Diareele hidrice

Sunt cele în care conținutul de apă este crescut fără tulburări importante de digestie și absorbție, deci fără pierdere de substanțe nutritive. Adesea acute : sau subacute, au drept origine îndeosebi intestinul gros, mai rar cel subțire și pot antrena deshidratări uneori severe care trebuie tratate cu atenţie. În această primă categorie putem include următoarele boli:

  • Diareele toxi-infecțioase și infecțioase, printre care menţionăm ca diaree acute: toxiinfecțiile alimentare, dizenteria bacilară, botulismul, holera, tifoida, enterocolite bacteriene cu germeni obişnuiţi, parazitară (amibiaza), iar ca diaree subacute și cronice: amibiaza, bilharziaza, boli datorite unor paraziți, tuberculoza intestinală (vezi bolile infecțioase, paraziții intestinali, tuberculoza).

Tratamentul curativ urmărește hidratarea organismului (1,5-2 litrii ceai, zeamă de orez), medicamente antispastice, medicamente antiinfecțioase specifice (sulfamide, antibiotice). O dată cu hidratarea, trebuie compensată pierderea de electroliți (sodiu, potasiu) cel puțin după stăpânirea puseului acut (realimentare progresivă cu orez, supă de zarzavat, legume fierte, introducere treptată a alimentației proteice, întâi cu zdrenţe de ou, carne fiartă, până la alimentație completă).

Din numeroasele boli care întră în această categorie mai menționăm aşa-numita „diareea călătorilor” (turiștilor), în special în perioada estivală.

Apare mai ales la cei ce călătoresc rar și are cauze incerte (germeni patogeni, de obicei salmonella, amibiaza, nu se întâlneşte decât în 50% din cazuri), probabil modificarea florei bacteriene intestinale, anumite virusuri, paludism incipient. Tratamentul este similar cu cel descris mai înainte.

  • Diareele inflamatorii se datoresc unei inflamații intestinale în afara celor care provin ca urmare a unor infecţii sau procese tumorale. În această categorie se pot grupa trei boli mai importante: diverticulita intestinală, colita ulceroasă, boala Crohn. Ultimele două sânt tratate separat.

Diverticulul este un sac al mucoasei care pătrunde prin peretele intestinului, îndeosebi în cel gros (mai frecvent în partea denumită sigmoid). Boala necomplicată se numește diverticuloză, iar când duce la inflamații, avem de a face cu diverticulita. Ca simptomatologie, diverticulita intestinală seamănă cu apendicita, cu deosebirea că durerea apare în partea stingă a abdomenului (unde este localizat sigmoidul) și este însoţită de diaree.

Tratamentul este antiinflamator, antiseptic sau cu aplicarea antibioticelor intestinale, la care se adaugă măsurile specifice igieno-dietetice. Netratată, boala poate să ducă la unele complicații grave: abces, peritonită, ocluzie.

Boala are forme cronice și subacute și este mai greu de stăpânit la vârste înaintate.

  • Diareele tumorale sunt determinate de una sau mai multe tumori ale tubului digestiv. Unele din tumorile canceroase provoacă diaree și printr-un mecanism hormonal (degajare de „serotonină“). Diareele sunt date în mod obişnuit de tumorile localizate în intestinul gros și rect (cele de stomac și intestin subțire se manifestă mai ales prin hemoragii și fenomene de subocluzie).

Uneori diareea alternează cu constipația, alteori apar crize colice urmate de o diaree violentă, explozivă. În cazul tumorilor rectosigmoidiene, aspectul scaunului este uneori albicios, dar gelatiniform, afecal, cu rectoragii. Unele tumori (numite ,, viloase“) pot să ducă la diaree masive (3 1/zi) cu mari pierderi de potasiu, necesitând tratament de urgenţă.

Odată diagnosticul pus, se impune tratament chirurgical corespunzător.

Diareele endocrine și umorale se datoresc prezentei în sânge în cantități mai mari decât cele normale a unei sau unor substanțe peristaltogene (care provoacă mișcări ale pereților intestinali cu efect de tranzit accelerat). În această categorie întră boli ca hipertiroidia, insuficienţa suprarenală, anumite forme de cancer (al tiroidei, pancreasului, gastrointestinal netumoral) care sunt uneori însoțite de diaree.

  • Diaree iatrogene. Prin acest termen se înţelege diareea datorită unei terapii medicamentoase sau chirurgicale. Pot fi acute și subacute, mai rar cronice.

Astfel, anumite operații gastrointestinale sunt urmate de diaree neurologică (prin denervare, atonie). Există tratament special, ce va fi recomandat de medic, de la caz la caz.

Mai frecvente sunt diareele postantibiotice, mai ales după utilizarea unor antibiotice cu spectru larg, care nu au aspect acut și cedează după încetarea ingerării antibioticului. În cazuri foarte rare, boala poate fi totuși gravă (enterită necrozantă). Tratamentul curativ constă în pansamente intestinale, antispastice, antimicotice. În cazul când diareea se datorește totuși unui microb, medicul va prescrie un antibiotic cu spectru îngust (de exemplu penicilină în cazul stafilococilor).

De asemenea, relativ frecvente sunt diareele iatrogene toxice, denumite și diaree la laxative. În fond este vorba de falsa diaree menționată la capitolul constipaţie.

  • Diareele neurologice sunt mai rare și se datoresc unor dereglări nervoase ale mecanismelor peristaltice (motorii) ale intestinului. Cind aparc, diareea este de obicei cronică. Ca exemplu, menționăm complicațiile nervoase diabetice în diabetul sever, de obicei juvenil, insulinodependent, însoţit de manifestări neurologice ca polinevrita diabetică.
  • Alte tipuri de diaree. Menţionăm ca exemple: colonul iritabil (tratat separat), diareele de fermentație (la care trebuie redusă cantitatea de celuloză ingerată), diareele de putrefacție (apar la exces de carne, mezeluri, pește), enterocolitele nespecifice și în sfârsit, diareele denumite alergice. În acest ultim caz trebuie eliminat factorul alergen (dacă se poate depista).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here