Un miros puternic nu semnifică neapărat că vitaminele respective sunt expirate, dar o probabilitate există. Dacă le-aţi păstrat la căldură şi lumină (grozav pentru dumneavoastră, dar nu şi pentru ele), atunci este chiar probabil să fie alterate, dar acest lucru nu înseamnă că vor dăunătoare; cel mult nu-şi vor mai face efectul.
Foarte des mi s-a părut că simt un miros de alcool în flaconul cu vitamine. Asta înseamnă cumva că s-au stricat şi că nu este indicat să le mai înghit?
Nu, vitaminele nu se strică; le puteţi lua liniştit în continuare. Alcoolul este adesea utilizat ca agent de uscare, pentru a elimina excesul de apă la fabricare. Uneori, dacă produsul a fost ambalat prea repede, mirosul alcoolului persistă. Sfatul meu este să puneţi în sticluţa cu vitamine câteva boabe de orez care vor absorbi atât umezeala cât şi mirosul de alcool.
Uneori am observat mici fisuri pe tabletele de vitamina B. Pot înghiţi chiar şi aceste tablete?
Da, puteţi. Agenţii de acoperire puţin rezistenţi sunti vinovaţi de acele fisuri, dar vitamina dinăuntru este nevătămată.
Dacă lianţi ca guma arabică şi acidul alginic au fost declaraţi inofensivi de către organismele specializate, atunci de ce nu sunt inofensivi?
Faptul că un aditiv a fost declarat inofensiv de către Food and Drug Administration nu înseamnă că el nu vă poate face rău. Iată de ce: în 1958, când a intrat în vigoare legea privind controlul tuturor chimicalelor utilizate în industria alimentară şi farmaceutică, FDA a alcătuit lista celor considerate inofensive cu scopul de a elimina costisitoarele testări asupra produselor chimice considerate la ora aceea apte pentru consum (zahăr, amidon, sare, bicarbonat etc). Drept urmare, toţi aditivii utilizaţi până în anul respectiv au fost consideraţi din oficiu inofensivi. Din păcate, mulţi dintre ei s-au dovedit apoi dăunători pentru sănătate.
Dacă o anumită vitamină este disponibilă atât sub formă de capsule cât şi ca tablete, care variantă este cea mai bună?
Iată o întrebare interesantă, dar dificilă. Există argumente pro şi contra pentru ambele variante. Pe de o pafte, capsulele sunt mai uşor de înghiţit decât tabletele, se dizolvă mai repede, par a nu conţine lianţi şi agenţi de umplere şi, din moment ce majoritatea medicilor le recomandă, înseamnă că sunt mai eficiente. Pe de altă parte însă, capsulele asigură o protecţie mai scăzută împotriva oxidării decât tabletele; sunt de obicei i scumpe şi părerea conform căreia nu conţin agenţi de umplere şi lianţi este falsă (vezi secţiunea 21).
Dacă sunteţi vegetarieni, un amănunt va fi hotărâtor pentru dumneavoastră: capsulele sunt constituite din gelatină — un produs de origine animală. Tabletele însă nu conţin decât componente vegetale, cel puţin unele dintre ele.
Totdeauna când aveţi dubii, luaţi legătura cu fabricantul sau consultaţi un medic nutriţionist.
