Distrugerea pereților bronhiilor, sclerozele întinse și procesele de atrofie pot să ducă la dilatarea calibrului bronhiilor (sub formă de tuburi, saci, mătănii, chisturi). Uneori congenitale, de cele mai multe ori sunt dobândite (în urma unor infecţii sau stenoze). Simptomele se aseamănă cu cele din bronşita cronică. Secrețiile bronşice se elimină greu din aceste dilatații, stagnează în ele și favorizează multiplicarea germenilor existenţi în arborele respirator, ceea ce are drept urmare complicarea bronşiectaziilor cu supurația bronşică.
Adesea, fenomenele clinice ale supurației sunt simptomele care duc la descoperirea bronşiectaziei, modificare necunoscută pâna la primul puseu infecțios-supurativ. Modificarea anatomică fiind definitivă, singurul tratament eficace este cel chirurgical: ablația lobului sau plămânului afectat (cu condiția ca procesul patologic să fie limitat sau unilateral). Tratabile sunt numai fenomenele acute de supurație bronşică dezvoltate pe acest fond.
