Organizația Mondială a Sănătății (O.M. S.) a dat o definiție oficială a sănătății (care face parte din constituția O.M.S. (Și a fost adoptată de toate statele semnatare) astfel formulată:
„Sănătatea este acea stare de complet bine fizic, mintal și social și nu comită numai în absența bolii sau a infirmității.„
Sănătate înseamnă deci mai mult decât absența bolii, a anormalității și are un sens mult mai larg, multidimensional, pe mai multe planuri: fizic, psihic și social. Este vorba deci de un concept superior, cu un larg orizont, care nu poate fi separat de mediul social, de condițiile social-economice În oare oamenii trăiesc și muncesc. Numai societatea în care totul este consacrat bunăstării omului poate oferi condițiile optime pentru apărarea și promovarea sănătății, așa cum există în țara noastră.
Sănătatea trebuie concepută și ca un factor important în determinarea acelui concept plan biologic, complex sănătatea pe care îl are denumim la bază „calitatea un echilibru vieți*.al tuturor funcțiilor organismului, al compoziției chimice a umorilor și țesuturilor corpului omenesc. Acest minunat echilibru este permanent întreținut și controlat printr-un mecanism foarte complex, în care intră numeroși factori: fizici, chimici, psihici, sociali.
Într-o frumoasă exprimare, un mare endocrinolog (N. Pende) descoperea următoarele patru armonii În organismul sănătos: „sănătatea este armonia funcțiunilor, așa cum frumusețea este armonia formelor corpului, așa cum adevărata bunătate este armonia sentimentelor etice și adevărata Înțelepciune este armonia intelectului”.
În capitolele care urmează vor fi găsite detalii despre funcționarea armonioasă a organelor, precum și devierile de la normal, care se exprimă prin starea de boală. Trebuie să recunoaștem însă că între starea de sănătate și cea de boală, granița este uneori greu de stabilit, între ele existând stări de tranziție, sau „la limită” (borderline”), care se pot transforma pe nesimțite în stare de boală.
O preocupare a medicinii moderne, preventive, constă tocmai în descoperirea timpurie, prin metodele cele mai sensibile, ale acestor stări de tranziție, ale stărilor morbide în stadiul lor biochimic, înainte de a ajunge În boală clinică.
