune, infectându-i pe cei care caută să-i vindece pe bolnavi sau să se îngrijească de trupurile celor morți. Microbul s-a răspândit cu ușurință printre pacienți și cei câțiva membri ai personalului medical din spitalul rudimentar, în care măsurile fundamentale de prevenire a infecțiilor, precum spălatul pe mâini, nu erau respectate. Epidemia din Kikwit a fost ținută în frâu prin eforturile eroice ale comunității medicale internaționale, în special datorită experților de la Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Médicins Sans Frontières, care s-au ocupat de comunitatea locală traumatizată. Însă virusul nu a dispărut pentru mult timp.
În ciudat eforturilor susținute de a înțelege mecanismul acestei boli distrugătoare, lumea rămăsese încă nepregătită pentru următoarea epidemie gravă, care a lovit orașul Gulu din Uganda, în perioada 1999-2000. Încă nu se poate ști unde anume rămăsese latent virusul între aceste două epidemii, însă nenumărați oameni de știință bănuiesc că liliecii din regiune ar fi jucat un rol important în izbucnirea noilor cazuri de ebola. În plus, nu există un tratament eficient împotriva infecției cu ebola sau un sistem de avertizare eficace care să detecteze virusul activ și să prevină răspândirea lui în zonele de risc ridicat. Ca mulți alți protagoniști de talie înaltă ai Microbilor, ebola și-a demonstrat abilitatea stranie de a se infiltra în zonele cele mai afectate de sărăcie, război, foamete și boli și de a exploata o populație deja vulnerabilă, aflată la limita subzistenței.
