Tesutul osos este constituit dintr-o tramă proteică impregnată de săruri minerale (calciu și fosfor). Demineralizarea, numită și decalcifiere poate rezulta din:
- defecte de tramă proteică. Traveele osoase sunt mai rare și mai subtiri decât în mod normal. Ele sunt corect mineralizate, dar numărul lor rămine restrins, cantitatea totală de calciu și fosfor fiind considerabil diminuată. Aceasta este osteoporoza;
- defecte de mineralizare a tramei proteice. Traveele osoase sunt de dimensiuni normale, dar sunt incomplet mineralizate. Aceasta este osteomalacia.
Cele două procese se pot asocia: osteoporomalacia.
În ceea ce privește osteoporoza intilnim:
– osteoporoza fiziologică a senescenței, care exprimă îmbătrinirea normală a scheletului și se intilnește la toți subiecții virstnici; clinic este latentă;
– osteoporoza „boală“ se manifestă prin dureri și radiologic prin tasări vertebrale.
Etiologia osteoporozei:
osteoporoză primitivă – fără cauze aparente
– osteoporoză secundară
– endocrină: hipercorticism (Cushing), hipertiroidie, hemocromatoză
– neurotrofică: hemiplegie, Parkinson
– în afecțiuni diverse: reumatisme inflamatorii cronice, intoxicații cu metale
– de origine genetică.
Semnele clinice sunt: dureri de tip mecanic, calmate de repaus, vertebrale (tasări) sau date de fracturi (antebrat, col femural. Alte semne sunt: deformarea rahisului (cifoză accentuată, hiperlordoză lombară) și limitarea mobilității la segmentul interesat.
Radiologioc constată creșterea difuză a transparenței osoase, tasări vertebrale.
Tratamentul: repaus, tratament hormonal (androgeni), calciu, fosfor în cure discontinui, repetate, tirocalcitonina (tratament nou neverificat incă în timp) și kinesiterapie (masaj, mobilizare ușoară).
Osteomalacia poate rezulta din:
– o carență de aport sau absorbție de calciu și fosfor, aport sau formare insuficientă de vitamina D;
– tulburări digestive (gastrice, intestinale, pancreatice), de exemplu la gastrectomizați;
– unele medicamente inhibă absorbția calciului în intestin (gardenal, corticoizi);
– insuficiența renală antrenează tulburări ale absorbției intestinale de calciu;
– exces de eliminare urinară de calciu și fosfor în afecțiuni tubulare renale. Semnele clinice sunt dominate de dureri predominant la bazin, de impotență funcțională la mers și tardiv de fracturi și deformări osoase.
Radiologic se întilnește creșterea transparentei osoase; Osul are aspect neclar, contururile lui sunt precise; oase de sticlă; liniile Looper-Milkman sunt frecvente și caracteristice (la oasele bazinului în special). Semnele biologice: calcemie scăzută, fosforemie diminuată, fosfatazele
alcaline sunt discret crescute, calcemia în 24 de ore este scăzută. Tratamentul cu vitamina D, se administrează pe cale bucală sau intra muscular, sub supraveghere medicală. Sărurile de calciu și eventual de fosfor, precum și un regim alimentar bogat în brinză și lapte, completează acțiunea vitaminei D asupra țesutului osteomalacic. Eficacitatea acestui tratament este remarcabilă. Dispariția durerilor este rapidă și constituie un veritabil test diagnostic.
