Există mai multe soiuri de Galium: lipicioasa (Galium aparine), numită și asprișoară, cornățel, iarbă-lipitoare, turiță, este răspândită pe ogoare, câmpii și de-a lungul gardurilor, fiind de aceea combătută de țărani cu erbicide. Atinge o înălțime de 60-160 centimetri, are rădăcina frunzelor verticilată (așezată în jurul unei axe la același nivel) și umbele alb-verzui pedunculate. Datorită tulpinii cu păr aspru, această plantă este “cățărătoare”, fiind numită de aceea “lipicioasa” sau “iarba-lipitoare”.
Drăgaica (Galium verum), numită și floarea-lui-Sf.-lon, închegătoare, sânziene, sânziene-galbene, smântânică, preferă se ține drept, ajunge la o înălțime de 30-60 centimetri și are flori galben-aurii cu mireasmă puternică de miere. Planta înflorită este culeasă în iulie.
Sânzienele (Galium mollugo), numite și drăgaică, peteala-reginei, sânziană-albă, au florile delicate, de culoare alb-gălbuie, asemănătoare florii-miresei, un parfum amintind ușor mierea și se întâlnesc foarte des pe povârnișuri și margini de drum, mai mult culcate la sol decât în picioare în timpul înfloririi. Toate florile amintite sunt aproape identice în puterea lor lecuitoare. Se și utilizează în același mod.
Planta aceasta care crește în cantități mari a fost dată tot mai mult uitării. Dar tocmai ei ar trebui să i se acorde o atenție mai mare într-o vreme în care bolile de cancer fac ravagii. Și aici trebuie să accentuez că forța curativă a plantelor proaspete este substanțial mai mare, deci folosirea lor, în cazul bolilor grave, trebuie să aibă loc în stare proaspătă. Și în timpul iernii se pot găsi fire proaspete de sânziene albe pe locuri fără zăpadă, sub iarba uscată.
Ceaiul de sânziene curăță rinichii, ficatul, pancreasul și splina de factorii patogeni. Cei ce suferă de tulburări ale sistemului limfatic ar trebui să bea zilnic din acest ceai. El este indicat și în cloroză, hidropizie și junghiuri intercostale. Folosit extern, ajută foarte repede în toate bolile de piele, în răni, furuncule și comedoane. Spălăturile calde ajută la întinderea tenului ofilit. Și sucul proaspăt stors dă rezultate bune, dacă se ung zilnic cu el porțiunile de piele bolnave și se lasă să se usuce.
Medicina populară recomandă drăgaica și în epilepsie, isterie, coree, boli de nervi, retenție urinară, nisip și piatră la rinichi și în urină. Și la bolile gușii ajuta acest ceai dacă se face zilnic foarte multă gargară. O femeie mi-a relatat că a scăpat astfel de gușă, de boala glandei tiroide.
Mă întâlnesc anual, într-un hotel al băilor Kneipp, cu o pereche din Viena/Mölding, cu care sunt prietenă. Când ne-am revăzut în anul 1979, am constatat că soția făcuse o gușă destul de vizibilă. Se temea de operație. I-am recomandat drăgaica. Se face infuzie și se folosește caldă ca gargară adâncă de foarte multe ori pe zi. În luna februarie 1980 ne-am întâlnit iarăși și iată, gușa dispăruse. Mi-a povestit, în culmea fericirii, că soțul ei îi adusese des drăgaică proaspătă; încă de la început simțise cum i se micșora până ce a dispărut complet.
În ultima perioadă de timp s-au înmulțit cazurile de paralizie a corzilor vocale. Se pare că ar fi vorba aici de o viroză. Gargara și clătitul cu ceai de drăgaică sunt de un ajutor. După preotul elvețian Künzle, acest ceai este un leac de încredere și în cele mai grele boli de rinichi sau pionefrite (puroi la rinichi), chiar atunci când nimic altceva nu mai dă nici un rezultat. Foarte eficace este amestecul de drăgaică, splinuța-de-pădure și urzică-moartă-galbenă în părți egale. În acest caz, efectul se manifestă foarte iute. El vorbește de 14 zile. Se face infuzie de drăgaică și se bea 1/2 ceașcă pe stomacul gol, 30 minute înainte de micul dejun, iar restul pe parcursul zilei, înghițitură cu înghițitură. În caz de boală grea trebuie consumate 4 cești pe zi.
Drăgaica a fost foarte apreciată în vremurile străvechi de femeile cu afecțiuni uterine. Ea li se punea femeilor în pat când se declanșa nașterea, pentru a le micșora durerile facerii. Această credință s-a transpus apoi asupra Fecioarei Maria. Maica Domnului a folosit drăgaica în loc de paie pentru culcușul ei sfânt. Se mai spune că ar fi pus pruncului Isus drăgaică în loc de pernă moale în iesle. O legendă din Silezia relatează că Sfânta Fecioară a luat drăgaică pentru că este singura pe care măgarul n-o mănâncă. Asta este adevărat. Deși drăgaica este căutată de vaci, porcii și măgarii o refuză.
Preotul Künzle istorisește în scrierile sale despre un bărbat de aproximativ 45 de ani care suferea de o gravă boală de rinichi ce se tot înrăutățea. În cele din urmă a trebuit să-i fie scos un rinichi. Și celălalt rinichi se umpluse de puroi și nu mai putea funcționa normal. Atunci omul s-a pus pe o cură de drăgaică. A băut zilnic 4 cești din amestecul de plante pentru ceaiuri menționat mai sus, adică drăgaică, splinuță-de- pădure și urzică-moartă-galbenă în părți egale. A luat de mai multe ori pe zi câte o înghițitură, iar consecința a fost că boala i-a trecut complet. Același amestec de ceaiuri, se recomandă și în scleroză renală sau alte boli grave de rinichi.
În timp ce cunoscutul botanist austriac Richard Willfort atrage atenția în cartea sa „Gesundheit durch Heilkräuter” (Sănătate prin plantele medicinale) asupra faptului că băutul ceaiului de drăgaică și clătitul cu el sunt un mijloc excelent în cancerul limbii și că sucul proaspăt stors și amestecat cu unt ajută în ulcerații canceroase de tot felul în boli de piele de natură canceroasă, dr. Heinrich Neuthaler scrie în „Das Kräuterbuch” (Cartea despre plante medicinale) următoarele în legătură cu drăgaica: „Drăgaica albă este în unele regiuni recomandată și astăzi împotriva cancerului, lucru nepermis căruia trebuie să ne împotrivim cu hotărâre.”
Aș dori, stimați cititori, să vă expun acum câteva dintre experiențele mele proprii legate de drăgaică, pentru ca să apreciați singuri. Cu aproximativ zece ani în urmă, am auzit despre îmbolnăvirea unui medic stomatolog din Linz de cancer al limbii. După operație slăbise foarte tare și trebuia să se ducă la Viena pentru raze. L-am sfătuit să facă gargară cu ceai de drăgaică. O săptămână mai târziu am aflat deja că razele nu-i mai erau necesare și că bolnavului îl era mult mai bine. Curând s-a vindecat complet.
Ceva mai târziu am aflat despre o femeie de 28 de ani, bolnavă tot de cancer al limbii. A fost sfătuită să consulte un medic din Kärnten. Acesta l-a promis ca o vindecă în cinci ani complet și i-a prescris un ceai de plante pe care bolnava mi l-a arătat la un moment dat. L-am recunoscut ca fiind ceai de drăgaică. Pentru a o scuti de atâția bani aruncați pe călătoriile la Kärnten și pe alte cheltuieli, i-am arătat drăgaica în natură ca să și-o poată culege singură. S-a vindecat de această boală groaznică.
Încă un exemplu: Era sfârșit de martie când o femeie tânără din Viena mi-a povestit că mama ei, în vârstă de 63 de ani, este grav bolnavă și se află înaintea unei a doua operații care trebuie să aibă loc pe 19 aprilie. Bolnavei îi crescuse deodată, cu o jumătate de an în urmă, o tumoare canceroasă pe laringe. Doctorul nu-i spusese atunci adevărul, descriindu-i boala ca fiind o formare de gușă. Astfel, bolnava ajunsese la prima operație. Timp de șase luni totul decursese normal. Acum apăruseră însă la brațul stâng dureri fantastice, care nu conteneau zi și noapte. Mâna era umflată, bolnava nu-și mai simțea mâna și brațul, nemaiputând ține nici măcar o foaie de hârtie. Pentru a-i ușura durerile, medicul primar care o operase prima dată propusese o a doua operație, care trebuia, după cum am mai spus, să aibă loc la 19 aprilie și la care să-i secționeze un nerv dintre gât și claviculă pentru a o elibera măcar de durerile cele mai insuportabile. Doctorul susținea că nu mai există nici un alt ajutor medical. Totuși, eu am sfătuit-o pe femeia respectivă să bea ceai de drăgaică și să facă gargară cu el. l-am mai recomandat un amestec – cu efect de împiedicare a formării cancerului ceaiuri de plante, și anume 300 grame de filimică, 100 grame de coada-șoricelului și 100 grame de urzică (1 1/2 litru pe zi, câte 1 înghițitură la fiecare 20 minute), precum și ungerea și fricționarea cu alifie de drăgaică. Vă puteți imagina mirarea și bucuria mea când am aflat că durerile încetaseră după 4 zile. Înainte de 19 aprilie, femeia a început să-și simtă iarăși mâna și brațul, putând să le miște. Medicul primar a fost vizibil surprins când fiica ei l-a rugat să nu mai efectueze a doua operație. A rămas impresionat atunci când i-a relatat fidel despre tratamentul cu plante medicinale și i-a spus: „Mama dumneavoastră să continue așa!” Am aflat după câtva timp că femeii îi merge “strălucit” – citez exact cum mi s-a comunicat – și că poate deja să se ocupe de gospodărie și de familia ei de șase persoane.
Și tratând ulcerațiile canceroase se pot obține vindecări. În ultimul timp s-au înmulțit bolile maligne de piele care se manifestă sub forma unor pete întunecate, bine conturate și aspre. Se presupune că ar fi vorba de o boală infecțioasă. În acest caz, tratamentul cu suc proaspăt de drăgaică și alifie de filimică dă rezultat. Simultan trebuie folosit însă neapărat ceaiul depurativ de filimică, urzică și coada-șoricelului.
O femeie din Austria superioară avea un nodul în cerul gurii, care-i pricinuia dureri îngrozitoare în toată gura. Clătindu-se cu ceai de drăgaică, a scăpat în 4 zile atât de nodul cât și de dureri. Afirmația că folosirea drăgaicei în astfel de boli este “un lucru nepermis” nu poate sta deci în picioare. Este însă sigur că nu numai plantele aduc ajutor, ci și atotputernicia Domnului. La urma urmei, totul este în mâinile Domnului!
MODURI DE FOLOSIRE
Prepararea ceaiului: Se folosește 1 linguriță (cu vârf) de drăgaică la 1/4 litru de apă, se opărește, se lasă să stea puțin.
Suc proaspăt: Se spală drăgaica proaspătă și se stoarce, cât este încă în stare umedă, cu ajutorul storcătorului electric de uz casnic.
Prepararea alifiei: Sucul proaspăt este amestecat cu unt la temperatura camerei până se formează o pastă alifioasă care se păstrează la frigider.
Sursa: Maria Treben – Sanatate din farmacia Domnului
Foto: Freepik
