Reprezintă totalitatea transformărilor mecanice, fizice şi chimice suferite de bolul alimentar la nivelul stomacului. Alimentele suferă consecinţa activităţilor secretorii şi motorii ale stomacului, care produc transformarea bolului alimentar într-o pastă omogenă numita chim gastric.
A. Activitatea secretorie a stomacului.
Este realizată de glandele gastrice şi de celulele secretorii izolate. Glandele gastrice sunt glande exocrine, tubuloase ramificate, grupate după criteriul topografic în glande cardiale, glande fundice şi glande pilorice. Glandele cardiale şi pilorice secretă mucus iar glandele fundice sunt alcătuite din trei tipuri de celule secretorii: celulele principale secretoare de pepsină, celulele marginale secretoare de acid clorhidric şi celulele accesorii secretoare de mucus. Mucusul este secretat şi de celulele izolate răspândite în toată mucoasa gastrică.
Sucul gastric este secretat de glandele gastrice în cantitate de 1,5 l în 24 de ore. Este un lichid incolor cu un pH acid cuprins între 1-2,5 la adulţi şi mai puţin acid la nou-născuţi (între 4-6).
Sucul gastric conţine 99% apă şi 1% reziduu uscat, format la rândul lui din 0,6 substanţe anorganice şi 0,4 substanţe organice. Alături de bicarbonaţi, săruri de sodiu şi potasiu, cel mai important component anorganic este acidul clorhidric (3 g/l suc gastric) realizând aici cel mai scăzut pH din organism. Acidul clorhidric îndeplineşte următoarele roluri:
- activează pepsinogenul în pepsină activă;
- facilitează acţiunea proteolitică a pepsinei prin scindarea legăturilor peptidice secundare
şi terţiare ale proteinelor, pe care le transformă în molecule mai simple numite acidalbumine;
- rol antiseptic (distruge flora microbiană);
- rol antianemic (reduce fierul din forma trivalentă, neabsorbabilă, în forma bivalentă, uşor absorbabilă);
- rol în mecanismul de închidere şi deschidere a pilorului.
Substanţele organice (1-5 g/l suc gastric) sunt reprezentate în principal de enzime şi mucină.
Enzimele sunt de două feluri: proteolitice (pepsina, labfermentul şi gelatinaza) şi lipolitice (lipaza gastrică).
Pepsina, este secretată într-o formă inactivă numită pepsinogen, care sub acţiunea HCl este activat la nivelul tubului excretor al glandei. Pepsina acţionează asupra proteinelor (transformate în prealabil de HCl în acidalbumine) pe care le descompune în albumoze şi peptone, cu un număr din ce în ce mai redus de aminoacizi.
Labfermentul este secretat numai la copilul mic în perioada de alăptare, când pH-ul este între 4-6. Labfermentul acţionează asupra cazeinogenului, proteină care se găseşte în lapte, transformându-l în paracazeină; aceasta leagă ionii de calciu şi se transformă în paracazeinat de calciu, un precipitat alb (lapte coagulat). Sub această formă se împiedică evacuarea rapidă a laptelui din stomac şi se facilitează acţiunea ulterioară a enzimelor proteolitice. La adulţi proteinele din lapte vor fi precipitate sub acţiunea HCl.
Gelatinaza hidrolizează gelatina provenită din fierberea colagenului.
Lipaza este o enzimă lipolitică ce acţionează doar asupra grăsimilor alimentare emulsionate în mod natural, aşa cum sunt cele din lapte sau din gălbenuşul de ou.
Factorul intrinsec este o proteină care se leagă în stomac cu vitamina B12 de provenienţă alimentară. Complexul format ajunge în ileon unde este cuplat de receptori specifici ce asigură absorbţia vitaminei B12. Lipsa factorului intrinsec face ca receptorii din ileon să nu poată asigura absorbţia vitaminei B12, absolut necesară sintezei hemoglobinei. Astfel, lipsa factorului intrinsec determină instalarea unei anemii grave numită anemia pernicioasă.
Mucina împreună cu apa şi o serie de electroliţi din sucul gastric formează un gel ce se dispune sub forma unei pelicule aderente de pereţii stomacului cu rol de protecţie împotriva agenţilor mecanici (acţiune lubrefiantă) şi împotriva agenţilor chimici (acţiunea iritativă a HCl cât şi a unei posibile autodigestii de către pepsina gastrică).
Reglarea secreţiei gastrice.
Se realizează prin mecanisme nervoase şi umorale, ca urmare a excitării receptorilor de către alimente în cavitatea bucală, stomac, sau intestinul subţire.
Mecanismul nervos este guvernat de acţiunea centrului gastrosecretor din bulb care pe calea nervilor vagi determină secreţia gastrică. Centrul gastrosecretor (situat în nucleul dorsal al vagului) poate fi stimulat atât prin reflexe necondiţionate cât şi prin reflexe condiţionate. Reflexele necondiţionate gastrosecretorii se declanşează la contactul alimentelor cu receptorii de la nivelul cavităţii bucale şi stomacului precum şi la mirosul acestora. Reflexele condiţionate (descoperite şi studiate de Pavlov) sunt declanşate de excitanţi indiferenţi deveniţi condiţionali (de exemplu sunetul, lumina, gândul la mâncare etc.); aceste reflexe necesită integritatea scoarţei cerebrale.
Mecanismul umoral se realizează cu participarea unui hormon gastrosecretor (gastrina) secretat de mucoasa antrului piloric. Gastrina stimulează secreţia de HCl şi la rândul ei este reglată în funcţie de pH-ul sucului gastric; când acesta creşte se secretă mai multă gastrină care determină o producţie sporită de HCl şi pH-ul va scădea, printr-un mecanism de feed-back.
În afară de gastrină sunt şi alte substanţe cu acţiune excitatoare sau inhibitoare a secreţiei gastrice. Histamina, alcoolul, insulina şi glucocorticoizii excită secreţia în timp ce nicotina, atropina şi mineralocorticoizii o inhibă. Mucoasa duodenală produce un hormon inhibitor al secreţiei şi motilităţii gastrice numit enterogastron.
Fazele secreţiei gastrice. Stomacul secretă în timpul meselor (secreţie de ocazie) şi nu secretă sau secretă foarte puţin între mese (secreţie de fond).
Secreţia de ocazie se realizează în trei faze: cefalică, gastrică şi intestinală.
Faza cefalică, are loc numai prin mecanisme nervoase pure necondiţionate şi condiţionate. Secreţia gastrică se declanşează numai la gândul, văzul sau contactul mucoasei bucale cu alimentele. Aceasta este o secreţie de aşteptare, stomacul fiind pregătit să primească alimentele. Faza cefalică a secreţiei gastrice a fost demonstrată de Pavlov prin metoda “prânzului fictiv”, când se practică o dublă fistulă esofagiană şi gastrică (prin care alimentele ingerate cad din nou în vasul de alimentare, dar totuşi stomacul secretă suc gastric ce poate fi recoltat prin fistula gastrică). Secţionarea bilaterală a nervilor vagi suprimă această fază.
Faza gastrică, are loc atât prin mecanisme nervoase cât şi umorale. Este declanşată de prezenţa alimentelor în stomac.
Faza intestinală, constă în acţiunea inhibitorie produsă de enterogastron asupra secreţiei gastrice precum şi în efectele stimulatorii produse de unele substanţe neidentificate încă. Mecanismul predominant al acestei faze este cel umoral.
Mecanismele neuroumorale ce reglează secreţia stomacului asigură o adaptare permanentă a cantităţii şi compoziţiei sucului gastric în funcţie de felul alimentelor ingerate. Centrii bulbari gastrosecretori sunt subordonaţi influenţelor nervoase sosite de la centrii superiori hipotalamici sau corticali.
B. Activitatea motorie a stomacului.
Motilitatea gastrică se datorează musculaturii netede din cele trei straturi ale stomacului. Stomacul prezintă două feluri de mişcări: tonice şi peristaltice. Aceste mişcări asigură umplerea, amestecul alimentelor cu sucul gastric şi evacuarea stomacului.
Mişcările tonice participă la realizarea mecanismului de umplere a Stomacul gol este o cavitate virtuală, cu pereţii alipiţi. Pe măsură ce deglutiţia introduce bolurile alimentare în stomac, tonusul pereţilor acestuia se reduce permiţând acestuia umplerea fără creşterea presiunii intragastrice. Alimentele se aranjează în straturi concentrice, de la periferie spre centru ceea ce permite ca hidroliza amidonului sub acţiunea amilazei salivare să continue o vreme şi în stomac, în centrul masei de alimente, până ce sucul acid inhibă amilaza. Contracţiile tonice sunt contracţii cu amplitudine mare ce intervin ritmic la intervale de cca. 20 de secunde, cuprinzând simultan întreaga masă a stomacului.
Mişcările peristaltice realizează amestecul alimentelor; ele sunt mişcări propagate de la cardia spre pilor şi sunt reprezentate printr-o alternanţă de unde de contracţie şi de relaxare ce survin cu o frecvenţă de 3 contracţii/min. Stomacul prezintă trei tipuri de mişcări peristaltice:
- mişcări peristaltice “de foame”, ce se produc pe stomacul gol şi contribuie la realizarea senzaţiei de foame;
- mişcări peristaltice de amestecare;
- mişcări peristaltice de
Alimentele rămân în stomac 2-4 ore, în funcţie de natura alimentelor (grăsimile întârzie golirea) şi de proprietăţile lor fizice şi chimice (alimentele prea reci sau prea fierbinţi întârzie în stomac, lichidele se evacuează mai repede decât alimentele solide).
Evacuarea stomacului se realizează prin motilitatea coordonată a pereţilor gastrici şi a sfincterului piloric. Mişcările gastrice de evacuare sunt mişcări peristaltice, puternice, concomitente cu mişcări tonice, care duc la creşterea presiunii în stomac şi astfel rezistenţa opusă de sfincterul piloric este învinsă şi o cantitate de alimente este expulzată ritmic în douden; pH-ul alcalin din duoden favorizează relaxarea pilorului şi astfel chimul gastric acid pătrunde în duoden şi sfincterul piloric se închide la loc. După neutralizarea acidităţii de către sucul duodenal, sfincterul se relaxează din nou şi aşa mai departe.
Voma este un act complex prin care are loc expulzia conţinutului gastric pe cale orală. Se realizează ca urmare a compresiei exercitate asupra stomacului a cărui musculatură este presată de către muşchiul diafragm şi de către muşchii abdominali. Centrul reflex al vomei este în bulb. Declanşarea vomei poate fi datorată unor excitaţii cu punct de plecare în tubul digestiv (iritaţie gastrică, faringiană, a căilor biliare etc.) sau din afara lui (excitare labirintică, iritaţie uterină etc.) sau prin mecanism reflex condiţionat (prin prezentarea unor imagini sau mirosuri neplăcute).
Reglarea motilităţii gastrice.
Motilitatea gastrică este reglată prin aceleaşi mecanisme neuroumorale care reglează şi secreţia gastrică. Vagul are efecte stimulatoare asupra musculaturii gastrice şi inhibitoare asupra celei sfincteriene iar simpaticul inhibă motilitatea pereţilor gastrici şi stimulează contracţia sfincterului piloric. Pe cale umorală motilitatea gastrică este stimulată de acetilcolina, gastrină, insulină şi inhibată de adrenalină, noradrenalină şi enterogastron.
