Cardiopatiile congenitale sânt anomalii datorite dezvoltării defectuoase a inimii și vaselor în timpul vieții întrauterine sau persistenței unor căi circulatorii fetale după naştere. Anomaliile dezvoltării inimii se constituie în primele 3 luni ale fătului; unele viroze ca rubeola, parotidita epidemică pot antrena aceste anomali. Defectele congenitale reprezintă 2% din totalul bolilor inimii, fiind cauza cea mai frecventă a bolilor inimii la copii sub 2-3 ani. Imposibilitatea supraviețuirii explică proporția redusă la vârste mai mari.
Copiii cu aceste defecte sânt mai slab dezvoltați; cianoza permanentă apare în anumite defecte, dispneea este ameliorată prin poziţia stând „pe vine” (genunchi îndoiţi), și agravată de alergare, nepermițându-le să participe la jocuri cu efort fizic cu ceilalți copii. Sunt expuşi la frecvente infecţii respiratorii. Rareori defectele congenitale evoluează fără tulburări. Progresele făcute de chirurgia cardiacă au prelungit viața sau chiar au dus la vindecări prin corectarea unora din defectele congenitale.
