Sugarul distrofic are starea de nutriție deficitară, are greutatea și talia mai mici decât normale. Dacă sugarul nu este controlat periodic la dispensar sau circumscripție (la intervale recomandate de medic), dacă nu este cântărit regulat, părinții pot să nu sesizeze la timp trecerea de la o stare de nutriție la alta, adică de la eutrofie la distrofie.
Distrofiile se împart în 3 categorii:
Distrofia de gradul I sau distrofia ușoară, în care curba greutății nu crește timp de 3-4 săptămâni, greutatea copilului devenind cu 10% mai mică decât a celui eutrofic de aceeași vârstă și talie, iar grăsimea de sub piele dispare pe abdomen.
Distrofia de gradul al II-lea sau distrofia propriu-zisă, în care curba greutății staționează sau scade, deficitul fiind de 10-20% la acești sugari dis pare și stratul de grăsime de pe torace și membre.
Distrofia de gradul al III-lea sau atrepsia în care deficitul ponderal este de 25-40% din greutatea sugarului normal și la care dispare și grăsimea de pe față.
Dacă cunoaștem cauzele distrofii lor vom putea și să le prevenim din timp:
a) Distrofia simplă prin subalimentație este cea mai frecventă si se instalează dacă mama nu are suficient lapte și nu și-a dat seama de aceasta sau atunci când se întrebuințează cantități prea mici de lapte sau diluții mai mari decât cele normale, precum și atunci când rețetele nu se execută corect (adaosul de zahăr, mucilagiul de orez sau făină necesare acelui sugar). Greșeli similare pot exista și în cazul preparate lor, gata pregătite”, când sunt administrate prea diluate. De asemenea, supa subțire de legume – administrată cu biberonul – este o altă cauză de sub alimentație. Primele simptome sunt: scobit. Mama nu-și dă seama la timp neliniștea, constipația, abdomenul mai că sugarul nu se satură, că este înfometat! La unii sugari joacă un rol și lipsa poftei de mâncare.
b) Distrofia prin exces la lapte de vacă apare la sugarii alimentați cu lapte de vacă în concentrații mai mari decât cele corespunzătoare vârstei sau cu concentrații mari de lapte praf și atunci când se prelungește alimentația exclusivă cu lapte peste vârsta indicată. Dacă sugarul de vârstă mică primește lapte integral (fără să fie diluat corespunzător), la început poate crește în greutate, după aceea staționează și chiar scade. Copilul își pierde buna dispoziție și pofta de mâncare, devine agitat, plânge, este palid, scaunele sunt rare, uscate, chitoase. Urina și materiile fecale au un miros puternic de amoniac.
c) Distrofia prin exces de făinoase are drept cauză principală introducerea înainte de vreme și în exces a făinoaselor sau întrebuințarea lor prea îndelungată în diaree.
d) Distrofia prin lipsă de proteine survine la sugarii și copiii mici hrăniți cu o cantitate insuficientă de lapte, foamea fiindu-le potolită cu pline sau cornuri muiate în ceai, supă cu gris. e) Distrofia prin diferite boli poate fi provocată de stenoza hipertrofică de pilor, gura de lup. Copilul poate deveni distrofic și după infecții, mai ales dizenterie; hepatita, tusea convulsivă și pojarul determină distrofia.
f) Distrofia prin avitaminoze poate să survină la sugarii hrăniți numai cu lapte praf, zahăr și făinoase și este datorită faptului că în alimentație nu se introduc precoce vitamina A, C și la timp fructe, legume, gălbenuș de ou, unt.
Caracterele unui sugar distrofic. Un sugar distrofic este slăbit, are o figură suferindă, este palid și are elasticitatea pielii scăzută. Stratul de grăsime lipsește de pe anumite porțiuni ale corpului. Copilul este indiferent sau iritabil, neliniștit și plânge fără motiv. Creșterea în greutate este încetinită sau oprită, înregistrându-se scăderi și oscilații mari în curba ponderală.
De asemenea, copilul crește mai încet sau nu mai crește de loc în lungime. Transpirația în exces favorizează infecții ale pielii. Temperatura corpului are oscilații. Sugarului i lipsește pofta de mâncare, toleranța digestivă este scăzută; sporirea rației alimentare este de multe ori tolerată cu greutate, li poate provoca diaree, vărsături. Scaunele sunt uneori consistente, gălbui, de culoarea chitului, cu miros de putrefacție și nu aderă de scutec. Alteori, scaunele pot fi diareice, irită imediat regiunea fesieră, prezintă mucozități, au un aspect spumos și miros acru. Musculatura este flască, ceea ce face ca la vârsta de 7-8 luni să nu stea în șezut, iar mersul să întârzie.
Rezistenta la infecții a acestor sugari este scăzută, cu atât mai mult cu cât distrofia este mai severă. Infecțiile rinofaringiene, otita, diareea, infecțiile cutanate sunt cele mai frecvente la început; pe acest teren fragil se pot instala bronhopneumonie, o otomastoidită, o infecție a căilor urinare etc., care pun o În pericol imediat viața copilul ui.
Copilul distrofic trebuie controlat regulat de medic și are nevoie de o îngrijire deosebit de atentă, bazată pe respectarea până la cel din urmă amănunt a recomandărilor medicului.
