In orice muncă, fie aceasta o muncă fizică grea, sau bunăoară cantatul la vioară, sau chiar cititul cu voce tare sau scrisul, participă totdeauna în măsură mai mare sau mai mică muşchii. Contractia muşchilor ne permite să executăm diverse mişcări în procesul de muncă, să ridicăm diferite greutăti s.a.m.d. Chiar atunci cînd omul rămane nemişcat este necesară contractia multor grupe musculare pentru a mentine o anumită pozitie a corpului său în functie de caracterul muncii îndeplinite, bunăoară pentru a putea să şadă la masa de lucru.
Contractandu-se, muşchii îndeplinesc o anumită muncă şi, după cum se ştie, pentru aceasta este necesară energie. De unde provine ea?
Energia este eliberată în muşchi prin procesele chimice complexe, strans legate între ele, care au loc in muşchiul activ. İn studiul acestor reactii chimice, o contributie importantă au adus savan sovietici V. A. Engelhardt si M. N. Liubimova şi ulterior si alti cercetători sovietici şi straini.
S-a văzut că reactiile chimice din muşchi au caracterul reactiilor “in lant”. Ele incep cu scandarea unor compuşi chimici cu structură complexă in compuşi mai simpli; prin aceasta se eliberează energia necesară pentru contractia muşchilor. Apoi substantele mai simple formate intră în reactie unele cu altele şi ca rezultat formează din nou substantele initiale, necesare pentru a furniza pe mai departe energie muşchilor.
Astfel, muşchiul poate lucra un timp numai pe seama substantelor pe care le conține, chiar fără aportul oxigenului dinafară. Dar acest lucru nu se poate prelungi mult timp. Prima fază, fără oxigen, a transformărilor chimice din muşchiul activ, este inlocuită obligatoriu cu faza a doua, cand este necesară prezenta oxigenului. O parte din acidul lactic, format în muşchi prin scindarea glicogenului se oxidează, adică se uneşte cu oxigenul şi se desface în substante şi mai simple ca structură chimică: bioxid de carbon şi apă; prin aceasta de asemenea se eliberează energie.
De aici rezultă clar că muşchiul activ necesită mai mult oxigen, decat muşchiul în repaus. Oxigenul ajunge la muşchi prin sange. Prin urmare, in timpul activitatii, aportul de singe in muşchi trebuie să crească. Aportul mărit de singe in muşchi activi şi circulația intensă a sangelui în aceşti muşchi sant necesare şi pentru că ei au nevoie de o cantitate mai mare de substante nutritive şi deoarece se formează o cantitate mărită de bioxid de carbon si alte produse terminale de descompunere, care trebuie îndepărtate prin circulatia sanguină din muşchi. Faptul că in timpul activitatii musculare prin muşchi trece mai mult sange, se vede din următorul lucru: numărul de capilare in functie în muşchiul relaxat este mai mic decat în muşchiul activ.
