cuvinte-semne-reflexe

Studiind formarea reflexelor condiționate la animale, studiind la aceste animale procesele de excitație și inhibiție din scoarța cerebrală, Pavlov s-a preocupat totdeauna de posibilitatea transpunerii la om a regulilor stabilite în experiențele pe animale. Susținând prezența reflexelor condiționate la om, arătând că educația și instruirea omului se bazează mai ales pe formarea de noi reflexe condiționate, Pavlov a subliniat totdeauna particularitățile activității nervoase superioare a omului. La baza acestor particularități stă în primul rând faptul că omul posedă vorbirea, care joacă un rol foarte mare în viața sa, în raporturile sale cu mediul înconjurător și mai ales cu ceilalți oameni. Dacă la animale, reflexele condiționate se formează numai ca răspuns la semnalele nemijlocite ale realității: sunet, miros, culoare etc., la om reflexele condiționate se formează și ca răspuns la excitanții verbali, adică la cuvinte, pronunțate sau scrise, care reprezintă oarecum semnalele acestor semnale.

Totalitatea semnalelor directe (sunete etc.) a fost denumnită de Pavlov primul sistem de semnalizare a realității; excitanții verbali formează al doilea sistem de semnalizare, care există numai la om.

Excitanții verbali se caracterizează printr-o mare complexitate; cuvintele desemnează nu numai obiecte izolate, anumite calități și acțiuni, ci și trăsături caracteristice pentru grupe mai mult sau mai puțin omogene de obiecte și fenomene. Aceste particularități ale cuvintelor duc la faptul că reflexele, care se formează ca răspuns la excitanții verbali, sânt mult mai complexe.

De exemplu, dacă cainele vine în atingere cu un obiect care-i cauzează durere, atunci la el se formează un reflex condiționat numai față de acest obiect, față de aspectul acestui obiect.

Astfel, bunăoară, câinele arzându-se în urma atingerii ceainicului, nu se va mai atinge pe viitor de acesta, dar se poate arde cu fierul de călcat sau cu alt obiect fierbinte.

Pentru copil, indicația verbal „fierbinte” ,  „doare“ este suficientă, pentru ca el să nu se apropie nici de ceainic, nici de fierul de călcat, nici de farfuria cu griş fierbinte. Cu toate deosebirile exterioare ale acestor obiecte, proprietatea lor comună (toate obiectele fierbinți cauzează durere) se exprimă printr-un cuvânt pe care copilul îl aude și îl înțelege; acest fapt determină la copil o reacție, care este utilă în cazul dat.

Al doilea sistem de semnalizare creează posibilitatea gandirii abstracte.

Însemnătatea vorbirii în viața omului este enormă: vorbirea servește pentru oameni ca mijloe de comunicare, prin cuvinte oamenii îşi transmit unul altuia experiența şi cunoștințele lor, îşi exprimă revendicările, caută să obțină unul de la altul anumite acțiuni și fapte. Explcând omului în ce ordine și cum să îndeplinească mișcările necesare, noi putem să-l învățăm diverse feluri de muncă profesională, să-l facem să-și însuşească diferite deprinderi sportive, să-l dezvoltăm măestria necesară în domeniul științei și artei.

Întreaga dezvoltare a omului, dobândirea cunoștințelor și a măestriei sunt indisolubil legate de vorbire. Influențarea reciprocă a oamenilor, înrîurirea unuia asupra altuia, se realizează prin vorbire.

Background photo created by fanjianhua

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here